În bloc cu spaniolii, la Hostal Art Madrid

TIPĂREȘTE

Hostal Art Madrid, În inima capitalei

Adresa: Calle del Conde de Romanones, 9

Alegerea hotelului, pe booking.com

Onorez invitația lui webmaster 21 și încerc să descriu cazarea mea centrală din Madrid, la granița cu insignifianta piațetă Tirso de Molina, plină de culoare locală puternică, la propriu și la figurat.

Vara lui 2015 a stat sub semnul dragonului de foc spaniol, am călătorit incognito la Madrid, dupa o pauză foarte lungă, sufletul meu de vagabond, căuta experiențe noi și am ales pentru prima dată în viață, un hostal aflat într-un imobil vechi cu 5 etaje, locuit de spanioli, conștientă fiind că mă voi intersecta cu vecinii și câinii lor, prin lift sau pe scară, doream însă să gust o felie de viață madrilenă și să ascult rostogolindu-se pe la ureche, incantațiile limbii spaniole, de care mi-era tare dor, dupa cinci expeditii în țara castelelor, adunate în clepsidra timpului.

Am aruncat precaut cu zarul pe booking.com, cu 6 luni înainte, doream un hotel decent cu o cameră single, în buricul târgului, la un preț rezonabil, fără trafic greu la stradă si fără muzică de la restaurante, sub balcon.

Am plecat în ultima decadă a lunii iunie, doream să evadez și la cucuieții din deal, să-mi reîncarc bateriile ajunse la cota de avarie, vacanța obișnuită din Olanda, fiind radiată, previzibil de pe listă.

Am avut de ales trei opțiuni de single convenabile, singura locație centrală, ce avea nota 8,8 pe Trip Advisor era Hostal Art Madrid, la 250 m pietonal de Puerta del Sol, cu posibilitatea de anulare gratuită, m-am mobilizat pe loc, iar adjectivul ,,fabulos’’ folosit în recenzii de turiștii străini și certificatul de excelență acordat acestui hostal, a pus capăt războiului meu cu indecizia, în plus, nu mi-a fost reținut nici un avans.

Transportul la hotel, cu un shuttle

Am avut mici emoții înainte de plecare, tocmai se încheiase la Madrid o grevă a controlorilor de trafic, am aterizat cu pasărea albastră, condusă excelent de o femeie pilot, doamna Camelia si iată-mă la orele 19 coborând lin în aeroportul Barajas, pe terminalul 1, fără peripeții de zbor, după 4 ore de povești de viață cu o tânără româncă, ce lucra ca spălătoreasă, în insula Ibiza de la 18 ani, la cel mai mare hotel de lux.

Am trimis anticipat două e-mailuri hotelului, dorind să mi se asigure un shuttle până la aeroport, dus –întors, mulțumesc mult, colegei @Alinaro pentru ajutor.

Ideea de a lua metroul pentru prima dată într-o capitală mare sau de a procura un bilet de la robot în limba necunoscută a lui Cervantes, de a schimba linia de metrou de două ori, perspectiva de a căra valiza mare, plus cea de mână, pe scări, ipoteza pericolului de a fi abordată de băieții răi, ca în metroul de la Barcelona, pentru a-mi fura geanta, risipa de timp, căldura de peste 30 de grade, au fost elementele ce au cântărit greu, în luarea deciziei mele.

Am primit prin e-mail contractul cu o firmă ce asigura transportul meu privat și am plătit 22 de euro cash șoferului spaniol, care mă aștepta în hol, cu numele meu pe o tăbliță, planase doar în aer avertismentul de la hotel, că ei nu sunt responsabili pentru acest shuttle.

Am fost întâmpinată prompt de șoferul spaniol, îmbrăcat la costum negru cu cravată, domnul mustăcios mi-a făcut o reverență joasă, săltând zglobiu cele două bagaje, dar nu scotea din guriță nici o boabă de engleză, eu rupeam doar cuvintele de bază în spaniolă.

Mă urc în limuzina cu 6 locuri goale, traversăm șnur Madridul în 20 de minute și aproape de centru începe nebunia de trafic, am staționat 15 minute pe o strădută într-un ambuteiaj, admiram în așteptare, niște manechine spânzurate într-un balcon, în final, spaniolul m-a deșertat cu bagajele pe strada (Conde de Romanones), ce poartă numele unui fost ministru spaniol, la 150m de stația de metrou, Tirso de Molina.

Ridic ochii la suita de blocuri vechi lipite, examinez o clipă ușa veche, pe care scria discret Hostal Art Madrid, înregistrez într-o vitrină vecină, o posetă superbă și-mi zboara gândul amuzată la poșetele căutate de colegul @locomotiva, sun la interfon și o voce tânără îmi cântă în difuzor tra la la, deschid greu ,,poarta ‘’, cam roasă de carii și mă trezesc într-un hol antic, cu decorațiuni de modă veche.

Lângă lift, pe stânga erau cutiile poștale ale locatarilor, un tomberon de gunoi și ghereta paznicului, ce a scos capul din colivie, să vadă ce madame Butterfly a aterizat pe teritoriul lui.

Chem liftul silențios, deschid ușa, nu prea am câmp de manevre pentru bagaje, apăs pe butonul de la etajul 2, zbor și ajung pe palier, unde mă aștepta Rey cu bratele deschise, să-mi ia banii. Receptionerul spaniol, un tip tânăr ce rupea doar căteva cuvinte în engleză, deschide altă ușă și mă trezesc în holul lung și îngust al hostalului, ce sclipea de curățenie, era o liniște deplină și o atmosferă de artă sau de cinema expusă pe pereți.

Observasem și scara de lemn veche, cu treptele vopsite, ce luceau de lustruială și scărțâiau delicios, doi spanioli coborau scara și mi-au urat ,,hola’’.

Receptia hotelului, Cazarea

Primul șoc îl am în lobby când văd receptia înghesuită într-o nișă, unde era loc doar pentru scaunul funcționarului, un laptop și o cameră de luat vederi non stop, cu activitatea turiștilor pe coridoare.

Tipul de la recepție intră în cușca de sufleur, de unde dirijează intrările și ieșirile oaspeților cazați în 17 camere, parcă eram într-un culoar de cinematograf, casc ochii la afișele de pe pereți cu monștrii clasici ai filmului mut. Lângă Stan și Bran, observ cu inima ușoară diploma de excelență acordată de Trip Advisor acestui hostal.

,,O zi în care nu râzi e o zi risipită’’, spune Charlie Chaplin în mintea mea, zâmbindu-mi de pe perete, mă gândeam a doua zi la Celia, a doua recepționeră, o doamnă tânără, supraponderală, ce stătea incomfortabil la butoanele de serviciu timp de 8 ore, dar cred că mai trăgea o fugă jos pe la parter, unde avea propriul ei apartament cu familia.

Am găsit pe măsuța de lângă recepție un punct de informare turistică, ghiduri /cărti cu capitala și o farfurie cu bomboane.

In capătul holului există un colț cu o măsută și un laptop pentru turisti, pe fundalul unui aranjament artistic cu tablouri despre … Parisul vesel. Pe acest palier și pe aripele laterale sunt camerele de hotel, este un coridor liniștit.

După ce efectuez check-ing-ul și achit cazarea în cash, fără mic dejun, primesc unica cameră single la etajul 3 și două chei, una albastră pentru ușa de la holul etajului meu și o cheie verde pentru ușa de la stradă, pe care le voi încurca zilnic, alături de cartela magnetică pentru camera 8.

Urc cu liftul un etaj, chiar lângă ușa mea era o altă măsuță cu broșuri turistice, un top gratuit cu harta mărită a Madridului, pliante cu tururile gratuite în oraș, cu tavernele recomandate pentru o seară de flamenco și programe oferite de două agenții pentru excursii în jurul Madridului, ce nu le voi onora.

Tipul de la receptie, extrem de amabil mă conduce cu valiza până în cameră și –mi arată pe ușă parola de acces pentru WI-FI, serviciu căruia îi dau nota 10, pentru modul rapid de conectare și funcționare ireproșabilă, parcă eram acasă, sora mea era la curent cu intrarea mea în hotel, la orice oră și –mi făcea inspecția pe Skipe.

Camera single, ghidușă, romantică, enervantă

Vizualizasem de acasă camera pe net și-mi plăcuse aerul ei romantic, dar nu mă așteptam să fie așa de mică, cred ca avea 3 m lungime, însă era destul loc pentru valiză lângă ușa balconului.

Balconul este doar simbolic, nu există terasă, ușa e păzită de un grilaj de fier, să nu mă sinucid dacă am claustrofobie, iar aparatul de aer conditionat fură spațiu din privelistea goală a curții…. nu văd decât ferestre cu obloane solide și zilnic mă voi delecta cu muzica lor, vecinii trag oblonul, în sus și în jos cu zgomot, în funcție de sulițele ucigătoare ale soarelui.

Aerul conditionat . Pe peretele de lângă ușă este montat aparatul de aer conditionat, poate sună incredibil, l-am folosit doar 15 minute pe zi, când afară erau peste 33 de grade.

Camera a păstrat o temperatură relativ constantă, nu am ridicat deloc jaluzelele, noaptea am dormit cu ușa întredeschisă, nu am fiert de căldură în hotel, veneam după prânz să-mi fac siesta, din cauza caniculei latine, ce urcase la 32-37 de grade, după ora 14.

Aspectul camerei este intim si prietenos, cu un aer vesel și romantic, datorită culorilor calde ale tapetului cu floricele mov.

In prima zi mă delectez cu două lebede pe pat, confecționate din prosoape, care aduceau un element de décor romantic. Un tablou aflat sub aparatul de aer condiționat, reprezenta o balerină ce se pregătea să își ia zborul în Lacul Lebedelor, am stat cu ea de vorbă în ,,tête –a tête’’ cănd veneam cu creierii încinși din oraș și vedeam pe fata morgana, căci nu aveam frigider. :(

Lângă pat aveam o comodă cu un sertar pe care am umplut-o cu diverse, iar din patul cu lebedele moarte, butonam telecomanda pentru televizorul cu ecran plat, erau cam 50 de programe, numai în spaniolă, reclame multe, muzică puțină și multe știri cu atentatul din Tunis, într-un hotel spaniol, unde au fost uciși turiști)))... am tot schimbat canalele căutând să aud ceva zgomot de castaniete și flamenco, dar fără prea mult succes, m-am delectat doar într-o seară cu larmele și cântecele vecinilor spanioli, de la parter, care serbau ziua de naștere a unui copil, la ora 11 fix p. m, distracția ce se auzea în curtea interioară a încetat ca la comandă.

Dulapul din cameră este doar o nișă, aflată în partea opusă ușii de la balcon, cu o bară unde am găsit spânzurate cinci umerașe de lemn, sub bară era o masuță neagră și un scaun, pe care l-am folosit pe post de umeraș mobil, lovindu-mă desigur, la picior, de valiza trântită pe podea :)

A doua zi am cerut să văd o cameră dublă la stradă, era ok pentru o familie, avea în plus un mic balconaș ca la spanioli, exista doar inconvenientul traficului de mașini și soarele puternic... dar era rezervată.

Camera single, a fost ireproșabilă sub raportul curățeniei, lenjeria și prosoapele erau schimbate la cerere, printr-un cartonaș verde ce-l spânzurai de clanță, orice doleanță a fost îndeplinită cu multă amabilitate.

Baia era croită doar pentru o persoană, dotată fiind cu o oglindă mare, uscător de păr, cabină de duș cu săpun la dozator, ce reproșez este lipsa unei etajere deasupra chiuvetei largi, pentru accesorii și cosmetice, tot mobilierul părea nou. Apa fierbinte curgea la orice oră, apa rece de la robinet era potabilă și rece.

In ultima zi a șederii mele la Madrid, am eliberat camera la ora 11, am lăsat până la ora 16 bagajele la etajul 2, unde e biroul de recepție, există o cameră pentru depozitarea bagajelor și o baie cu duș anexă pentru personal și turiști, la capătul coridorului.

Aspecte negative

Singurul element care m-a deranjat, a fost gălăgia nocturnă de pe hol, provocată de colegele mele englezoaice de pe palier, unde erau doar 4 sau 5 camere. Acestea veneau noaptea târziu după orele 2 a. m., trântind puternic ușa din hol, mai trăgeam câte o ,,înjurătură’’ englezească prin ușă, trezită brusc din visele cu vecinul de piatră, numit Tirso de Molina, mă auzeau desigur, hihoteau și mai puternic, fiind amețite zdravăn... Exista pe ușa din hol un afiș ,,Nu trântiți vă rog, ușile’’, total ignorat de toți turiștii.

Personalul hostalului este format din trei persoane extrem de competente și amabile. Am relaționat doar cu doamna Judy, o tânără ce vorbește fluent engleză, originară din Filipine.

Ea este persoana care s-a ocupat de mine și m-a ajutat cu sfaturi practice în vizitarea Madridului și a împrejurimilor, subliniindu-mi pe hartă cele mai bune trasee.

Surpriza a fost că am plătit pentru shuttle la întoarcere, doar 12 euro, colega ei ce terminase tura și locuia la parter a coborât cu mine în stradă și nu a plecat de acolo, până nu a venit șoferul să mă salte la ora programată, 16.15 fix. In fața blocului staționase toată ziua un camion ce deșerta mobila unui brazilian, ce se muta la etajul 5, blocând aproape toată ziua liftul, pe care l-am prins într-o pauză de cărat aparatură electronică, cu o jumătate de oră înainte de evacuarea mea din hotel.

La întoarcere am împărțit mașina cu două englezoaice, afară erau 37 de grade la acea oră, un val african de căldură lovise Europa, am plecat val vârtej, mulțumind domnului că eram încă sănătoasă, plângeam doar că s-a terminat unica vacanță din 2015.

Amplasamentul hotelului, excelent punct de explorare al centrului istoric

Punctele pozitive ale acestui hostal sunt legate de poziția lui excelentă în centrul orașului, în 10 minute pe jos am ajuns în Puerta del Sol, în 10 minute eram în Plaza Mayor, în 20 de minute am ajuns pe un traseu scurt la El Prado, în 30 de minute pietonal, am ajuns la Palatul Regal.

Stația de metrou Tirso de Molina era la 2 minute, în capătul străzii, unde sunt terase, frecventate de turiști vara și multe magazine de retail, târgul de vechituri duminical, El Rastro era la 15 minute de hostal... am folosit de două ori linia de metrou.

O mașină de poliție era zilnic în piață, datorită oamenilor străzii, ce dormeau noaptea pe băncuțele de piatră, consumând alcool. Am observat miercurea, o coadă de oameni, îmbrăcați decent, ce aștepau să primească mâncare, sub ochii autorităților locale. Un aspect negativ este mirosul de urinoir, pentru cine vrea ca mine să traverseze zona în 2 minute și să caute cea mai veche tavernă din Madrid. =))

La gara Atocha se ajunge cu metroul, e la trei stații distanță, sau există o stație de autobuz, în plaza Tirso de Molina.

Singurul supermarket Lidl pe care eu l-am frecventat în Madrid, se afla peste drum de stația de metrou Tirso de Molina. Am intrat de două ori în el, după ce am servit primul mic dejun madrilen, ce m-a lăsat moartă de foame, sunt eu fată subțire, dar nu pot rezista până la prânz cu un foietaj cu șuncă și alte patiserii... hotelul oferă micul dejun, contra cost, întrun local modern, la 5 minute distanță, am avut inspirația să nu cer acest serviciu.

Micul dejun poate fi servit oriunde în zonă, e plin de baruri, terase, restaurante pe toate străzile adiacente. Exista chiar lânga hotel, pe strada Conde de Romanones nr 5, un patio, unde se servește micul dejun, ce consta invariabil în croissante, toast, suc de portocale, cafea.

Am apelat ulterior și la baghetele de pâine găsite la Lidl, pregătindu-mi niște sandvișuri zdravene. Seara magazinul era arhiplin, cozile la casă erau lungi, ușile lui se închideau la 11 pm.

Prețul plătit pentru serviciile pe care le-am primit, în jur de 45 euro pe noapte, mi s-a părut corect, impresia mea generală, este că hostalul este subevaluat, merită trei stele, aspect evidențiat de toți turiștii străini care au trecut pe acolo... aș reveni oricând în el, dar categoric, într-o cameră dublă... dar nu prea îmi găsesc partener. :)

Plimbarea mea ,,romantică’’ prin Lavapies, o zonă autentică și defavorizată, cu imigranți și mirosuri exotice, ce nu e bătută de turiștii normali la cap, recunosc asta cu mâna pe inimă, o voi prezenta separat.

Aș alege același hotel cu încredere, dacă zeii m-ar trimite din nou acolo... câți călători, atâtea călătorii și preferințe...

---

VIZUALIZĂRI: 2157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI