Pensiunea "Kapu"-o poarta deschisa

TIPĂREȘTE

Iata-ma din nou in fata unor coli albe de hartie A4 care peste doua ore vor fi pline de cuvinte, stersaturi, ghilimele, paranteze si acolade si poate, cine stie, inca o “pata alba” dintr-un colt de lume de pe planeta noastra albastra, va prinde viata.

Italia. Brunico. Luni, 4 octombrie 2010. Europa se pregateste sa treaca la ora de iarna iar eu si cu Feri ne pregatim bagajele de drum. Pornim spre casa. Voi parcurge impreuna cu prietenul meu, ultima etapa a turneului meu, aproape pan-european, inceput in urma cu doua saptamani, intorcandu-ma acasa prin Austro-Ungaria sau mai bine zis prin fostul Imperiu Austro-Ungar (sau “Auto-strungar”, cum ii placea lui Vlad Musatescu sa glumeasca in romanul sau “De-a puia-gaia").

Trecem din nou prin patria lui Strauss si Mozart, mai admiram Alpii pentru ultima oara, caci de-acum incolo va incepe pusta maghiara, devenita azi "granarul Europei" termen "sutit" de la noi caci n-am stiut sa ne luam copy-right pentru el si nici sa-l pastram, mai zabovim la o cafea nu "trei intr-unul" ci "sase intr-unul" caci o cerem "veri, veri stroanga", mai stam pe-un scaun de 4 stele ce se-ncalzeste pe dedesubt de la niste rezistente elctrice ca a nu racim la pemparsi, mai admiram un ultim lac glaciar si…gata! Intram in tara ceardasului, a gulasului, a papricii, a vinurilor de Eger, Revay si Tokay (cel mai bun e "bika ver", adica sange de taur!) ce te-mbata numai ce le-auzi numele, vinuri ce te-asteapta in crame subterane intinse pe zeci de kilometri dar intram si-n patria superbelor operete ale lui Kalman, Lehar sau dansuri maghiare ”romanesti" ale lui Liszt Ferenc. Dupa exuberanta Alpilor, pusta maghiara te dezamageste intrucatva dar exista o compensatie…in aceasta tara toti sunt la “per tu", oamenii isi vorbesc la persoana a II-a singular, folosesc intre ei un fel de "you", ca la americani, caci ungurii sunt uniti, directi si prietenosi iar daca te ratacesti, iti arata drumul, ba mai te conduc in masina lor si pana unde e nevoie, la ei nu prea exista "dumneavoastra" cand esti sofer. E-o marte diferenta intre Estul, fost comunist, al Europei si Vestul Europei, mereu capitalist, in care fiecare lupta pentru el si se teme parca sa-ti raspunda cand le ceri vreo informatie banala, in Ungaria insa, parca fiecare om de-abia asteapta sa-l intrebi cate ceva. Oh! , de cate ori mi s-a intamplat in iubita mea Franta sa intreb cate ceva pe cineva de pe strada, din gara sau aeroport si putini au fost cei ce-au binevoit sa se opreasca din eterna lor alergatura, raspunzandu-mi lapidar, monosilabic, sau trimitandu-ma, in cel mai bun caz la un ghiseu de informatii. Prin Banat cand cautam Sasca Montana, la o intersectie, in drum spre Cheile Nerei, s-au adunat in jurul meu doi trecatori si-a mai oprit si un biciclist ca sa-mi indice drumul cel bun iar cand am avut odata prin Moldova o pana de cauciuc, s-au oprit cativa soferi sa ma intrebe daca n-am nevoie de ajutor sau de anuntat "auto-service"-ul…

Ajungem la Budapesta exact cand incepe si ploaia anuntata la prognoza meteo, ne cazam la o pensiune pe care v-o recomand, e vorba de "Kapu-Panzio", se afla in sectorul XI (XI kerulet) si ii zice “Kapu” (poarta), pentru ca la intrare exista o poarta imensa care se deschide de-abia dupa ce-ai sunat la interfon si te prezinti. In pensiune vei intalni o familie compusa din mama si fiica ce locuiesc acolo si care va vor povesti fara indoiala cum faceau ele naveta dintr-un sat destul de indepartat, era un calvar, se sculau la 3 dimineata ca s-ajunga la sevici, dar acum patronul le-a permis sa locuiasca acolo. Ne rezervasem 2 camere cu 2 paturi, lui Feri nu-i place sa doarma cu altcineva in camera, poate doar daca Sharon Stones ar accepta sa vina la Budapesta si ar dori sa se cazeze la Kapu. In extrasezon, camera dubla costa 32 de euro (mic dejun inclus), mai e si o taxa turistica de 200 de forinti, copiii sub 6 ani au gratuitate, camerele, grupul sanitar si sala de mese stralucesc de curatenie, la receptie gasesti pliante turistice cu kilogramul.

Intotdeauna cand ma intorc din Vest, stomacul si urechea, sunt primele mele doua organe ce ma anunta ca ma apropii de casa. Bucataria ungureasca este aproape identica cu cea ardeleneasca, poate ceva mai condimentata iar daca deschizi radioul, poti prinde deja si cateva posturi in limba romana iar cu cat te apropii de frontiera, incepi sa le auzi chiar bine. Si ce e mai placut decat sa fii dimineta trezit de poantele lui Bogdan si Monica sau Huidu si Gainuse pe FM? Chiar si legat la ochi, recunosc gustul mancarii de la noi de-acasa, care e mult deosebita de bucataria din alte tari, unde gustul de mere seamana cu cel de pere si amandoua seamana cu gustul apei plate! Peisajul Budapestei de inceput de octombrie 2010 e insa bacovian…ploua, ploua, ploua si aici daca te-a prins ploaia, incep taxiurile sa invadeze strazile. Orasul e oricum foarte aglomerat, adesea te strecori la milimetru printre doua masini parcate cu-o roata pe trotuar. Cel mai bine in Budapesta e sa circuli cu metroul sau cu taxiul. Asadar, in cele doua zile unguresti nu mi-am clatit ochii nici pe la Halaszbastya, nici pe la Hosok ter sau Margitsziget, nci pe la Vidampark sau Orszakhaz ci am stat in camera de hotel si m-am uitat la televizor. Am uitat sa va zic ca de la Szombathely, unde se afla intrarea in Ungaria dinspre Austria si pana la Budapesta a fost o nebunie…masini, televiziune, reporteri, ambulante, politie, pompieri, helicoptere…eram contemporani cu "mareea rosie" asa ca, putin ingrijorat, am urmarit la TV numai buletinele de stiri. L-am vazut pe premierul Orban dand explicatii in englezeste, apoi am ascultat comentariile succinte ale liderilor Frantei, Germaniei sau Angliei, vorbind in ungureste, tot despre acest subiect. In orice rau e poate si un bine, mi-am zis eu, lectia "mareei rosii maghiare" poate va opri sau macar amana “bomba cu cianura” de la Rosia Montana, care, in acea vreme (septembrie-octombrie), statea gata-gata sa fie amorsata. In pensiunea Kapu mai erau cazati si alti turisti si datorita ploii tracasante, in sala de mese s-a incins un mic campionat de table si sah. Cel mai tare la acest sport s-a dovedit “Pista-bacsi” un batranel simpatic ce ne-a avertizat pe toti ca sa nu ne punem cu el, ca ne bate la sah si cu mana stanga! …” L-am intrebat pe “bacsi” de ce de vreo 20 de ani la televiziunea maghara, in afara de MTV si inca 1-2 canale, aproape toate celelalte sunt subtitrate in ungureste…ii auzi pe Harisson Ford, Richard Gere, Bill Clinton sau Louis de Funes, vorbind intr-o ungureasca perfecta... Doar Madona, Lady Gaga si Britney Spears n-au invatat inca sa cante in ungureste... "Ehee, zice "bacsi" (nenea), asta e semn de civilizatie, daca pui totul pe ungureste, batranii nu mai au nevoie de ochelari ca sa citeasca literele alea mici de pe ecran... ”

Da, poate ca “bacsi” avea dreptate dar nici copiii din Ungaria nu cunosc limba engleza de la 5 ani, ca-n alte tari, doar vizionand si mai ales "ascultand" desenele cu Mickey Mouse si Tom si Jerry de pe Cartoons Network sau pe Luke Skywalker dand comenzi in limba lui Shakespeare in naveta sa hiper-luminica din Razboiul Stelelor... ”Las c-au copiii timp sa invete engleza si mai apoi, viata e lunga…mi-a replicat el, tinandu-se tare pe pozitie”

Bufetul suedez de dimineata, inclus in cei 32 de euro, e indestulator, de fapt ungurii au fost intotdeuna vestiti, prin abundenta ofertei lor alimentare, ce se apropie de cea de pe litoralul bulgaresc.

Poate ca mai e putin de lucru la locurile de parcare din aceasta pensiune, nu sunt mai mult de 8, poate 9 si prin curtea mica te misti cam greu dar odata inchisa poarta, masina ta e in siguranta. Tarifele variaza in functie de mai muti parametri (sezon, camera cu pat frantuzesc, apartament, pat dublu, camera single, etaj sau mansarda, etc… (de aceea am fotografiat oferta care cred c-o va pricepe fiecare, la mijloc sunt preturile din sezon, la extreme sunt preturile din extrasezon). Va sfatuiesc sa nu cautati totusi prin Budapesta, mai ales dupa lasarea intunericului, aceasta pensiune accesibila ca si pret si foarte confortabila, cel mai bine e sa aveti un GPS si sa introduceti adresa ei...

Budapesta, strada Ugron Gabor, nr 9.

Va doresc un sejur placut!

La intoarcere, trecand pe langa frumoasa cladire a bailor Szecseny, ne-am abatut si pe la baile termale Hajduszoboszlo, care ne stateau in drum, va trimit asadar si niste imagini cu cea mai mare statiune termala din Europa, dar e bine de stiut ca pe data de 30 Sepembrie, multiplele sale stranduri termale in aer liber, se inchid, ramanand doar cele acoperite de la baza de tratament si Aquapark.

Dar comuna Hajduszoboslo e mare si cautand iesirea spre Beretyujfallu-Artand, ne-am ratacit, GPS-ul lui Feri nu era programat si pentru Ungaria... dar un Trabant care cred ca functiona si cu ulei de masline si in care se plimbase poate si presedintele RDG-ului, Erick Hoenecker in urma cu o jumatate de secol si jumatate, ne scoate din incurcatura, doi fermieri simpatici din localitate se ofera sa ne duca pana la o intersectie imensa de unde nu mai aveam cum sa ratam drumul spre casa. Feri le intinde o bancnota de 10 euro, pe care cei doi au acceptat-o cu mare greutate.

Iata-ne asadar in tara, trecuti dincolo de Oradea, unde intr-un local plin cu TIR-isti, savuram o minunata ciorba de fasole cu smantana si ceapa rosie, ciorba dupa care am jinduit aproape doua saptamani si, lucru interesant, nici macar zambetul presedintelui, intens mediatizat la stirile TV, zambet ce se-ntindea parca pe toata lungimea plasmei din acel local, nu mi se mai parea deranjanta…

Nicaieri nu e mai bine ca ACASA!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI