Ieftin şi bun – Kirman Calyptus, Side

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 26 mai – 02 iunie 2024

Paradoxal, alegerea destinaţiei mi-a fost cumva dictată de politica cel puţin stupidă a touroperatorilor de la noi în ceea ce priveşte cursele charter :D. Aveam planificate două săptămâni de concediu şi mi-am dorit o vacanţă liniştită de două săptămâni în Egipt la un resort de top. Aveam mare nevoie de relaxare după luni bune de muncă şi mai ales după vacanţa prea activă de Paşti din care mă întorsesem mai obosită decât plecasem, chiar dacă am avut satisfacţia de a vedea multe locuri noi şi de a bifa cea mai mare parte din ceea ce mi-am propus.

Găsisem cu vreo două luni înainte şi o ofertă bună pentru hotelurile dorite de mine în Egipt, nu era deloc ieftin, dar eram dispusă să plătesc preţul cerut. Din păcate, nu puteam rezerva cu atât de mult timp înainte, riscul unor schimbări de ultim moment care să împiedice plecarea în vacanţă fiind mare şi nu doream să-mi pierd banii, astfel că am salvat oferta şi am aşteptat, dar timpul a lucrat în defavoarea mea. Cu aproximativ trei săptămâni înainte de plecare, preţurile crescuseră, oferta vizată de mine nu mai era valabilă, ba m-am confruntat cu situaţia stupidă de a fi nevoită să plătesc pentru un sejur dublu la hotelul ales mai mult decât dacă luam separat din două bucăţi două vacanţe consecutive de câte o săptămână. Total ilogic şi de neînţeles pentru mine şi cred că pentru oricine. Eram „penalizată” cu câteva sute de euro pentru „obrăznicia” de a-mi dori o vacanţă de două săptămâni ☹. Am înţeles povestea cu blocarea unui loc la avion, însă taxele de aeroport şi transferul oricum se plăteau doar o singură dată. Mai mult de atât, din două surse aflu şi de o altă politică stupidă, conform căreia, dacă nu mă prezentam la check in pentru plecarea în a doua săptămână de vacanţă, îmi era anulat automat şi zborul de întoarcere, risc pe care nu mi-l permiteam.

Şi aşa am fost nevoită să-mi fragmentez vacanţa şi să mă tot plimb cu avioanele, deşi nu-mi doream chiar deloc acest lucru ☹. Am ales pentru prima săptămână de concediu Egiptul, cu zboruri sâmbăta, iar pentru a doua săptămână am ales Turcia, cu zbor duminica, pentru a ne trage puţin sufletul şi a nu risca nimic în cazul unei întârzieri neprevăzute a zborului de întoarcere din Egipt.

Am marcat cu această ocazie şi o premieră: prima vacanţă în Turcia cu o cursă charter, după ce în urmă cu zece ani mai zburasem în Antalya cu Turkish şi cu escală la Istanbul şi după nenumărate drumuri cu maşina în diverse părţi ale Turciei.

Alegerea hotelului a fost destul de simplă. Din cauza creşterii generale a preţurilor resorturilor turceşti din ultimii doi ani, dar şi a faptului că nici mâncarea şi nici băuturile nu ne mai interesează prea mult, am considerat că alegerea unui hotel mediu este o variantă mai mult decât suficientă pentru noi, astfel că mi-am asumat rezervarea unui hotel SUB cele cu care eram obişnuită din ultimii mulţi ani, am economisit câteva sute bune de euro şi a fost foarte bine şi aşa.

Urmăream acest hotel şi pe un altul din acelaşi lanţ, aflat în vecinătate încă din urmă cu vreo doi ani. Amuzant a fost faptul că şi pe acela l-am descoperit absolut întâmplător când mă contraziceam pe AFA cu un utilizator nemulţumit, mai mult sau mai puţin justificat, dar l-am ţinut minte 😊. Hotelul, nu userul :))

Aşa am ales eu anul acesta Kirman Calyptus Resort & Spa 5* UAI şi nu regret deloc.

Preţul final a fost de 1575 euro pentru o cameră standard cu vedere parţială la mare (suplimentul de SSV a fost de doar 50 euro şi a meritat până la ultimul cent) şi ultra all inclusive pentru doi adulţi, cu avion cursă charter şi transfer incluse.

Am ajuns în Antalya cu o cursă charter, da, o premieră pentru mine, cum spuneam şi un alt element de noutate l-a constituit operarea zborului de pe aeroportul Aurel Vlaicu din Băneasa, redeschis în urmă cu vreun an. Nu mai zburasem de pe Băneasa din 2011 şi nu credeam că după 13 ani nu voi vedea vreo modernizare cât de mică ☹. Ambele zboruri au fost cu întârziere, mai mică la plecare şi mai mare la întoarcere, situaţii greu de înţeles sau de explicat şi o organizare extrem de proastă, în opinia mea, atât a transportului cu avionul, cât şi a transferului.

La aproape două ore de la decolare aterizam şi noi pentru prima dată pe aeroportul internaţional din Antalya, în 2014 folosind terminalul domestic, deoarece veneam din Istanbul.

Despre zborul în Antalya cu o cursă charter şi nemulţumirile mele, dar şi o analiză proprie a avantajelor şi dezavantajelor acestei variante comparativ cu drumul cu maşina în Turcia, am povestit mai pe larg aici: vezi impresii

Kirman Calyptus este un hotel de cinci stele relativ nou, deschis în 2021, cu un teritoriu destul de modest de doar 25.000 metri pătraţi, deci destul de compact, care se află în rândul al treilea faţă de mare la o distanţă de 500 metri de aceasta. Cred că a fost al doilea cel mai mic resort în care am fost cazată în Turcia 😊

Face parte din lanţul de hoteluri Kirman, alături de Arycanda (Okurcalar), Belazur (Bogazkent), Leodikya (Okurcalar), Sidera (Okurcalar) şi Sidemarin (Kumköy).

Hotelul este compus dintr-o singură clădire cu două aripi şi are şase etaje. Are 420 de camere de mai multe tipuri: standard, superior şi family. Analizând cu atenţie forma şi poziţia hotelului, am considerat că varianta cea mai avantajoasă pentru mine ar fi o cameră standard cu vedere parţială la mare şi asta am ales, plătind suplimentar pentru acea vedere.

Conceptul ultra all inclusive al resortului, numit de ei Signature, este cvasisimilar cu cele ale celorlalte hoteluri ale lanţului. Un concept surprinzător de generos pentru un hotel din această categorie, oricum arhisuficient pentru noi şi chiar peste aşteptările noastre.

Hotelul se află la o distanță de 4 kilometri de orașul antic Side, la 10 kilometri de Manavgat, la 60 kilometri de aeroportul din Antalya și la 70 kilometri de centrul oraşului Antalya.

Noi am fost foarte statici în această scurtă vacanţă şi nu neapărat din cauza faptului că nu am avut maşina la dispoziţie, pentru că nu aş fi „sughiţat” dacă mă plimbam cu dolmuşul pentru prima dată în Antalya, cât pentru că văzusem deja cel puţin o dată tot ce mă interesa în zonă şi am avut noroc şi de o vreme excelentă, numai bună de plajă şi bălăceală.

Parcarea

Chiar dacă de această dată aspectul parcării nu m-a mai interesat în mod direct, am remarcat existenţa unei parcări aparent micuţe, gratuite, chiar la intrarea în hotel. Am fost totuşi mirată că pe durata sejurului meu nu am văzut să fi fost ocupate nici jumătate din locurile disponibile.

Imediat după ce am coborât din microbuzul cu care ne-a fost asigurat transferul, am lăsat bagajele în seama bagajiştilor care le-au depozitat undeva în zona intrării şi eu am intrat în hotel pentru a demara formalităţile de cazare, chiar dacă mai erau două ore până la ora oficială de check in.

Mi-a plăcut lobby-ul modern şi elegant, care arăta în realitate mai bine decât în fotografii, cumva mai în stilul unor hoteluri din Egipt vizitate recent, decât în stilul turcesc „sclipicios” al unor hoteluri din Antalya care mă impresionaseră mult la vremea respectivă.

De la prima vedere, dar şi pe tot parcursul sejurului, mi-au plăcut cele şase lifturi panoramice moderne, câte trei pe fiecare parte, cu care ne-am tot plimbat de la -2 la +6, mirându-ne chiar că nu s-a stricat niciunul :D

Cu paşapoartele şi voucherul m-am dus la recepţie şi m-am adresat, inspirată, unui recepţioner mai matur şi cu alură mai de şef. Mi-a fost verificată rezervarea, am completat formularul de cazare şi am primit pe loc cardul camerei 1326 şi două carduri pentru prosoapele de plajă. Ne-au fost puse imediat şi brăţările all inclusive, de altă culoare decât cele pentru clienţii fideli.

Mi-am amintit brusc de vechile mele „bune” obiceiuri, mai ales după foarte recenta experienţă din Egipt, şi am solicitat să văd camera repartizată înainte de a căra bagajele, lăsându-mi soţul pe un fotoliu din Lobby la răcoare. Am plecat împreună cu bell boy-ul, cred că unul din cei mai aroganţi şi mai stupizi indivizi pe care i-am întâlnit vreodată, indiferent de ţară.

Camera primită era OK, corespundea întru totul cu ceea ce rezervasem. Mă deranja doar patul pliant suplimentar de care nu aveam nevoie şi care ocupa degeaba spaţiul camerei. Totul era funcţional, aveam şi vedere la mare, aşa cum plătisem, ba chiar peste aşteptări, practic nu aveam niciun motiv de nemulţumire. M-am întors la recepţie solicitând îndepărtarea patului pliant. Oricum dacă nu rezolvau ei, îl strângeam eu şi-l scoteam pe hol, aşa cum făcusem în trecut şi la Gural Premier Tekirova, convinsă că va dispărea în cel mai scurt timp. Laud camera primită, care chiar îmi plăcuse, dar întreb într-o doară dacă nu este vreo alta disponibilă la un etaj superior. Aştept câteva minute şi primesc cardul de la o cameră situată la ultimul etaj. Refuz categoric serviciile bell boy-ului obraznic şi plin de el şi plec singură în recunoaştere.

A doua cameră vizionată mi-a plăcut maxim, iar vederea la mare din balconul de la ultimul etaj era fabuloasă, astfel că am acceptat-o imediat. Singurul dezavantaj îl constituia lipsa oricărui acoperiş la balcon, la fel ca în Egipt, cu o săptămână înainte 😊, dar eu, optimistă din fire, nici nu am vrut să iau în calcul posibilitatea de a ploua pe durata sejurului meu. Norma de ploaie mi-o făcusem deja în vacanţa turcească din luna mai anul trecut. Într-adevăr, nu a plouat decât extrem de puţin chiar în prima seară, dar doar cât să-mi ude costumele de baie puse la uscat şi pachetul de ţigări uitat pe masă.

Solicit şi primesc pe loc un al doilea card pentru accesul în cameră, precum şi conceptul ultra all inclusive al resortului, îi mulţumesc recepţionerului pentru amabilitate, îmi recuperez soţul şi pornesc spre lift urmată de acelaşi bell boy agasant care-mi căra bagajele.

Ajungem toţi trei în camera aflată la etajul al şaselea şi ultimul, îi mulţumesc bagajistului şi-l plătesc cu gând să scap de el mai repede, dar el nu şi nu. Nu-şi făcuse numărul până la capăt şi, în loc să plece în treaba lui, s-a apucat să ne explice el nouă cum funcţionează telecomanda de la televizor, cum se reglează aerul condiţionat, că seiful este gratuit, la fel şi minibarul şi alte aiureli penibile. Oricum eu verificasem toate astea cu cinci minute înainte când inspectasem camera. Mai grav era că nu-l puteam opri şi trimite la plimbare şi nu mai aveam răbdare să-l suport şi pe ăsta care, cu o superioritate prostească, ţinea neapărat să mă înveţe el pe mine să pornesc un televizor. Deja începea şi soţul meu să-şi piardă răbdarea. Până nu i-am arătat uşa şi i-am spus în turcă, suficient de ferm, să iasă, nu am scăpat de el ☹

Cum spuneam am ales a doua cameră vizionată, aflată la ultimul etaj în aripa din dreapta a hotelului.

În holul de la intrarea în cameră pe partea dreaptă se afla un dulap cu două uşi având doar bară pentru umeraşe, nu şi rafturi, cum ar fi fost mai comod pentru noi. Am găsit aici halatele de baie, albe şi pufoase, pe care nu le-am folosit, precum şi papucii de unică folosinţă, vreo trei perechi. În partea inferioară a dulapului se afla seiful, cu utilizare gratuită şi suficient de încăpător. Sub dulap se afla un spaţiu generos pentru depozitarea încălţămintei.

Intrând în cameră tot pe partea dreaptă se afla un suport pentru bagaje, apoi un corp de mobilier care masca minibarul şi o masă cu un scaun comod şi cu oglindă pe perete, singura oglindă din cameră, în afara celei din baie. Deasupra minibarului, pe perete, era fixat televizorul smart, cu diagonală mare, care, la deschidere, ne ura bun venit cu nume şi prenume 😊. Nu ştiu ce posturi prindea, dar se pare că aveam acces şi la Youtube şi Netflix. Ca de obicei, eu nu am fost interesată. Pe masă am găsit setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa şi pliculeţe de ceai, cafea instant, lapte praf, zahăr şi îndulcitori.

Minibarul trebuia să conţină mai multe produse: două sticle de bere Efes Malt, două sticle de Coca Cola, două sticle de Fanta, două de apă minerală, patru de apă plată, două sucuri la cutiuţă de carton cu pai, două napolitane trase în ciocolată şi două punguţe de chipsuri, aşa cum văzusem eu în prima cameră repartizată :D, zilnic completându-se cele consumate. La fel, pentru ceai şi cafea primeam zilnic câte două sticle de apă plată. Asta în teorie doar şi în concept, deoarece în practică eram la bunul plac al băiatului responsabil cu minibarul, un puşti cam aerian. L-am reclamat în primele două zile, când chiar a trebuit, apoi l-am lăsat în plata Domnului nevrând să mă mai enervez cu el.

 Nu mi s-a părut în regulă faptul că la preluarea camerei nimeni nu a verificat dacă aceasta era gata să primească alţi turişti. Minibarul nu fusese completat corespunzător, în el găsind doar ceea ce nu băuseră predecesorii mei, respectiv berile şi o cutiuţă de suc. Am realizat apoi că nu exista strop de apă, atât de necesară nouă. Aş fi observat eu mai repede dacă nu mă zăpăcea de cap bell boy-ul ăla enervant din cauza căruia nici poze la cameră nu am apucat să fac cum aş fi vrut. După ce am primit apa şi restul de sucuri am observat că nu exista nicio cană sau pahar şi tot aşa. Mi-am adus singură din restaurant şi le-am folosit pe durata sejurului.

Camera era dotată cu un pat dublu şi unul single. L-am folosit doar pe cel dublu, cu o saltea confortabilă, cu lenjerie de calitate şi cu perne pe alese. Patul era încadrat de două noptiere, nişte poliţe fixate în consolă, însă dotate cu sertar. Mi-au plăcut corpurile moderne de iluminat aflate de o parte şi de alta a patului matrimonial, două pendule fixate de tavan, cu câte trei braţe, cu becuri puternice şi eficiente.

Pardoseala era din plăci mari de gresie, modernă şi uşor de întreţinut. Draperiile black out erau utile celor care doreau să doarmă mai mult dimineaţa.

Balconul camerei mele era de formă pătrată şi foarte spaţios. Era dotat cu două scaune şi o măsuţă rotundă. Exista şi un uscător pentru costumele de baie. Mie mi-a plăcut foarte mult şi am petrecut multe ore acolo admirând marea. Ce-i lipsea? Acoperişul :))

Baia

Mi-a plăcut baia modernă, spaţioasă şi foarte curată, precum şi faptul că era dotată cu duş, nu cu cadă de baie. Duşul walk in era spaţios, uşile etanşau perfect, scurgerea era în regulă. Am avut permanent apă caldă şi rece cu o presiune uimitoare având în vedere faptul că ne aflam la ultimul etaj. Duşul era şi fix şi mobil, pe gustul fiecăruia.

Am avut la dispoziţie şi oglindă de machiaj şi un uscător de păr eficient. Cosmeticele oferite au fost OK din punctul de vedere al calităţii, chiar dacă nu erau de la nu ştiu ce firmă, iar camerista avea grijă să le tot completeze zilnic, înainte de a le consuma pe celelalte. Pe lângă obişnuitele săpunuri solide, gel de duş, şampon, balsam, loţiune de corp, am primit două lufe, seturi cu periuţă şi pastă de dinţi, set de bărbierit, căşti de duş, dischete demachiante şi beţişoare de urechi.

Am avut câte două prosoape fiecare plus un prosop pentru ieşit de la duş. Acestea au fost schimbate în fiecare zi, fără să solicităm noi acest lucru. Ciudat mi s-a părut că de fiecare dată primeam câte un prosop de baie mai nou şi unul mai uzat, însă toate albe, perfect curate şi fără mirosuri.

Curăţenie în cameră s-a făcut în fiecare zi, dimineaţa până în prânz şi cu destul simţ de răspundere. Spun asta, deoarece în ultimii ani am sesizat o oarecare delăsare, mai mult sau mai puţin vizibilă, dar totuşi deranjantă şi la hoteluri mai cu „staif” decât acesta.

Şi aici exista acea politică de protejare a mediului prin evitarea spălării nejustificate a prosoapelor sau lenjeriilor de pat. Dacă totuşi doream schimbarea zilnică a cearşafurilor era suficient să lăsăm pe pat cartonaşul cu această destinaţie, în caz contrar, ei le schimbau oricum după trei zile. Eu am cerut schimbarea doar în primele două zile, însă camerista, probabil în virtutea inerţiei, le-a schimbat în fiecare zi. Nu era neapărat necesar, dar nici nu m-am supărat :p.

Am lăsat în fiecare zi bani pentru curăţenie, dar camerista asta chiar a meritat, spre deosebire de altele cărora le-am lăsat, în pofida nemulţumirilor mele evidente, doar pentru că mă temeam de mai rău :D sau de băiatul cu minibarul de aici de la Calyptus care, indiferent dacă îi lăsam bani sau nu, el făcea tot ce-l tăia capul.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, cu reglaj individual, silenţios şi destul de eficient la temperaturile de la sfârşit de mai, însă nu ştiu dacă face faţă la „cuptorul” din lunile iulie şi august, fiind vorba de ultimul etaj.

Hotelul dispune de un restaurant principal, deschis pentru mesele principale ale zilei, toate în regim bufet suedez: micul dejun – 07.00-10.00, micul dejun întârziat – 10.00-10.30, prânz – 12.30-14.30 şi cină – 18.30-21.00. La restaurantul principal am mâncat de cele mai multe ori.

Acesta este situat la nivelul -2, nivelul piscinei, şi dispune de un spaţiu interior generos, precum şi de o terasă încăpătoare. Pe terasă există o secţiune de vreo 20 de mese destinate nefumătorilor. În interior există un sector special pentru copii, dotat cu mobilier specific, adaptat nevoilor micuţilor, însă, din păcate, acesta era evitat parcă intenţionat de către familiile cu copii.

Ce nu exista aici şi mie mi-a lipsit? Un sector destinat exclusiv adulţilor, interior sau exterior, nu contează, aşa cum am găsit la numeroase alte hoteluri din Antalya vizitate anterior, unde conducerea acorda respectul cuvenit şi adulţilor fără copii care doreau să poată lua masa în linişte, feriţi cât de cât de concertul de ţipete şi plânsete, cu şi fără motiv, susţinut de cei mici şi foarte mici. O chestie tare simplă şi care pentru noi ar fi contat mult.

Zona de prezentare a mâncării este bine organizată, pe categorii, astfel încât este evitată aglomeraţia.

Tot ce am mâncat a fost proaspăt şi gustos, nu am sesizat semne de reciclare, unele feluri fiind gătite live. Varietatea felurilor oferite a depăşit cu mult aşteptările mele, deoarece, recunosc, alegând un hotel mai ieftin, m-am temut că voi găsi o diversitate mai redusă a preparatelor oferite, dar nicidecum că nu voi avea ce mânca. În Turcia este EXCLUS să mori de foame!

Şi de această dată, eu am ales mai des felurile mele preferate, variind destul de puţin de la o zi la alta, oricum puţine erau cele pe care nu avusesem curiozitatea să le fi gustat deja în atâtea vacanţe petrecute în această ţară.

Ce poate mi-aş fi dorit şi nu am avut aici: somonul afumat, nelipsit de la orice mic dejun la hotelurile turceşti vizitate în ultimii ani. Norocul meu a fost că mâncasem deja somon pe săturate în săptămâna dinainte la hotelul de lux din Sharm de la care tocmai mă întorsesem.

Tot referitor la restaurantul principal, voi menţiona şi imposibilitatea de a bea o cafea bună, adevărată, la micul dejun şi la oricare altă masă, aici existând doar aparate pe bază de cafea instant, deloc pe gustul meu. Abia în ultimele două zile au mai adus un aparat cu cafea naturală gata preparată, însă mai slabă şi decât cafeaua la filtru. Eu am compensat acest neajuns bând mult ceai turcesc, mai concentrat, aşa cum îmi place mie.

Băuturile erau comandate la ospătarii aflaţi în număr mare prin restaurant şi erau aduse la masă de către aceştia. Asta doar în teorie, din păcate ☹. În realitate, eu am fost extrem de dezamăgită de prestaţia acestora, pentru ca, în final, să renunţ de tot la serviciile lor şi zău că am luat cea mai bună decizie. Din acest motiv voi depuncta hotelul la capitolul servicii, deoarece vorbim totuşi despre un hotel de cinci stele şi nu cel mai ieftin. Rareori am întâlnit ospătari mai zăpăciţi şi mai neserioşi ca aici şi am umblat şi eu destul. Una comandai şi alta primeai, în cazul fericit în care nu uitau complet de tine ☹. Am comandat şampanie rose, obişnuită de la hotelurile Rixos, şi am primit şampanie fără alcool, pentru copii. Nu mi-a venit să cred aşa ceva. Ceream vin rose şi primeam vin alb şi tot aşa. Am cerut apă tonică şi am primit o zeamă incertă, asemănătoare la culoare cu un bitterlemon, imposibil de băut. Toate comenzile date de mine erau în limba turcă, deci era exclus să nu înţeleagă ce le-am cerut. Şi oricum ceream lucruri simple.

Impresia mea a fost că aşteptau din prima să primească bacşiş pentru fiecare serviciu pe care erau oricum angajaţi şi plătiţi să-l presteze. Din câte am observat, numeroşii turişti ruşi, excesiv de generoşi, îi cam nărăviseră la bani nemunciţi. Eu nu le-am dat nimic, deoarece nu consider OK să „premiez” nemunca şi indolenţa, chiar dacă venisem pregătită cu destul mărunţiş pentru bacşişuri. Ofer bani DOAR atunci când sunt mulţumită, nicidecum când sunt servită total necorespunzător ☹.

În altă zi am avut revelaţia că am devenit invizibili :D, din moment ce am comandat de băut atât eu cât şi soţul la doi ospătari diferiţi, dar tot nu am primit nimic, respectivii servind alţi turişti abia veniţi aflaţi la mesele de lângă noi. Ajunsesem la jumătatea cinei şi noi nu puteam bea nici măcar apă ☹. Atunci m-am enervat şi am chemat un al treilea, i-am dat aceeaşi comandă simplă, dar l-am întrebat cum îl cheamă şi l-am avertizat cât se poate de serios că are fix cinci minute la dispoziţie să ne servească sau îl voi reclama. În mai puţin de două minute aveam berea pe masă, însă tipul le-a povestit şi colegilor ce a păţit cu mine, tot arătând cu degetul spre masa noastră. A fost deja prea mult. Din acel moment am decis să-i ignor, că destul m-au ignorat şi ei pe mine, să mă lipsesc de serviciile lor şi aşa în dorul lelii şi să-mi iau singură de băut de la bar, că nu-mi cad mâinile, dar măcar am ce să beau atunci când îmi este sete şi aşa nici nu m-am mai enervat la fiecare masă.

Au existat şi câteva cine tematice în restaurantul principal, cea turcească fiind o adevărată încântare pentru mine, care sunt o fană convinsă.

Voi posta fotografii şi filmuleţe din restaurant pentru a fi mai convingătoare :p

În afara restaurantului principal, pentru cină mai erau disponibile două restaurante a la carte: Sini, cu specific turcesc şi Oliva, cu specific mediteranean. Aveam dreptul gratuit la câte o cină la fiecare din ele, cu rezervare prealabilă făcută în ziua anterioară la Guest Relations. Noi nu am fost interesaţi. Acestea sunt situate la nivelul -1, deasupra restaurantului principal. Programul este acelaşi, 18.30-21.00.

Restaurantul Oliva este deschis toată noaptea, 22.00-07.00, pentru Bistro Night Meal, fiind util celor care ajung la hotel noaptea sau pleacă înainte de micul dejun.

Pentru masa de prânz există şi alte câteva variante. Una ar fi Snack Restaurantul aflat în apropierea piscinei şi unde seara se ţineau spectacolele, transformându-se în amfiteatru. Are program 12.00-16.00. Aici am fost de două ori să mâncăm când ne-am întors mai târziu de la plajă. Mâncarea mi s-a părut OK, chiar dacă varietatea sortimentală era mult mai redusă ca în restaurantul principal, însă era mâncare gătită nu doar fast food, ca în alte părţi, iar servirea băuturilor a fost în regulă.

Între 12.00-16.00 mai aveam la dispoziţie o zonă de mâncat compusă din mai multe chioşcuri, în genul celor întâlnite la hotelurile Royal, aici situate pe iarbă pe o pajişte cu mese şi băncuţe din lemn, aşa mai rustic. Aici am mâncat cu mare plăcere kumpir, un cartof mare copt la cuptor şi umplut apoi cu diverse, ce-şi dorea fiecare să adauge, având de unde alege 😊 La un alt chioşc o tanti mai în vârstă cocea la comandă gozleme, cu umplutura dorită de fiecare, putând alege din trei-patru variante, şimple sau combinate. Şi astea mi-au plăcut. De băut ne puteam lua singuri de la barul aflat în ultimul chioşc din dreapta, însă noi am preferat să bem ayran rece şi bun sau apă plată rece din vitrinele frigorifice aflate la dispoziţie. Oferta de mâncare era mult mai variată, putând alege şi burgeri, hot dog, kebap, pui crispy, fructe, waffle sau îngheţată, accesând chioşcurile aferente, însă noi am poftit de fiecare dată tot la kumpir, gozleme şi ayran.

Un mic snack restaurant există şi la plajă, cu program 12.30-16.00, util celor care nu doreau să se întoarcă la hotel pentru masa de prânz. Făceau la cerere ceva preparate fast food, dar eu am fost interesată doar de fructe şi de îngheţată. De fapt, lada cu îngheţată ambalată de la Algida cred că avea cel mai mare succes, noi preferând îngheţatele Cornetto. Toate sortimentele încercate mi s-au părut mai bune decât cele cumpărate de la magazinele din România. Nu semăna cu gustoasa îngheţată Movenpick cu care mă răsfăţasem în alte sejururi anterioare, dar nici nu am motive de nemulţumire.

O altă tentaţie, dulce de această dată şi demnă de menţionat, este Flora – patiserie, zic ei, cofetărie şi cafenea spun eu, cu un program prea scurt, 11.00-18.00. Aici găseam numeroase sortimente de prăjituri şi miniprăjituri, parcă mai elaborate decât cele din restaurantul principal, însă la fel de bune la gust, din spusele soţului. Eu mergeam la Flora doar pentru specialităţile de cafea excelentă şi pentru că nu trebuia să aştept. Aceasta se afla la nivelul -2, chiar în drumul nostru spre/de la restaurant, piscină sau plajă, deci era greu de evitat sau ignorat :D.

De când am descoperit hotelurile Kirman am fost plăcut surprinsă, ba chiar impresionată de numărul mare de băuturi de import incluse în concept, mărci consacrate spre premium chiar, enumerate explicit pentru a nu exista discuţii şi de existenţa berii şi sucurilor îmbuteliate, la fel ca la hoteluri mult mai scumpe decât acestea. Oricum erau incluse cu mult mai multe băuturi decât aş fi putut măcar gusta. La faţa locului, am constatat că toate acestea erau expuse pe rafturi, totul la vedere, iar barmanii nu încercau să te păcălească.

Există cinci baruri în resort din care noi am ajuns doar la patru, ratând, deliberat, Iglo Disco Bar, aflat la nivelul -1, din motive de program (23.00-02.00) şi de localizare indoor.

Mie Lobby Barul, aflat la nivelul 0, cel al recepţiei, cu program 10.00-24.00 şi cu terasă frumoasă cu vedere 😊, mi s-a părut cel mai bine „dotat” dintre toate, doar că seara era cam aglomerat. Nici nu am fost prea încântată de modul de servire, încă de a doua zi returnând mai mult de jumătate din comandă, deoarece eu cerusem altceva. Am cerut două cappuccino după ce văzusem că barul dispune de două espressoare profesionale, dar am primit în schimb cafea instant+lapte praf de la „tonomat” :D. Le-am returnat imediat explicând motivul şi repetând comanda cu indicarea clară a aparatului dorit. Barmanul a cam dat ochii peste cap, dar nu a comentat nimic şi s-a apucat să facă ce trebuia făcut de la început, evident nemulţumit că l-am pus să muncească. Deh era mult mai uşor doar să apese pe un buton în loc să râşnească boabele de cafea, să spumeze laptele etc. Următorul refuzat a fost paharul cu Mojito. Deşi cerusem în mod explicit să folosească apă minerală, conform reţetei, nu Sprite şi rom Bacardi, am primit exact băutura aia dulce, de nebăut pentru mine ☹. În faţa mea, mi-a preparat corect cocktailul dorit. Nici ginul tonic comandat pentru soţul meu nu a fost exact ce am cerut, pusese Beefeater în loc de Gordons, dar era OK şi aşa.

 În ultima seară, am cerut un pahar de Campari, iar un puşti, ajutor de barman sau ce era pe acolo, acoperind cu mâna eticheta sticlei, mi-a pus în pahar Aperol, aşa sec, încercând să mă convingă că e Campari şi nu ştiu eu. I-am sugerat să-l bea el şi mie să-mi dea un gin tonic, sperând că nu este prea complicat pentru el. Mi-am învăţat lecţia: trebuia să stau cu ochii pe ei pentru a nu avea surprize de tot felul. Când era mai aglomerat, ceream cappuccino făcut cu capsule de cafea Nespresso, mai uşor de preparat, având şi posibilitatea de a alege cafele cu arome mai deosebite şi mai interesante.

Impresia mea a fost că nu erau puşi să facă economie, ci erau doar foarte comozi. La tării, chiar dacă cereai o anumită marcă, ei îţi puneau din sticla aflată mai la îndemână, tot de import şi poate la fel de bună, dar era altceva.

Barul nostru preferat a fost H2O Bar, aflat la nivelul -2, dar nu pentru că era singurul bar non stop, ci pentru că era mereu foarte liber şi ne-a plăcut atmosfera liniştită de acolo.

Contrar denumirii :p, acest bar şi cu cel din lobby erau singurele la care era disponibilă toată gama de băuturi de import prevăzută în concept. Şi la acest bar am avut câteva surprize după care barmanul a început să mă cunoască şi să-mi cunoască gusturile şi lucrurile au intrat în normalitate. Pentru siguranţă, comandam la bar cele dorite, mă asiguram că este totul aşa cum vreau, după care puneam o fătucă să-mi aducă băuturile la masă. Ulterior, comandam de la masă doar chestiile unde ştiam că nu poate greşi.

Pentru că primisem de la Cristi pontul că există şi unele băuturi infuzate de ei, homemade, mai deosebite, mi-am propus să le încerc şi eu, dar nu am fost prea inspirată. Văzusem şi eu pe bar expuse mai multe sticle mai ciudăţele, ca la farmacie sau la laborator, dar nu avusesem curiozitatea să văd ce-i cu ele. Mi-am amintit cu o zi înainte să plec, le-am studiat şi am ales un rom condimentat cu care am cerut să-mi prepare un Mojito. A rezultat o chestie mult prea spicy pentru gustul meu şi, cu toată silinţa, nu am reuşit să beau mai mult de jumătate. Asta cerusem, asta primisem şi nu aveam ce comenta.

La Pool Bar, program 10.00-24.00, am fost doar de vreo două ori, deoarece noi nu am stat deloc la piscină. Serviciile au fost în regulă de ambele dăţi, însă gama băuturilor disponibile era mult mai restrânsă. Seara acest bar deservea turiştii care participau la spectacolele de la amfiteatru.

Micul Beach Bar, evident, de la plajă :D, cu program 10.00-18.00, ne asigura nevoile de hidratare de peste zi. Barmanul era un tip simpatic, mi-a plăcut faptul că se străduia să ne satisfacă toate pretenţiile, chiar cu puţinele „resurse” aflate la dispoziţie, astfel că l-am recompensat în fiecare zi. Nu exista aici decât cafea instant la aparat, însă puteam „jongla” cu mai multe ceaiuri. Aici erau disponibile foarte puţine băuturi de import, doar cele mai basic, dar au fost suficiente pentru cât am băut noi la plajă. Exista şi o terasă cu câteva mese, la umbră, însă noi preferam să ne luăm la şezlong cele dorite.

În opinia mea, plaja este punctul slab al acestui hotel.

Fiind probabil hotelul cel mai recent construit în zona respectivă, Calyptus şi-a obţinut cu greu propriul „petic” de plajă, sectoarele de plajă fiind deja împărţite între hotelurile mai vechi, indiferent dacă acestea se află sau nu în prima linie.

Pozitiv este faptul că hotelul are totuşi propria plajă, aşa mică şi înghesuită cum este, însă dotată cu toate facilităţile necesare.

Mie nu prea mi-a plăcut plaja de la Calyptus, înghesuită între un centru de sporturi nautice, care i-a „furat” şi intrarea în mare, şi un magazin cu de toate care se continuă cu un beach bar, astfel deschiderea la mare fiind mult mai mică faţă de alte hoteluri, chiar unele mai ieftine şi mai prost cotate decât acesta.

Primele rânduri de şezlonguri dinspre mare se află în plin soare, fără vreo umbrelă ceva, iar restul, cele mai multe, se află sub copertine, aşa că trebuie să alegi: ori stai în soarele arzător şi năucitor ori stai doar la umbră sub copertine, neexistând o variantă de mijloc.

Şezlongurile nu sunt totuşi lipite unele de altele, existând o oarecare intimitate faţă de vecini. La două trei şezlonguri există câte o măsuţă şi un ghiveci pe post de coş de gunoi, care sunt curăţate şi golite periodic.

Există şi două duşuri şi o cabină de schimb. Toaletele, foarte curate şi dotate cu consumabilele necesare, se află la intrarea pe plajă, în spatele barului şi în imediata apropiere a staţiei de tramvai :d

Tot la intrarea pe plajă există o terasă cu câteva mese şi scaune pentru cei care vor să ia masa sau doar să se răcorească cu cele oferite de beach bar şi de beach snack. Noi am preferat de fiecare dată să luăm la şezlong îngheţata şi băuturile dorite.

Doritorii de baie o pot face liniştiţi mergând vreo zece metri spre dreapta şi intrând în mare în dreptul plajei hotelului Serenis, deoarece exact în faţa plajei Calyptus accesul în mare este interzis, fiind creat un culoar rezervat exclusiv pentru cei cu sporturile nautice, astfel evitând şi riscul unor accidentări.

Intrarea în mare este PERFECTĂ şi pe placul marii majorităţi a turiştilor, însă nu şi al meu. Cu excepţia a maxim doi paşi de pietricele chiar la intrarea în mare, în rest este doar nisip foarte fin. Marea se adânceşte enervant de lin. Familiile cu copii mici vor fi încântate de acest aspect, însă eu mă plictiseam când eram nevoită să merg şi peste cincizeci de metri spre larg până să pot înota.

La o temperatură a apei de 25˚-26˚C, marea a fost surprinzător de caldă şi numai bună de bălăceală, sensibil mai caldă ca în aceeaşi perioadă a anului precedent, tot în zona Side, dar şi temperatura aerului a fost mai ridicată anul acesta.

Am prins valuri în fiecare zi, nu mari, însă suficient de deranjante dacă voiai să înoţi.

În penultima zi am avut surpriza neplăcută să-mi fie furat prosopul de plajă de pe şezlong, în condiţiile în care aveam alături papucii, geanta, telefoanele, cremele, ţigările, deci nu părea deloc abandonat. Nu am lipsit mai mult de 10-15 minute cât am făcut baie în mare şi apoi un duş. Culmea este că soţul meu era chiar pe şezlongul de alături, cu căştile în urechi şi mai atent la audiobook-urile lui decât la ce se petrece în jur. Nu mai păţisem din astea din 2009 de la Kuşadasi, dar atunci mi-a dispărut unul din prosoapele personale şi dus a fost.

Nu-mi venea să cred că s-a putut întâmpla aşa ceva şi nici nu eram dispusă să plătesc aiurea 10 sau 20 de euro – taxă pe prostie ☹, fiindu-mi furat un prosop de la hotel. Din primul moment l-am bănuit pe ingrijitorul plajei, singurul care s-ar fi putut apropia suficient de mult fără să dea de bănuit, chipurile pentru a goli coşul de gunoi. Soţul nu văzuse nimic, ruşii de lângă noi plecaseră cu vreo oră înainte aşa că nu mai aveam pe cine întreba.

Dar mi-am amintit că există o cameră de supraveghere lângă bar, iar locurile noastre din acea zi intrau în raza acesteia, aşa că m-am dus nervoasă la bar cerând să vorbesc cu un şef care răspunde de plajă, ştiind că nu oricine are acces la imagini. I-am explicat ce s-a întâmplat şi de ce doresc să văd înregistrările din ultima jumătate de oră. Am comunicat prin intermediul telefonului lui cu Google Translate voce şi text, eu vorbeam în engleză în microfon, apărea textul în engleză tradus imediat în turcă, el vorbea în turcă şi eu citeam textul în engleză şi tot aşa, surprinzându-l la un moment dat că a dat cuiva un mesaj pe WhatsApp, după care m-a întrebat dacă prosopul dispărut era de la hotel, i-am confirmat şi apoi m-a întrebat dacă nu doresc un prosop curat, aproape imediat apărând de după clădire îngrijitorul plajei cu un prosop curat şi uscat. I-am mulţumit barmanului pentru ajutor şi i-am spus că ştiu sigur cine mi-a furat prosopul, arătând spre îngrijitor. Barmanul doar a zâmbit, însă şi tăcerea e un răspuns. Mi-am mai luat un cocktail de la bar şi am mai stat la plajă cât să mi se usuce costumul de baie şi să mă calmez, însă când a apărut iar ingrijitorul pe lângă noi şi am reuşit să-i citesc numele de pe ecuson, i-am spus, supărată, în turceşte: „Barîş, hoţule, o să te reclam!”, tipul rămânând mai întâi blocat şi apoi neştiind cum să dispară mai repede.

Accesul la plajă

Uite că m-am întins la poveşti şi am uitat esenţialul: cum ajungem la plajă ?, aspect important deoarece hotelul NU se află pe plajă, ci în rândul al TREILEA faţă de mare.

Am ştiut acest lucru dinainte de a rezerva şi mi-am asumat inconvenientul distanţei de 500 metri până la plajă, la momentul acela neştiind că terenul este şi puţin (mai mult) în pantă. Dar mă gândeam că am stat în resorturi imense, aflate în prima linie, însă unde aveam distanţe mai mari de parcurs până la mare şi cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte este celebrul Mardan Palace, unde aveam de mers 900 de metri de la hotel la plajă, pe lângă piscina imensă şi tot aşa, este adevărat că eram pe teritoriul resortului şi ne mai puteam opri la unul din barurile pe lângă care treceam, dar drumul tot lung ne-a părut.

Totuşi aici distanţa până la plajă nu este prea mare, resorturile din Side având, în general, teritorii modeste, dar traversatul străzilor circulate de maşini este o adevărată aventură oriunde în Turcia. Eram convinsă că vor asigura transfer gratuit până la plaja proprie, dar tot am avut o surpriză.

Cei de la Kirman Calyptus au săpat un tunel subteran din resort până la plajă, pe un traseu lung de cinci sute de metri, uşor virajat şi în pantă prin care puteai ajunge pe jos (poate alţii, nu noi 😊), sau cu tramvaiul, călătoria durând aproximativ două minute şi jumătate. O idee inedită şi extrem de amuzantă şi pentru adulţi, dar mai ales pentru copii.

Tramvaiul Calyptus este o atracţie în sine pentru turişti, deoarece arată ca un vagon de tramvai de epocă, mie amintindu-mi de tramvaiul istoric din Mallorca, cu care m-am plimbat între Port de Soller şi Soller, doar că acela era puţin mai portocaliu şi nu avea doar un singur vagon,  sau de şi mai celebrul tramvai 28 din Lisabona, cu care mi-am dorit să mă plimb, dar am renunţat cu regret din cauza aglomeraţiei.

Tramvaiul circulă foarte des între 08.30-19.00, are băncuţe lungi din lemn pe ambele laturi şi o capacitate de transport de 15 persoane, însă a plecat şi doar cu noi doi. Circulă pe o singură „şină”, să zic aşa, probabil pentru curent, însă vagonul are de fapt patru roţi din cauciuc, la fel ca maşinile. Astfel, drumul până la plajă, cu tramvaiul în care răsuna permanent muzică turcească, s-a transformat într-o distracţie.

Kirman Calyptus nu are prea multe piscine, dar măcar sunt frumoase. Deşi nu sunt fan piscină, mi-a plăcut piscina principală, foarte mare, traversată de un pod, aici având loc şi principalele activităţi cu animatorii, aquagym, water polo etc. Are o suprafaţă de 1245 metri pătraţi şi o adâncime de 140 centimetri, existând şi o secţiune cu jacuzzi.

Norocul meu a fost că numeroşi turişti au preferat să stea doar la piscină, unde îşi rezervau locuri încă înainte de micul dejun, chiar dacă erau atenţionări care interziceau rezervarea şezlongurilor, astfel că şezlongurile de la plajă erau mult mai puţin solicitate şi aşa am reuşit să găsim locuri pe alese la micuţa plajă chiar şi când ajungeam puţin mai târziu.

Mi-a plăcut şi Aquaparkul pentru copii mai mari şi adulţi, cu program 10.00-12.00 şi 14.00-16.00, cu şapte tobogane, din care două chiar interesante.

Pentru copii există o piscinuţă mititică şi un mic aquapark pentru aceştia.

În ultima zi am trecut şi pe la piscina interioară, cu program 06.00-20.00, încălzită în extrasezon (aprilie, octombrie şi noiembrie), existând şi o secţiune pentru copii. Conform celor afişate, apa din piscina interioară ar fi avut tot 26˚C, la fel ca apa din piscinele exterioare, dar era complet pustie.

Prosoapele de plajă se puteau ridica doar de la Centrul SPA în schimbul cardurilor primite la check in, în intervalul 08.00-18.00 şi le puteam schimba o singură dată pe zi. Sistemul acesta mi s-a părut destul de greoi. La predarea prosoapelor ude trebuia să mă rog de ei să primesc altele uscate, ei insistând să-mi returneze cardurile, ceea ce însemna ca a doua zi dimineaţa să mai fac încă un drum pentru alte prosoape. Parcă nu ar fi avut suficiente prosoape pentru toată lumea :D. Ar fi fost de preferat amplasarea a două chioşcuri pentru prosoape, unul la piscină şi unul la plajă şi mai multă flexibilitate. Orice drum la SPA implica abordarea insistentă de către cei cu masajele şi alte servicii contra cost.

Am fost să văd şi Clubul pentru copii, cu program 10.00-12.00 şi 14.30-17.30, destinat copiilor cu vârsta între 4 şi 12 ani, cei sub 4 ani trebuind să fie însoţiţi de un părinte. Conform programului afişat, aici se organizează diferite activităţi potrivite vârstei copiilor.

De la ora 20.30 începea minidisco la amfiteatru cu aproape aceleaşi melodii ca peste tot.

Pentru copiii mai mari, 13-16 ani exista un Fun Club la nivelul -1, cu program 12.00-22.00, unde aveau la dispoziţie, gratuit! , dar cu rezervare, biliard, Playstation, Xbox, table football şi alte jocuri.

Centrul SPA

Nici din acest resort nu putea lipsi un centru SPA, cu program 08.00-19.00, oferind o gamă variată de masaje şi tratamente, evident contra cost şi la preţuri de cinci stele :D. Doar baia turcească şi sauna erau gratuite. Acesta este situat la nivelul -2.

Eu nu am fost interesată de serviciile oferite.

Tot aici se află şi sala de fitness, dotată cu echipamente moderne, cu program 08.00-18.00, dar puţini erau interesaţi.

Entertainment

La partea de divertisment de seară Kirman Calyptus nu mi s-a părut să strălucească, oricât s-a străduit. Au existat spectacole diverse: dans, muzică, acrobaţie, susţinute de trupe din afară, nu foarte profi, iar mie nu mi s-au părut cine ştie ce. Atât s-a putut :D, dar nu m-a deranjat. Bine măcar că au adus invitaţi şi nu au băgat spectacole susţinute de animatori şi turişti, aşa cum vedeam în primele vacanţe în Turcia din urmă cu mulţi ani.

Am vrut să particip şi eu la seara turcească, însă nu am fost prea inspirată. Speriată că nu prind loc la masă, m-am dus devreme la amfiteatru, înainte de a se termina spectacolul pentru copii. După mini disco a urmat însă Bingo, cam de pensionari aşa. Aş fi participat şi la jocul de bingo, dar nu aveam bilet şi mulţi erau în aceeaşi situaţie. Unii au protestat şi a apărut unul cu bilete de vânzare, dar după ce se strigaseră deja vreo 20 de numere. Mie nu mi-a mai trebuit. Până a început spectacolul propriu-zis şi pentru care venisem de fapt, eu deja mă plictisisem. Dansatorii invitaţi se străduiau cât puteau, schimbau costumele în timp record, dar erau prea tineri şi prea lipsiţi de experienţă pentru a convinge. A urmat apoi un derviş rotitor şi apoi o dansatoare din buric, cea mai „anemică” văzută de mine până acum, după care noi ne-am retras.

Seara în Lobby puteam asculta muzică live, dar noi nu stăteam acolo.

Programul de animaţie de pe parcursul zilei era suficient de bogat, începeau la ora 10.00 cu un dans al animatorilor, acelaşi dans în fiecare zi, pe podul care traversa piscina, apoi bănuiesc că urmau activităţile anunţate. Noi nu am participat şi nici nu le-am prea urmărit, însă m-am felicitat pentru inspiraţia de a alege o cameră pe exterior, astfel având parte de linişte după prânz.

Am prins şi două petreceri cu spumă la piscina principală, foarte reuşite, unde distracţia a fost maximă, dar şi muzica era dată tot la volum maxim.

Internet

Pentru că suntem dependenţi, cei mai mulţi dintre noi, de internet şi în concediu, voi aminti internetul WiFi, disponibil gratuit pe întreg teritoriul resortului, inclusiv la plajă. Conectarea se face cu numărul camerei, data naşterii şi numărul de telefon al turistului principal, pe oricâte dispozitive. Uneori se mai deconecta şi trebuiau reintroduse datele, însă, per total, am fost foarte mulţumiţi.

Pentru că nu intenţionam să ieşim prea mult din resort şi nu stăteam decât o săptămână în Turcia, nu am considerat justificată cumpărarea unei cartele locale de internet, la nevoie putând folosi datele mobile din abonamentele de la Digi, cea mai ieftină variantă în cazul nostru.

Kirman Calyptus a fost o alegere inspirată.

La un preţ convenabil, am primit mai mult decât am plătit.

Am găsit un hotel nou şi modern, cu condiţii de cazare foarte bune şi cu servicii bune, în ceea ce ţine de hotel, care şi-a respectat promisiunile din ofertă.

La instruirea şi supravegherea personalului mai au de destul de lucru, deoarece nu este OK ca atât de mulţi angajaţi să-şi facă treaba atât de prost şi atâţia şefi câţi mişunau pe acolo să nu ia măsuri.

Aveam mare nevoie de relaxare şi ne-am relaxat. Ne-am bucurat de o vreme excelentă cu mult soare, de o mare curată şi caldă, am făcut baie pe săturate, am avut la dispoziţie o plajă tare frumoasă, am făcut cam tot ce am vrut.

Poziţionarea hotelului mai departe de plajă, dar în plină zonă cu magazine, ne-a permis să ieşim la cumpărături aproape în fiecare seară sau doar să ne plimbăm.

Nu am vizitat nimic în această vacanţă, dar nu pentru că am fost fără maşină, ci pentru că nu prea mai aveam ce vedea după atâtea şi atâtea vacanţe petrecute în Antalya.

Nu am plecat cu cine ştie ce aşteptări, conştientă fiind că hotelul ales este SUB nivelul celor cu care eram obişnuită, dar cred că a fost mai bine aşa, astfel reuşind să mă surprindă în mod plăcut la mai multe capitole.

Calyptus a fost pentru mine dovada că poţi avea o vacanţă foarte reuşită şi la un hotel mai ieftin.

AmFostAcolo 😊, mi-a plăcut, m-am simţit bine şi nu exclud o revenire, deci RECOMAND!

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 11936 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI