Ibis hotel Barajas Madrid

TIPĂREȘTE

Am avut un zbor de dimineață de la aeroportul din Madrid și m-am gândit că dacă găsesc ceva hotel foarte aproape de terminal atunci o să pot face pe jos măcar traseul de dimineață și astfel n-o sa fiu nevoie să-mi bat capul cu taxiul, cu plata, chitanța și alte asemenea.

Buuun, zis și făcut: amicul Goagăl maps indică un traseu de vreo 20 de minute de mers pe jos între terminal și hotel, minunat deci. Ba chiar am zis că fac pe jos și traseul dus, am ajuns cu un autobuz fix la terminalul 4 al aeroportului, am calculat că merg cu un shuttle până la terminalul 2 și de acolo țac-pac până la hotel. Zis și făcut.

Mă dau jos la terminalul 2, se uitau cam ciudat ceilalți din bus și șoferul la mine, abia după ce am coborât bățos și demn mi-am dat seama de ce. Terminalul era închis, pe motiv de pandemie, nu era nici picior de om pe acolo, pustiu, bătea vântul.

Mă pornesc pe jos spre hotel deci, ca să mă trezesc că traseul indicat de Google ducea cu precădere prin zone prin care nu se putea trece pe jos, parcări îngrădite, clădiri închise, porți zăvorâte și altele. Am evitat eu vreo două-trei garduri, dar la un moment dat n-am mai avut încotro decât să mă dau învins – aș fi putut cumva să înaintez dar pe un drum de mare viteză, autostradă, iar eu nu eram mașină.

M-am întors la terminalul 2, mi-am zis că merg până la terminalul 1 de unde o sa iau un taxi către hotel. Intru în terminal, noaaaa, nu e voie prin aeroport! au sărit pe mine cei de la securitate. Încerc să merg pe afară, ca să văd că la un moment dat aleea pentru pietoni s-a pierdut.

Așa că iată-mă din nou în fața terminalului părăsit meditând oare unde mă încadrez eu din proverbul: leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult plătește… la prima sau la a doua categorie. Se întuneca încet, vântul șuiera… nu, nu erau câini vagabundos care să întregească peisajul, iar eu aveam o mare întrebare – ce e de făcut acum?

La un moment dat a apărut un taxi, după o privire dubioasa taximetristul m-a dus unde voiam, cursa a fost de 3 minute, dar cu un preț deloc modic – 20 de euro! Asta așa, ca să mă învăț minte. Las ‘că la întoarcere o să iau un taxi de treabă, nu vreun pirat și o să plătesc un preț rezonabil pentru o cursă de sub 1 km. Buun.

La hotel totul în regulă, la recepție m-am înțeles de minune, se vorbește bine engleza. Micul dejun nu a fost inclus în prețul inițial, se comandă și se plătește separat de cu seara. Costa 8.2 euro și poți alege dintr-o listă tot ce-ți dorește inimioara, cafele, sucuri, ceai, mai multe bucăți de croissant (nu știu cum e corect la plural: croissante sau croissanți ????), mezeluri, brânzeturi și altele asemenea.

Marele avantaj este că poți primi micul dejun începând de la 4 dimineața, foarte util daca ai o cursă matinală de tot și nu vrei sa ajungi înfometat în avion.

Camera nu-i tare mare, se vede că e cumva hotel de tranzit, nici nu e nevoie de mai mult. Curat peste tot, așternuturi și prosoape în regulă.

Jos este un bar unde poți degusta un vin fain (2.90 eur un pahar) sau lua o apă în cameră – 2 eur. Evident, la vin primești și ceva crănțănele din partea casei.

O satisfacție îndoielnică: am remarcat una din doamnele care se ocupa de bar și de recepție, avea un nume romanesc pe ecuson, am intrat în vorbă cu ea și da, este sau mai bine zis a fost româncă, părea foarte bine integrată, vorbea perfect, era mică pe când a venit din țară, vorbea și engleză, dirija toate lucrurile pe acolo, ce mai, la locul ei. La locul ei din Spania vreau să zic… și am simțit un pic de mândrie, uite dom ‘le la ai noștri: au reușit și ne fac cinste. Dar, o mândrie trista, vorba ceea, a lui Pirhus: încă o victorie ca asta și suntem terminați, adică mai mulți oameni ca ea și putem să ne punem țara pe butuci pe motive de lipsă de personal ☹.

Ce ar mai fi de zis despre hotel: nu are un loc pentru dohănit acoperit, e în fața ușii o scrumieră și cam atât, fără un acoperiș sau o terasă. Nu-i cine știe ce de văzut prin împrejurimi dar poți face câțiva pași prin zona seara.

A, și dimineața iau taxiul către aeroport (era în fața hotelului un fel de stație, iar dacă nu sunt taxiuri acolo, cei de la recepție pot chema unul) și zic, ia să văd cât face de fapt o cursă de câteva sute de metri de fapt, să știu cu cât am fost tras in piept la dus. Știți cat a fost cursa, nu? 20 de euro ????

---

VIZUALIZĂRI: 1168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI