Plaja de matase, apa de cristal

TIPĂREȘTE

Cei care isi doresc o vacanta exotica, dar fara sa stea izolati pe o insula de resorturi pentru turisti, pot lua in calcul si varianta Thailanda. Cea mai ieftina varianta, propusa si de multe agentii romanesti, este statiunea Pattaya, insa eu zic ca nu merita efortul (si nu sunt singura, au mai scris si altii pe aici la fel). Daca tot vreti sa mergeti in Thailanda la plaja, mergeti in sud, in insule. Eu am ales sa merg la Phuket. E adevarat insa ca pretul vacantei creste putin, caci pana la Phuket trebuie sa mai iei un avion din Bangkok, care sa acopere distanta de aproximativ 900 de kilometri.

Despre Phuket am scris aici. Insula cred ca a devenit insa faimoasa nu pentru ce este ea, si pentru ce ofera, ci datorita „vecinilor” ei, cateva insule superbe spre care se organizeaza o multime de excursii in fiecare zi, cu vaporase foarte rapide. Primele trei excursii le-am cumparat de la agentia din holul hotelului. Mare greseala, au fost mult mai scumpe decat ce am gasit dupa aceea in oras, desi se desfasurau exact in aceleasi conditii.

Prima escapada, mai „de antrenament”, a fost in zona Phang Nga Bay, o regiune de 400 km patrati – mare parte fiind zona protejata, inclusa in parcul national cu acelasi nume. Ne-a luat microbuzul de la hotel, ne-a dus in port, ne-au pozat astia la sosire (iar la plecare ne-au dat poza, frumos inramata) si ne-au repartizat apoi la barci. Am ezitat putin sa urc cand am vazut barca: lunga, ingusta, dar din lemn si cu un motor improvizat, pus in spate pe o teava lunga care intra in apa si cu care se stabilea si directia. Totusi, inafara de zgomot nu am avut alte probleme pe drum. Sau nu le-am mai sesizat noi, caci la scurt timp dupa ce am plecat din port peisajul a inceput sa se schimbe. Locul acesta clar nu poate fi confundat cu nimic altceva: sute de munti de calcar, insule mici dar foarte inalte, unele impadurite, ies din apa de un verde-smarald! Nici nu mai stii incotro sa indrepti aparatul de fotografiat! Fascinant peisaj! Una dintre aceste insule a devenit insa mai faimoasa decat toate celelalte: Ko Tapu a primit numele de „Insula lui James Bond” dupa ce aici s-au filmat, in 1974, cateva scene „Omul cu arma de aur”, in care a jucat si Roger Moore. Si-atunci normal ca prima oprire aici a fost. Pe insula, pe care eu o credeam pustie, peste ce dau? Tarabe cu suveniruri! Nu mai vazusem om sau vreo asezare de cand plecasem din Phuket, iar aratarile acelea de insule despre care va spuneam mai devreme ma facusera deja sa ma simt pe alta planeta. Femeile care vindeau, musulmane, au fost atat de incantate de tatuajele cu henna pe care mi le facusem pe maini, incat au tinut neaparat sa isi faca poze cu mine, cu aparatele lor. Devenisem eu „atractie”, in lumea lor mica (probabil). Va spuneam ca zona este protejata si inclusa intr-un parc national: daca ce zice wikipedia e adevarat, atunci aici traiesc 88 de specii de pasari, 82 de specii de pesti si 18 de reptile. Multe din ele se ascund in padurea de mangrove din apropiere, spre care ne-am deplasat cu o canoe. Am mai trecut cu canoea si prin numeroasele „hongs” (camere, in thailandeza), un labirint de pesteri care in timp si-au pierdut acoperisul. Locul este de o frumusete absoluta, iar aventura e de neuitat. Atata doar ca nu e recomandata claustrofobilor, pentru ca unele intrari sunt atat de inguste, ca trebuie sa te apleci, sa te „lipesti” de canoe ca sa poti intra.

De aici am plecat spre Koh Pannyi, un sat de pescari musulmani, construit in intregime pe stalpi, deasupra apei. Pranz traditional thailandez, cu autoservire. Mancare buna. Asa am zis in prima zi… Problema e ca dupa cateva zile de excursii cu masa inclusa, in care am dat peste aceleasi 4-5 feluri de mancare traditionala, cu gust puternic de curry, am ajuns sa mananc numai orez gol si fructe.

A doua jumatate a zilei ne-am petrecut-o intr-un safari tur, la tabara Siam Safari. Am vazut cum se face cauciucul, de la extragerea sevei (latexului) in vase speciale pana la presarea lui in forme care mai apoi se exporta. Ne-au plimbat apoi cu o caruta trasa de bivoli – de care sincer se mirau mai mult americanii sau celelalte natii care nu au „bunici la tara”, dupa care am mers la „statia de imbarcare” si ne-am plimbat cu elefantii. Am ramas impresionata de cat de docile sunt aceste animale, impresionante prin statura lor, dar care nu reactioneaza agresiv desi pentru a fi indrumate spre stanga sau dreapta sunt lovite langa urechi cu o tija metalica ascutita la capat. Finalul zilei a fost marcat de un spectacol de „gimnastica” sustinut de elefantii mai tineri, care au facut apoi si masaj doritorilor (sotul meu a fost unul din ei).

Alta zi, alta aventura. Desi pot fi vazute toate intr-o zi, noi am tinut sa „aprofundam” oferta si sa facem vreo 4 excursii in insulele Khai (Khai Nok, Khai Nui si Khai Nai). Khai Nok mi s-a parut cea mai frumoasa dintre ele, poate si datorita plajei albe si foarte foarte fine. Pentru ca este o destinatie foarte populara, nu te astepta sa fii singur pe aceasta insula. Cu toata aglomeratia insa, nu o sa se intample sa nu gasesti sezlomg sau sa te incurce altii prin apa. Locul este perfect pentru inot, dar mai ales pentru snorkelling, recifii de coral de aici fiind unii dintre cei mai frumosi din Marea Andaman. Singura problema este mareea: din cauza refluxului, pe la ora 3 apa scade atat de mult incat intre tine si corali mai ramane o distanta foarte mica si daca nu asculti avertizarile ghidului (adica sa iesi din apa pana la acea ora) iti va fi destul de greu sa te intorci. Eu am patit asta chiar in prima zi, m-am ales cu niste zgarieturi destul de dureroase si m-am si speriat cand am vazut ca nu reusesc sa mai ajung la mal J O alta ocupatie pe insula este sa urmaresti pestii (sute, mii, in toate culorile, dimensiunile si formele! ). Poti face asta chiar si de pe mal, asa de curata este apa. Japonezii, cei mai colorati turisti de pe insula (pentru ca toti purtau regulamentar vesta de salvare portocalie, desi apa le ajungea doar pana la glezne) au inventat o alta chestie: sa le dea de mancare pestilor. Noi am luat paine, am pus-o intr-o punga, am intrat cu ea in apa si ne-am indepartat putin ca sa avem ca spectatori si pesti mai maricei, care nu stau la mal, dupa care am ciupit putin punga sa iasa painea. Nu va pot descire senzatia, de incantare mai intai si apoi de teama, cand am vazut puhoiul de pesti care ne-a inconjurat! Sotul meu a plusat si a scos painea din punga, moment in care a fost muscat de mana de unul dintre „agresori”! Tin minte ca asta a fost sfarsitul acelei zile pentru noi, pentru ca dupa senzatia de durere a urmat amorteala si apoi umflarea mainii. A doua zi insa a uitat si am plecat in alta excursie, Khai Nok + Knai Nui. Din nou snorkelling, dupa care am plecat spre a doua insula din program, mult mai mica si mai linistita decat prima, unde am avut parte de un pranz pe plaja si apoi de siesta pe niste sezlonguri foarte comode, pe o plaja aproape goala (s-a intamplat sa fim un singur grup acolo).

Stiti vorba cantecului, „save the best for last”? Asa am facut si noi. Dupa ce am reusit performanta ca o saptamana intreaga sa nu facem baie niciodata la Phuket, desi trebuia doar sa trecem strada de la hotel pana la mare, am hotarat sa pierdem o zi si prin insulele Phi Phi. Pana aici am facut cam 50 de minute cu un vaporas vitezoman. Prima oprire a fost la Insula Maimutelor, numita asa datorita obraznicilor locuitori ai ei care vin fara nici o teama sa-si primeasca mancarea de la turisti (mai greu e sa ii convingi ca nu mai ai si vrei sa pleci). In drum treci si pe langa „Pestera vikingilor”, Tham Pya Nak de fapt, loc unde au fost descoperite niste picturi, niste barci lungi care aduc cu barcile vikingilor. Unii spun ca au fost desenate chiar de vikingi (desi ce sa caute ei aici…), altii ca au fost facute de piratii care se opreau aici in calatoriile lor, adapostindu-se de musoni. Pestera este „vizitata” de localnici, care vin sa adune oua ale unor specii de pasari, si le folosesc apoi pentru a afce o supa, delicatesa in zona din cate inteleg.

Pentru ca am fost cuminti, suntem dusi in golful Maya, un loc SUPERB ascuns intre stanci inalte de vreo 100 de metri, care il inchid din trei parti. O piscina mare, superba si, iar, numai pentru noi. Suntem invitati sa sarim de pe vapor si sa facem baie. Apa e incredibil de calda, de curata, senzatia este grozava, stai pe spate, inoti si vezi doar cerul si peretii inalti ai „piscinei”. Ooooof, de ce e asa departe de noi locul asta? Hai sa plecam mai bine! Urcam din nou in vapor si mergem la plaja-vedeta a insulelor Phi Phi. Este chiar PLAJA, locul unde a fost filmat filmul „The Beach”, in care Leonardo di Caprio impreuna cu alti cativa credeau ca au gasit plaja perfecta si se straduiau sa o ascunda lumii. Locul este absolut senzational… Apa este de un albastru-turcoaz, „vie” datorita pestilor exotici care se joaca pe langa corali, nisipul este alb si moale ca matasea. Atata doar ca popularitatea are pretul ei… Tocmai de aceea in jurul plajei principale, lunga de vreo 200 de metri, sunt ancorate o multime de vaporase (ghidul spune ca uneori se aduna si cate 30) iar nisipul este rascolit de atatea picioare de turisti…

Ok, eu mi-am terminat cuvintele. Nu vreau sa mai fac nimic altceva decat sa ma uit din nou la pozele de acolo. Voi nu va bazati prea mult pe ele, nu o sa va transmita decat o mica mica parte din ce am trait noi acolo. Mai bine luati un bilet de avion si duceti-va direct acolo! Mai ales ca incepand cu luna aprilie natura are grija ca turistii sa nu ii mai deranjeze pe DiCaprio si prietenii lui si protejeaza zona cu niste valuri mari si puternice, care pot fi destul de periculoase pentru vaporase.

---

VIZUALIZĂRI: 19336 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI