Un hotel bun la doi pași de portul din Palermo

TIPĂREȘTE

Am ajuns în Palermo după o zi plină, super-mega-excitantă din toate punctele de vedere, nu ne doream decât un duș fierbinte și un somn luuung și odihnitor; mâine e ziua cea mare, când vom porni în prima noastră croazieră!

... Hei, dar stai, că ziua nu s-a încheiat, până mâine mai e! :)

Hotelul ce avea să ne găzduiască peste noapte purta un nume greu de reținut, și acum trebuie să sap prin înscrisuri să nu greșesc – Ibis Styles Palermo President, pe scurt Ibis. Cumva invers decât My name is Bond. James Bond.???? Se află chiar în fața portului, poate că ăsta a fost criteriul principal pentru care l-au ales, a doua zi aveam să străbatem pe jos cei 300 m până la punctul de îmbarcare. Acum, privind cu detașarea pe care ți-o oferă distanțarea în timp, înclin să cred că a mai fost cel puțin un motiv: pur și simplu e un hotel bun!

Adresa din buletin: Via Francesco Crispi 230, Borgo Vecchio (orașul vechi, cum ar veni; capisci? ce localizare mai bună ați vrea?! centru vechi... port...) Raport excelent calitate/preț pe booking, nota 8,1 din 1730 evaluări (muuulți cârcotași în lume! chiar nu-nțeleg de ce doar atât).

Am ajuns pe la 8 seara, autocarul ne-a debarcat în fața blocului cu 7 etaje, pe care l-am recunoscut din pozele de pe internet. Am pătruns în holul luminos, modern, înalt, aerisit. Recepția în stânga, în continuare un loc ce pune la dispoziția noilor sosiți un recipient cu apă infuzată cu frunze de mentă proaspătă, alături o tavă cu pahare. Îmi place foarte mult acest concept, l-am mai întâlnit prin câteva hoteluri și, dacă aș fi manager de hotel sau pensiune, l-aș implementa numaidecât. E un semn vădit de ospitalitate necondiționată – cana de apă oferită drumețului obosit, însetat... (A doua zi, la prânz, înainte de plecarea spre port, aveau să ne aștepte, în plus, prăjiturele și delicioase canoli, din care am fost încurajați să ne servim, cu toate că predaserăm camerele încă de dimineață! O bilă albă suplimentară.)

Precum în Catania, am înmânat pașapoartele recepționerei și, în timp ce așteptam alocarea camerelor, am avut un pic de timp să studiem decorul. Locul de relaxare și barul se află mai degrabă la mezanin, se ajunge acolo urcând un rând de trepte cu luminițe mov (aveam să fur câteva poze a doua zi dimineață); aici, la parter, doar vreo 2-3 băncuțe. Sub scări, un mic internet-café. Un panou informativ, în italiană și engleză, ne îndeamnă să accesăm roof bar-gourmet de la ultimul etaj, care promite preparate gustoase la pachet cu o priveliște de vis asupra mării și portului.

În scurt timp am primit cartelele magnetice introduse în mici mape de carton, pe care sunt trecute datele de contact ale hotelului și modul de conectare la rețeaua de internet a acestuia (eu am rămas pe datele mele mobile). Am avut camera 412, la etajul al 4-lea, accesibil cu ajutorul celor 2 lifturi, dar și pe scări. Cameră compartimentată clasic: hol, baie, dormitor; destul de spațioasă, 19 mp zice booking. Aspect general plăcut, odihnitor, datorită coloristicii dominante – gri, bleumarin, galben, alb.

Am avut pat matrimonial, dotat cu saltea de calitate și câte o pernă de fiecare (ar mai fi mers una...), îmbrăcat în lenjerie imaculată, din bumbac. Pentru învelit, o pilotă subțire. În blatul de la capătul patului erau fixate întrerupătoare, dar nu și prize (am găsit una jos, pe peretele dinspre baie și alta lângă fereastră. În partea stângă o noptieră simplă, fără nimic pe ea, în dreapta, la vreo 30 de centimetri de pat, un corp de mobilier multifuncțional: noptieră, suport pentru telefonul fix și pentru setul de preparat băuturi calde, ce conținea pliculețe de ceai, cafea și zahăr, pahare de unică folosință și o cană-fierbător. Într-unul din pereți era încastrat un radio; n-am văzut niciodată o așa amplasare! :) Dar de ce nu?! Lângă chestia asta multifuncțională era și un suport pliabil de bagaje.

Pe partea opusă patului se afla un dulap alb-albastru, cu rafturi și zonă de umerașe, cu acces direct, adică fără uși. La mijloc mai avea un raft pe care era seiful, împreună cu instrucțiunile de folosire și doar compartimentul de sus era protejat de uși. Poate părea ciudat, dar mie mi-a plăcut. În fond, vorbim de un hotel de tranzit.

Biroul ocupa tot spațiul de sub fereastră și era prevăzut cu un scaun, cu un corp cu sertare, precum și cu altul ce ascundea un mic răcitor, în care am găsit un pet de apă, ne-am fi putut servi fără costuri suplimentare, dar n-am făcut-o, căci aveam apa noastră. O bilă neagră aș acorda-o faptului că micuțul congelator era acoperit de un strat consistent de gheață, probabil de aceeași vâstă cu mașinăria. Singura veioză era așezată în zona asta, în peretele lateral, deasupra biroului – cam inutilă, din punctul meu de vedere. Fereastra noastră dădea direct spre port (dar sunt camere și pe partea opusă, cu vedere la parcarea hotelului și la oraș) și era acoperită cu perdea albă și draperii bleumarin.

Câteva tablouri nepretențioase, dar vesel colorate, completau atmosfera camerei. Podeaua era complet acoperită cu gresie de culoare gri, ușor de întreținut. Aparatul de aer condiționat era fixat sus, pe peretele dintre hol și cameră și putea fi reglată temperatura de la un mic panou; noi l-am ținut închis, a fost numai bine.

Holul era dotat cu o oglindă uriașă, cu ramă albastră; altceva n-ar mai fi încăput. Și coloristica băii era tot pe albastru închis, ce contrasta plăcut cu albul instalațiilor sanitare. Baie clasică de hotel, echipată cu tot ce trebuie: vas de toaletă, bideu, oglindă, un dulăpior cu 3 rafturi, cadă, dispenser pentru săpun (și la chiuvetă, și la cadă), uscător de păr, oglindă-lupă, coș de gunoi, perie de curățat toaleta. Câte 2 prosoape albe de fiecare, plus unul de picioare, așezate frumos pe bare metalice. Hârtie igienică, căști pentru protejarea părului la duș, încă un rând de pahare de unică folosință. A, și încă un telefon fix.

După ce ne-am văzut instalați, am zis că parcă ar mai merge ceva inainte de a ne băga în scutece... Foame ne era și nu prea, poate o mică gustare ar merge, dar neapărat un pahar de vin sau o bere. Am propus să urcăm la ultimul etaj, să lăsăm colindatul orașului pentru a doua zi dimineață și chiar așa am făcut. Sus, în restaurant, cina se servea sub formă de bufet suedez, ni s-a părut că e ceva privat și-am fugit repede, deși nu ne-a întrebat nimeni de sănătate. Dacă am fi fost mai atenți la afișele din lift, am fi remarcat de la bun început că da, astfel de cină este disponibilă zilnic la prețul de 18 euro de persoană, exclusiv băuturile. Nu se justifica oricum pentru noi, voiam doar „ceva ușor, de seară”! :) Până la urmă ne-am îndepărtat de hotel vreo 10-15 minute și am găsit un restaurant tradițional foarte fain, despre care o să vă povestesc altădată.

În schimb, n-am ratat micul dejun, care tot acolo se servește. Sala e uriașă, ocupă tot etajul 7, doar într-o parte am văzut ceva bar, cu câteva canapele retro. Există și o terasă exterioară, ca un balcon care dubleză restaurantul pe toată lungimea sa, cu vedere directă la port. Imaginați-vă că am prins masă acolo, afară! Evident, micul dejun tot sub formă de bufet se servește și oferta mi s-a părut destul de generoasă și, în general, calitativă: câteva tipuri de mezeluri, un caș foarte bun, Ementaler, ouă fierte și omletă, iaurt, măsline verzi, roșii cherry, fructe (portocale, nectarine, struguri, kiwi, kaki), mai multe tipuri de prăjituri și pâine. Cafeaua bunicică, ceaiuri, sucuri, apă.

Alte facilități. În spatele hotelului am văzut o parcare măricică, parțial ocupată la data vizitei noastre. Dispune de câteva săli de conferință, dispuse la mezanin, acolo unde se află și barul, principalul loc de socializare și un mic colț destinat copiilor. La parter există o cameră destinată păstrării bagajelor; noi chiar am beneficiat de acest serviciu. Am predat camera după micul dejun și, întrucât până la ora 13 ni se anunțase program de voie, am mers să „mirosim” orașul. Tot în lift am văzut un anunț care îndemna turiștii să se adreseze lucrătorilor din recepție spre a vizita „il nostro city garden”, lăsându-se încântați de parfumuri diafane de iasomie sau lavandă, dar și de gustul frunzelor de mentă, busuioc sau rozmarin. Noi n-am dat curs invitației, nici măcar n-am idee pe unde s-o fi găsit grădina asta, deși acum mă gândesc că ar fi fost interesant și probabil că nu ne-ar fi consumat mult timp.

În concluzie, chiar dacă am petrecut doar câteva ore în acest hotel, experiența trăită mă îndreptățește să-l recomand cu drag ca pe un bun hotel de tranzit, mai ales dacă urmează să vă îmbarcați sau tocmai ați coborât de pe navă, dar și – de ce nu?! – pentru un sejur mai lung în superba capitală siciliană!

---

VIZUALIZĂRI: 2511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI