Prea (NU) bun, prea ca la țară

TIPĂREȘTE

La întoarcerea din concediul petrecut în Grecia, zona Vrachos Beach, am decis să nu mai fac drumul spre casă dintr-o bucată – de teama oboselii – și pe ultima sută de metri m-am hotărât să caut o cazare intermediară, undeva la jumătatea drumului, musai tot pe malul mării pentru o ultimă bălaceală.

Nu sunt fan Booking, dar pentru că m-am hotărât târziu nu am avut ce face și am apelat la serviciile oferite de acest site. Pentru perioada respectivă în zona Stavros – Vrasna – Asprovalta era cam totul ocupat (fiind și duminică ziua de cazare). Am găsit câteva opțiuni convenabile ca preț și note (de la 8 în sus) în Nea Vrasna, și pnetru că cum acum doi ani ajungând foarte tîrziu nu am văzut/vizitat stațiunea, ne-am hotărât pentru (tot pentru) această zonă.

M-am pus pe căutat date de contact încercând să discut direct cu proprietarii, în final, din toate opțiunile găsite, discuțiile au continuat cu proprietarul de la Kehagias Apartments, nu pe mail așa cum ar fi fost mai normal – pentru că nu răspundea/citea mailurile – ci pe mesengerul de la Facebook :). Am încercat să fac o rezervare verbală, el nu și nu ori pe booking, ori pe pagina de internet a locației și să o sigilez cu cardul bancar. Nu prea am înțeles la momentul respectiv dorința lui de a se vedea cu banii în bancă având în vedere că, conform zvonurilor, mai toți grecii se fereau de bănci în perioada respectivă, dar na te pui cu căposul? Aveam să înțeleg însă la sosirea/cazarea în locație.

Ca o paranteză, grecul din Vrachos nu a vrut niciun euro în avans deși am rezervat pentru o dată, ulterior am schimbat data, eu insistând să-i trimit ceva bani în avans pentru a nu părea neserios. În final, i-am plătit la plecare.

Dar să revin, neavând alternativă fiind și cu ’’piticii’’ după mine am acceptat, dar pentru că nu a vrut să ’’cădem la pace’’ am făcut rezervare prin booking să pot scrie adevarul despre această locație (și) pe booking.

În fine, pe la 17:30 ajungem - evident coordonatele de pe siteul lor și de pe booking erau cam aiurea în tramvai, dar le cautasem în prealabil așa că nu am avut probleme cu localizarea (40.6961177,23.6971356) – parcăm mașina vis-a- vis de... locație?! că nu prea știu cum să-i zic altfel. De la distanța aia nu arăta chiar așa rau, dar nici prea bine. Pe booking pentru exterior se spune ’’ Printre facilităţile oferite se numără o terasă la soare și un loc de joacă pentru copii. Există şi un magazin. ’’. Ce magazin? Ce loc de joacă? Magazinul dispăruse, iar din locul de joacă mai rămăseseră doar urmele, printre balansoare rupte și deșucheate fiind tot felul de resturi (piese de motor, motor de barcă, un grătar artizanal, etc).

Mă rog, îmi zic în gând că dracul nu poate fi așa de negru – cum era grătarul ăla care nu mai văzuse o perie cred că de ceva ani, și cu curaj ne îndreptăm către recepție. Din acest moment, revin la titlu prea ca la țară, m-am simțit ca la casa bătrânească în care am crescut și copilărit, la Eforie Sud, parcă-mi venea să-mi strig/caut bunelu’ prin curte și să-i spun că am sosit. Ce recepție frate, în față trona ditamai bancul de tâmplărie, iar camera unde s-au derulat formalitățile – recunosc foarte rapide – era folosită pe post de magazie pentru toate vechiturile din gospodărie pe care nu te înduri să le arunci, dar nici nu le mai folosești. Acum am înțeles de ce insista el așa mult cu sigilarea rezervării, evident că dacă nu eram cu banii blocați pe card mă tiram urgent de acolo. Să nu uit printre toate vechiturile astea trona un iMac generație nouă :).

Ia cheia din cuier (sau unde doamne iartă o avea agățată că nu am vazut) și ne conduce către cameră, pe aleea din stânga vilei. După ce că aleea era îngustă, tot ca la țară, erau depozitate și aici diferite lucruri necesare unei gospodării (o roabă, doua trei găleți, ceva bucăți de lemn, etc.). Nu pot să zic că era mizerie, dar acea brambureală de obiecte dădea impresia de aglomerare, vechi, loc neângrijit, de gospodărie, nu de vilă pentru turiști. În drum spre cameră am trecut pe lângă alte intrări și după aspect și pozele postate de proprietari pe care le puteți vedea pentru comparație pe tripadvisor înclin că există și câteva camera renovate, de care noi însă – doar pentru o noapte – nu am avut parte.

Camera

Știam din momentul discuțiilor pe facebuc că nu o să am cameră cu seaview, așa că am primit camera 1 (ce noroc pe noi! o să vedeți mai jos de ce) în ‘’backyard’’ la parter. View-ul era la strada din spatele casei, situată la cca 3-4 m maxim de terasă. Noroc că nu era așa mare circulație în zonă. Avantaj însă la parcatul mașinii la ‘’botul calului’’ și la căratul bagajelor, oricum nu am despachetat tot, doar strictul necesar pentru o zi/o noapte.

Geamurile camerei sunt protejate de obloane, lucru bun pe de o parte, altfel ziua nu cred că se putea sta în cameră din cauza căldurii, așă că senzația inițială a fost că intru în peșteră. Pe semi-întuneric reușim să dibuim mecanismul care ridica obloanele, ocazie cu care am văzut că geamurile sunt dotate cu plase anti țânțari/muște/alte zburătoare, și am început explorarea ‘’peșterii’’. Se vedea din start că nu prea mai avusese alți chiriași de ceva vreme, era curat, însă praful, pe ici pe colo, câte o pînză de păianjen, sunt de loc închis, exact ca o cameră nelocuită de ceva vreme.

Pe lumină am descoperit ‘’anticamera’’. Imediat în dreapta un pat care în loc de ladă pentru perne, lenjerie, permitea extragerea unui al doilea pat, dar aproprierea de sol ne-a determinat să nu-l folosim. În față chicineta… ‘’super dotată’’, am descoperit ceva vase zic eu cam inutilizabile, câteva tacîmuri, dar piesa de rezistență așa cum o să vedeți în poză a fost un cuptor electric, zoios, a cărui ușă se proptea cu o pană de lemn. Jenant! mai bine nu-l mai puneau deloc. Tot în anticameră era montat aerul condiționat, televizorul (lcd) - băiatul a găsit și PRoTV), o măsuță de plastic folosită de obicei pe terase sau în grădină, iluminatul fiind asigurat – după cum se vede în poză – cu un singur bec atârnat cumva în tavan.

Baia se află pe micul hol ce face legătura între anticameră și dormitor. Mică, întunecoasă, gresia și faianță o alegere nu prea inspirată – pe principiul să țină/ascundă la murdarie. Imediat în dreapta un mic corp suspendat care asigura și iluminatul pe timp de seară (fară să exagerez cred că era dotat cu becuri de frigider). Ca și la cazarea de acum doi ani (vezi impresii) Nu există cădiță de duș sau măcar acel minim prag (zidit, cimentuit). Așa că întâi se folosește buda, apoi dușul. De curat părea curat, dar la ce ‘’beznă’’ era nu cred că se vedeau prea multe. Lipsesc consumabile și feonul. Am făcut o mică dezinfectare, pe care o facem indiferent de numărul de stele ale locației unde dormim după ce am avut o experiență neplacută și dureroasă la altă cazare (verugă). Lipsa cădiței de duș mai generează un mic inconvenient. Când vecinii de pe palier sau de la etaj folosesc dușul zgomotul apei căzute pe gresie se transmite în toată ‘’șandramaua’’, pic pic, fleoșc fleoșc...

Dormitorul deși măricel la prima vedere, era supra-aglomerat de prezența unui al treilea pat (toate erau single!) așa că doi inși odată circulau cam greu, dacă mai intra cineva în cadru, era nevoie de semafor ca la podul Giurgiu - Ruse. M-a surprins prezența caloriferului, acum revăzând pozele am constatat că era debranșaț, ocupa și el locul degeaba. Mă rog să nu o lungesc inutil - și așa scriu de ceva zile - suficient pentru o noapte, saltelele chit ca aveau culoarea bej spre maro (din fabrică) au fost confortabile sau am fost eu prea obosit.

Cum se schimbă lenjereia (colorată ca cea de acasă!) sau prosoapele, la cât timp se face curățenie și cum, nu știu, pentru ca nu am stat suficient și nici nu îmi doresc să aflu.

Terasa

3Mp, street view utilizabilă dimineața și seara dupa ora 20 când apune soarele, în rest nu prea puteai sta ori din cauza soarelui, ori din cauza mașinilor (hârburilor) care treceau prin zonă. Cândva cred ca a existat un fel de parasolar între timp însă au dispărut draperiile și tijele de susținere. Am apreciat însă faptul că s-au gândit și au montat o priză pe peretele exterior, foarte utilă pentru alimentarea (de ex.) unui laptop și nu numai. Seara am stat la o șuetă, iar dimineața după servirea mic-dejunului (de la pachet) am strâns calabalâcul și am plecat spre casă.

Plaja/marea

Pentru a ajunge pe plajă se traversa strada, apoi o mică parcel de verdeță și glod (mai mult glod decât verdeață. Deci din punctul ăsta de vedere amplasarea vilei poate constitui un atu (dacă rezolvă celelalte aspecte). Nisip (mai grunjos) pe toată întinderea ei, intrarea în apă nu este foarte lină adâncimea apei crește destul de rapid și aproape de mal. Mareea Egee în general este foarte limpede, aici însă aducea mai mult a Marea Neagră.

Avantajul de a fi cazat în ‘’magnifica’’ cameră 1 este că la plajă se primește gratuit șezlongul (perechea) … numărul 1 (sunt vreo 6-7 perechi maxim):) deci în primul rând. Acest prim rând este însă la cca 15 m de apă. Aici am văzut și eu prima data în Grecia șezlonguri legate cu lanțul de tija umbrelei. Cheia pentru lacăt se primește odată cu cea de la cameră. Când am auzit asta prima dată, cu ocazia unui review scris în această vară de alt user (altă zonă turistică), nu prea îmi venea să cred acum însă m-am convins că se poartă. Până la urmă nu e nimic rău în asta, proprietarul scapă de grija păzitului/aranjatului, iar turistul nu este nevoit să facă sportul cu ‘’prosopul’’ dimineața pentru ocuparea unui șezlong.

Și acum doi ani, și anul acesta nu am scăpat de comercianții ambulanți. Asta nu prea mi-a plăcut cu toate că nu erau enervanți/sâcâitori.

Din loc în loc, la ieșirea de pe plajă erau dușuri sau cișmele pentru a scăpa de nisipul de pe corp, majoritatea vilelor din zonă fiind self-catering (cred ca și self-cleaning).

Una peste alta acceptabil pentru 1,2 zile. Dacă aș fi fost nevoit să stau o perioada mai lungă pesemne aș fi căutat alte zone în apropriere pentru plajă și bălăceală.

Prea mică, prea neimportantă motiv pentru care voi spune câteva cuvinte despre ea în cadrul acestui review de cazare (deși nu este prea recomandat) pentru că, în opinia mea, nu merită un review dedicat.

Comparativ cu stațiunile de la noi pot spune că seamănă perfect cu Eforie Sud, doar că la Eforie nu e plin de bulgari și în Nea Vrasna nu există acea diferență de nivel între faleză și plajă/apă. În rest cam la fel totul.

Zona animată a stațiunii este concentrată pe faleză. Aici găsim restaurantele, terasele, magazinele și odată cu lăsarea serii micii comercianți (autohtoni) care-și întind tarabele direct pe caldarâm oferind către vânzare exact aceleași jucării luminoase, pufoase… etc ca și la noi. Fix în centru îi găsim pe cei care închiriază biciclete (celebrele biciclete duble prezente cîndva și pe litoralul românesc) sau mașinuțe electrice. Singurul lucru pe care ți-l dorești este să ieși cît mai repede din acea zonă supra aglomerată fără a te trezi luat pe sus de vreun neatent. Deci nimic interesant.

La intrarea în stațiune sunt două supermarket-uri destul de bine aprovizionate și cu prețuri acceptabile. Din când în când pe stradă mai trec mașini transformate în ‘’aprozar’’ așa că cine dorește o vacanță iefină, ‘’la cratiță’’ nu va avea probleme în a se aproviziona.

Turiști? Mulți de condiție medie, majoritatea bulgari, sârbi dar am văzut și câțiva unguri (deja aveau meniuri în limba maghiară). Pe ai nostri îi numărai pe degete.

Cam atît … deja nu mai am răbdare :(. Dacă mai sunt lucruri pe care cineva dorește să le afle să nu ezite a întreba.

Ca și concluzie finală :

- nu recomand zona/stațiunea pentru petrecerea unui sejur complet acolo,

- nu recomand cazarea la Kehagias Apartments nici măcar pentru o noapte, se pot găsii cazări la fața locului (chiar dacă pe booking pare totul full) mult mai ok.

---

VIZUALIZĂRI: 3346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI