Reintoarcere in paradis

TIPĂREȘTE

Trebuie sa recunosc ca anul asta am facut planuri de vacanta amanuntite: inca din ianuarie, rezervasem 14 nopti prin Italia (Lido di Jesolo, Coasta Amalfi si Roma), imi facusem temele, liste cu ce e de vazut/cumparat/evitat... trasee, calcule, o intreaga epopee. Cu vreo saptamana si jumatate inainte de plecare, sotul zice stop!! Nu mai mergem in Italia! Aaa?? Esti nebun? Cum adica??? Pai ca sunt multi km de condus, ca e greu cu parcarea, ca e foarte cald in iulie... stiti dvs: cand se cauta motive, se gasesc destule. Da-i si anuleaza rezervarile (noroc ca booking a prevazut gratuitate pentru suciti ca noi) si uita-te pe geam ce frumos ploua... Deja sotul era mutat cu arme si bagaje pe canapeaua din sufragerie sine die ... n-am inteles gluma subtire cum ca o sa-mi faca cea mai frumoasa supriza de ziua mea... I-am zis: deja mi-ai facut-o, m-ai lasat fara vacanta...

In seara zilei de 21 iulie, pe la 9 seara, agitatie mare: domnul scoate trolerele din dulap si da alarma generala: hai la facut bagaje!! Bine, bine, dar ce bagaje si pentru unde?? Amintindu-si ca a facut armata si a fost si niscaiva gradat pe acolo, ordinul suna sec: bagaje, haine subtiri, se executa, nu se discuta! Unde?? Habar n-aveam. Abia a doua zi dimineata, sculata pe la 5 si un pic, aflu odata cu soferul de taxi venit sa ne ia: aeroportul Henri Coanda... Buun... Avand in vedere ca n-am pasaport (si am presupus ca domnul meu nu a uitat acest mic amanunt), am eliminat Turcia si Republica Dominicana din fantezii si am asteptat sa vad unde facem check-in... Zborul Tarom cu destinatia Tenerife Sud!!! Da... lucrurile incepeau sa se aseze din ce in ce mai bine.

Dupa experienta de anul trecut din Tenerife, insulita asta mi s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare, vorba ceea, iar cand, dupa cele 6 ore infernal de lungi de zbor, am aterizat pe Reina Sofia, am decis sa ridic condamnarea la canapea a sotului si sa-i acord inca o sansa :))

La aeroport, dupa recuperatul rapid al bagajelor, mergem la ghiseul celor de la goldcar si ridicam actele si cheile unei Toyota Auris (albastra, lovita la bara din spate, cu full casco si un rezervor plin de benzina inclus in pret). Masinuta ok, si-a facut treaba, insa putea fi intretinuta mai bine...

Unde mergem??? Aveam oarecare sperante inspre Sir Anthony sau Villa Cortes, pe care le admirasem anul trecut in Playa de las Americas, insa din TF 1 am iesit pe directia Playa Fanabe, asa ca nu am mai avut nici un dubiu... ne reintorceam la Jardines de Nivaria!

Ajunsi in fata intrarii sobre a hotelului, am lasat masinuta in parcare si hai sa vedem camera... De data aceasta, dat fiind ca rezervase ultimele doua locuri de charter (aveam sa aflu mai tarziu), sotul a trebuit sa ia o camera sea-view, pentru ca cele cu vedere la piscina se epuizasera... Receptionerul foarte dragut, vede ca eram a doua oara la ei si se gandeste sa ne faca o surpriza: ne da camera in acelasi corp de cladire ca anul trecut, Ucanca, insa nu la etajul 1 ci la etajul 3.

Intram, vedem camera si avem o senzatie stiintifico-fantastica de deja-vu. Care mare?? Bietul Ocean Atlantic era si el vizibil undeva in dreapta, in orizontul indepartat, vedeam piscina si gradina in toata splendoarea lor. Nuuu... asa nu merge! Inapoi la receptie... pai noi am vrut camera cu vedere la mare? OK... ne trimite cu un bell-boy sa vedem o camera renovata in cladire Guajara, care este chiar in fata promenadei, vis-a-vis de ocean. Ma pregateam sa zic wow, dar am zis doar au... cand am iesit pe balconul camerei propuse: o vedere splendida la garajul subteran al hotelului si o bucatica de mare...

Receptionerul ne promite ca a doua zi de dimineata, la 11, ne va arata o alta camera care este sigur ca ne va placea...

Intr-adevar, a doua zi, la 11, bell boy ne-a dus la o camera in cladirea Masca care ne-a lasat... masca!! Vedere frontala la mare, superba!! Pacat ca noi despachetasem tot calabalacul, asa ca ne-a fost lene sa ne mai mutam, dar am apreciat seriozitatea lor.

Ce-i de spus... aceleasi lucruri ca si anul trecut, camera super curata, cu tot ce-i trebuie, prosoape schimbate de doua ori pe zi, lenjeria de pat in fiecare zi, bomboane de ciocolata belgiana seara, la culcare, curatenie in camera de doua ori pe zi... Platoul de fructe si vinul de bun venit ne asteptau pe masuta din camera...

Aceeasi piscina incalzita, cu apa de mare, piscina cu apa dulce, rece de-ti ingheta sufletul in tine, jacuzzi si piscina pentru copii. Prosoape gratuite la piscina, schimbate de cate ori vrei si micul dejun care iti forteaza imaginatia. In 7 dimineti, n-am putut gusta din toate: micul dejun tipic englezesc, cu fasole si carnati, bacon prajit si oua ochiuri, porridge si budinci, selectia de branzeturi frantuzesti, mezeluri fine, peste (file de somon fume si altele), omlete, patiserie, fructe, sucuri naturale facute in fata ta, apa minerala la gheata si sampanie, marmelade, gemuri si altele. O mie de sortimente de ceai si cafea... daca-ti puneai mintea, ajungeai obez :))

Din nou, elementul care deosebeste acest hotel de toate celelalte in care am mai fost: calitatea personalului! Nu stiu unde gasesc oamenii aia sau cum ii motiveaza, insa sunt ca furnicile: peste tot, fiecare stie ce are de facut. Si toti zambesc... nu exagerez, daca scapi o batista pe jos, nu atinge pamantul, ca apare cineva sa o prinda si ti-o inmaneaza cu un zambet si un hola .

De ziua mea, am avut parte de marea supriza a vacantei, orchestrata de domnul sot si personalul de la restaurant. Pe la 9 seara, artista care tinea un recital de muzica live incepe sa cante Happy birthday si doi ospatari apar cu o tava cu un tort imens, cu lumanari aprinse, flori, sampanie... M-am simtit ca o regina! In camera ne astepta o alta sticla de sampanie din partea hotelului, alte flori si un cadou (o esarfa de voal, personalizata), felicitari!

Sincer, nu stiu cand au trecut 7 zile, desi am avut vreme mai mult innorata si am stat mai mult pe la piscina sau la plaja... insa anul acesta, spre deosebire de anul trecut, am doua mici nemultumiri:

- in primul rand, nemtii si englezii dau dovada de o extraordinara lipsa de somn, din moment ce se trezeau pe la 5.30 - 6 dimineata sa ocupe cu prosoape toate sezlongurile de la piscina!! Toate!! Si partea proasta era ca apareau tarziu, dupa pranz sau, uneori, nu apareau deloc. Gaseai sezlonguri prin gradina, la umbra plamierilor, insa in jurul piscinei doar daca te asezai pe prosoapele lor!

- zelul cameristelor, oricat de spectaculos era rezultatul muncii lor, ar trebui domolit. Eu inteleg ca femeile astea sterg fiecare coltisor din camera dimineata si seara, insa uita o treaba: intreaga pardoseala a hotelului este din marmura, nu exista nici coltisor de carpeta. Cand mutau paturile si scaunele din loc, in camera vecina, ca sa curete, ne trezeau din somn instantaneu! Intr-o dimineata au lovit paturile de perete cand le-au asezat si am zis ca e cutremur... de asemenea, auzeam trolerele tarate pe coridor... Acum, sa spunem ca asta se intampla pe la 9.30 dimineata, cand majoritatea rezidentilor hotelului erau demult treziti, mancati si isi luau prima portie de soare, insa daca eu sunt mai somnoroasa, nu-i vina mea!

Imi amintesc ca intr-o seara am fost la un club, Noctuua, si am venit pe la 3 dimineata: a facut portarul niste ochi, cred ca nu mai vazuse oaspeti ai hotelului venind la ora aia de la deschidere, din 1997! Am uitat sa precizez ca media de varsta a rezidentilor este fie de peste 45 de ani, fie familii cu copii mititei, care nu umblau noaptea prin cluburi, cu siguranta! Erau si tineri, dar n-am vazut vreunul treaz la orele mici ale diminetii :)))

Ce ar mai fi de spus? Ca a fost cea mai frumoasa supriza de ziua mea din ultima vreme... (nu mai avusesem tort de vreo 8 ani, fiind mereu plecata de acasa) si ca Jardines de Nivaria este hotelul meu etalon, din punct de vedere al serviciilor si al satisfactiei clientului. Chiar daca nu are opulenta si aurariile resorturilor turcesti, imi aminteste o fraza dintr-un film: nobletea ti-o da caracterul, nu imbracamintea!

Hasta la vista!

---

VIZUALIZĂRI: 3346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI