GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O vizită la Mont Saint Michel, în Basse Normandie
Când, în toamna anului 2010, am început să mă gândesc la expediţia verii următoare, am ales ca punct de reper Mont Saint Michel, fie şi pentru fabuloasele fotografii aeriene care se găsesc pe internet, dacă nu pentru istoria sa aparte. Apoi, uşor, de-a lungul anului, în serile întunecoase ale sfârşitului de noiembrie, am descoperit Normandia, dincolo de poveştile pe care le ştiam, cu ţărmurile sale modelate de mareele înalte, cu casele şi oamenii duri, dar primitori, totodată. Şi am zis, de ce nu?
Deoarece Mont Saint Michel acolo se află, în sudul extrem a ceea ce se numeşte Basse-Normandie, la graniţa cu Bretania, de care a aparţinut doar foarte puţin, cât să scape de o invazie vikingă, pentru ca, o dată cu ascensiunea bastardului, să i se alăture trup şi suflet în campania sa de cucerire a insulei de peste mare. Iar Guillaume le Conquerant a ştiut să răsplătească loialitatea abaţiei fortăreaţă. Ba chiar, în semn de recunoştinţă, a împroprietărit clericii de acolo cu un teritoriu insular tocmai în Cornwall, peste Canal, unde aceştia au construit o copie omonimă a abaţiei lor.
Ce ironie a sorţii, în nebunia ce a cuprins Franţa la finele secolului al 18-lea şi care a ars nenumărate castele şi locaşe de cult chiar aici, în Normandia, abaţia a devenit, prin aspectul ei de fortăreaţă, o de temut închisoare chiar pentru clerici. Abia târziu, prin spritul său romantic, Victor Hugo a militat pentru transformarea ei în muzeu, iar azi face parte din patrimoniul UNESCO.
La toate acestea mă gândeam, în timp ce tăiam peninsula normandă, de la Bayeux, pe la periferia oraşului Caen, către Avranches, la marginea golfului de unde, cu coada ochiului, departe, sub cerul senin, am zărit, prima oară, abaţia. Am lăsat Avranches spre stânga şoselei şi am pornit întins, după un şir de maşini, către insulă. Sunt mai multe parcări pe drum, construite, parcă, pentru a fragmenta parcursul, căci, din fiecare, se întrevede un alt unghi al abaţiei, care merită studiat şi, de ce nu? , fotografiat, căci misterul devine mai adânc dacă întârzii întâlnirea...
În cele din urmă am intrat în micul sat de la baza digului care duce către abaţie. Am parcat maşina în ultima dintre parcările gratuite de pe dreapta şoselei şi am luat-o la pas peste dig, laolaltă cu zeci de alţi pelerini, căci, nu-i aşa, este o blasfemie să străbaţi braţul acela de pământ cu maşina. În plus, te poţi opri oricând, pentru a cuprinde cu privirea şi cu obiectivul camerei construcţia monumentală, care îşi dezvăluie tot mai multe aspecte, pe măsură ce te apropii. Ca să nu mai spun că parcarea de la poalele digului costă destul de mult...
Ziua este reflux, iar aici, în Normandia, mareele au amplitudini dintre cele mai mari, aşa că, pe partea stângă, lângă intrare, pe un asfalt încă umed, îşi găsiseră loc de parcare mai multe autocare. Iar marea, coborâtă cu mulţi metri, permitea grupurilor de pelerini mai curajoşi să o străbată, precum Moise, demult, peste nisipul dezgolit, până la insuliţele din preajma mânăstirii.
Am preferat să păşesc pe poarta abaţiei, ca să dau ochii cu un furnicar uman ce se înşiruia pe o stradelă îngustă, cu o pantă ascendentă din ce în ce mai pronunţată. Şi am avut o senzaţie de deja vu, o combinaţie romantică de Sighişoara şi vechiul Nesebăr. Acolo, chiar pe partea stângă, am descoperit celebra tavernă La Mere Poulard, renumită de mai bine de un secol pentru omletele sale. Bine, nu am avut ocazia să mă lămuresc asupra opiniilor total divergente pe care le-am găsit pe net despre acest subiect, deoarece, se pare, ca să ai parte de o porţie, destul de scumpă, de altfel, de omletă trebuie să te programezi din timp. Dar asta mi-a adus aminte de specificul culinar al zonei, renumite prin ierburile sărate care se ivesc din mare la reflux şi din care se hrăneşte o specie de oi ce au o carne sărată (prés-salés) şi foarte căutată în zonă tocmai din cauza asta.
Drumul urcă, în spirală, spre mânăstirea din turn, pe lângă magazine de tot felul, terase cu vedere la mare, o biserică şi un muzeu, în care observi cum, în realitate, citadela a fost construită de sus în jos, de la abaţia ce domină insula către zidurile de jos ale cetăţii. Iar drumul te poartă, inevitabil, spre intrarea în abaţie, care se plăteşte şi care te duce pe sub portaluri din piatră, până în vârf, de unde ai imaginea deplină a continentului şi a mării. Ciudată construcţie, parcă te scufundă în chiar esenţa societăţii din care a luat naştere. La bază, plebea, vulgul burghez care te ademeneşte în magazine lumeşti, doar-doar îţi cheltuieşti banii. Apoi, la mijloc, o lume mai elitistă, cu locaşuri de cult şi meditaţie, pentru ca, la vârf, inexpugnabilă, mânăstirea semeaţă să te aducă în faţa divinităţii. Mi-am dat seama de acest aspect – până la urmă, o părere personală, fără pretenţii – la coborâre, când, pe nesimţite, de la liniştea abaţiei, deşi plină şi ea de turişti, am dat piept cu babilonul de limbi şi culori care şiroia printre tarabe şi restaurante. Dar ăsta este farmecul abaţiei!
Pentru că structura excursiei nu îmi permitea, am părăsit abaţia cu regretul de a nu fi înnoptat acolo, deoarece spectacolul luminos nocturn şi fluxul care izolează definitiv insula pe timpul nopţii sunt minuni care nu trebuie ocolite.
Şi, pentru că tristeţea şi călătorul nu fac casă bună, nu m-am întors imediat la Bayeux, am urmat drumul de coastă, către Bretania, de-a lungul unor plaje nisipoase, prelungi, flancate de bărci de pescuit şi iahturi aproape răsturnate pe fundul sec al apei, în aşteptarea fluxului dădător de viaţă, doar ca să fac un popas în fabulosul sat Cancale, loc de promenadă, distracţie şi înfruptare cu tot soiul de fructe de mare, de la scoicile crude, acum culese din fermele scoase la suprafaţă de reflux, până la giganticii homari, încă vii şi cu cleştii bine legaţi cu sfoară.
Doar ca să îi invidiez pe turiştii care tocmai se întorceau de la plajă ca să mănânce din toate acele bunătăţi, cu bucuria cunoscătorului pe faţă şi să promit că, o dată, o să mă întorc pentru un sejur acolo.
Trimis de makuy* in 25.06.13 20:03:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 48.63494000 N, -1.51060000 W - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Nu pot să nu remarc cât suntem de diferiţi noi oamenii! Azi am citit doua seturi de impresii despre acest obiectiv, citindu-l pe primul dintre acestea am avut o strângere de inimă găndindu-mă că poate sunt eu prea influenţabil şi mă emoţionez prea uşor privind o aşa construcţie (pe care am vizitat-o acum ceva ani), apoi m-am liniştit citind rândurile acestea. Asta este, unii dintre noi sunt mai pragmatici, eu mă bucur că nu fac parte dintre aceştea şi mă bucur cănd citesc aşa ceva!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@webmaster13: Mulțumesc, încă o dată.
Da, fără să intru într-o polemică, mărturisesc că am citit și eu articolul cu pricina și am rămas... să zicem, uimit. Dar, de gustibus... Apoi, într-adevăr, am înțeles că o vizită la Mont Saint Michel este aparte doar dacă nu plouă, ceea ce, în regiune, este o problemă. Eu am beneficiat de o fereastră de soare în vara aceea, mai ales că primele zile, până am ajuns la Etretat, au fost mai degrabă umede. Iar plecarea din Normandia, spre Paris, s-a făcut pe o ploaie păcătoasă, tomnatică.
Tocmai de aceea recomand accesul la internet, pentru planificarea vizitelor în funcție de starea vremii (pe cât posibil).
Acum, motivul pentru care am scris și eu impresiile de acolo a fost determinat de mai mulți factori. În primul rând, dorința de a detalia una dintre cele mai frumoase excursii pe care le-am făcut până acum, apoi faptul că un user, ale cărui comentarii sunt foarte reușite, avea în plan o vizită acolo și, până la urmă, un review dintr-un cu totul alt punct de vedere nu mi se pare inutil...
Și eu mă bucur de bucuria celor care știu să vadă.
@makuy: Oare care user??? ) Nu am cuvinte să-ţi mulţumesc. Parcă mi-a mai venit inima la loc. Te-aş vota de două ori dacă aş putea. Nu, de zece ori!!!
Cu toate astea trebuie să vedem realitatea. Celălat rw mie una mi-a prins bine şi l-am considerat foarte util. Nu trebuie să uităm faptul că anul ăsta acolo e un adevărat şantier. Se construieşte o nouă pasarelă. S-ar putea să nu am parte de peisajul idilic văzut de atât de mulţi. Trebuie să fiu conştientă de asta.
Promit însă să privesc partea plină a paharului şi, dacă pot să fiu "precum Moise", o să mă consider norocoasă. Traversarea este scopul principal acestei excursii.
Totuşi, oricât ar fi de util, citind celălalt rw am încercat un gust amar şi m-a cuprins puţin tristeţea. Acum însă... parcă mi-a mai trecut pesimismul. Mulţumesc încă o dată!!!
Nu doar am în plan vizita, ne-am luat şi bilet de avion ))
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Insula și abația Le Mont Saint Michel" (deja existentă pe sait)
Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@webmaster: Mulţumesc
Lăsasem articolul în rubrica despre Normandia, pentru că Mont Saint Michel nu e în Bretania. Nu observasem că, asignat Bretaniei, există rubrica referitoare la acest loc.
@ariciu: Care user? : D
Mulţumesc pentru aprecieri.
Într-adevăr, mă gândisem şi la un review mai vesel, chiar dacă nu de actualitate.
Am găsit asta, despre problemele de la Mont Saint Michel: basse-normandie.france3.f ... nt-saint-michel
Nu ştiu dacă ajută. Oricum, autobuzele alea nu erau, acum 2 ani, deci poate că merită încercate.
Acum doi ani se făceau expediţiile peste nisipurile mişcătoare, în grupuri organizate. Nu am apucat să merg, deoarece planificasem altfel ziua aia şi plimbarea durează ceva timp.
Problema reală, acolo, aşa cum am mai spus, o constituie vremea. Dacă plouă, e de rău! Nu ştiu cum e statistica pentru septembrie, poate o fi mai blândă, pentru că, altminteri, iunie şi iulie sunt cam ploioase în zonă...
Călătorie frumoasă, pentru că, de fapt, Normandia însăşi merită vizitată, chiar şi din fugă. Deci, biletele de avion nu sunt de prisos
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Mont-Saint-Michel — piramida din ocean — scris în 13.10.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2013 Dezamagit total — scris în 24.06.13 de gigioc din RM VALCEA - nu recomandă
- Sep.2012 Mont Saint Michele-un vis indeplinit. — scris în 11.10.12 de luci63 din BABADAG - RECOMANDĂ
- Nov.2010 Mont Saint Michel — scris în 01.09.11 de a.sr* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2010 Abatia Saint Michel – minunea din Atlantic — scris în 11.11.10 de scobai 2 senior din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 MONT SAINT MICHEL in august — scris în 24.09.10 de TEOANCA din CâMPINA - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Mont Saint Michel — scris în 09.08.10 de chris77 din SLATINA - RECOMANDĂ