Hochosterwitz, castelul cu 14 porti

TIPĂREȘTE

Am plecat din landul Stiria, indepartandu-ne de Graz si am intrat in landul Carintia, unde am facut un popas la Castelul Hochosterwitz, considerat unul dintre cele mai impresionante castele medievale din Austria. Vremea frumoasa si senina, cu mult soare, a facut posibila vizualizarea castelului inaltat pe o stanca, de la distanta mare. De-a lungul istoriei sale, Castelul Hochosterwitz nu a fost folosit ca resedinta imperiala, a avut insa un rol predominant defensiv, servind drept punct de aparare si control in regiune. Se poate vizita zilnic, de la 1 aprilie pana la 1 noiembrie, intre orele 9-18 (vara), ultima intrare fiind la 16,30, pretul pentru un adult fiind de 17 euro.  

Am avut de ales intre a merge pe cararea serpuita pana la castel sau a urca prin intermediul funicularului inclinat modern. Profitand de vremea foarte placuta, nu am rezistat tentatiei de a merge pe poteca lunga de 620 de metri, trecand pe sub cele 14 porti, farmecul intregii drumetii.

In trecut, acestea au fost de fapt obstacole pentru intrusi, fiind echipate cu diferite mecanisme pentru aruncarea pietrelor, goluri prin care se turna smoala, apa clocotita sau ulei incins.

Ideea celor 14 porti medievale construite intre 1570 si 1586, a fost nemaipomenita, de-a lungul timpului, atacatorii nereusind sa treaca de cea de a patra, castelul fiind astfel inexpugnabil. Drumul pana la castel se parcurge usor, iar fiecare poarta are un nume si o poveste. Panourile informative au desenate si planurile fiecarei porti.

Cetatea impreuna cu portile sale, are forma de spirala, cu ziduri groase, inalte de 3-4 m si cu 5 poduri care se ridica. Castelul Hochosterwitz a trecut in  proprietatea familiei Khevenhüller in anul 1541, in semn de recunostinta pentru suportul acordat armatei regale, in fata invaziei turce, fiind administrat si in prezent, de aceeasi familie, de aproximativ 500 de ani.

Prima poarta, Fähnrichtor (Sublocotenentul), este o structura impunatoare din marmura cu o pictura rara in fresca ce reprezinta 2 cadeti, soldati de elita, care flutura steagul provinciei Carintia in culorile sale rosu/alb si steagul purtand culorile familiei Khevenhüller, proprietarul castelului, negru/galben.  

In coltul exterior dreapta este o piatra pe care este sculptat un portret al Margaretei Maultasch, Contesa de Tirol, despre care se spune ca ar fi incercat asedierea castelului in secolul al XIV-lea. Legenda spune ca in incercarea ei de a asedia cetatea, a ocupat pamantul din jurul castelului pentru ca nimeni sa nu poata intra sau iesi, crezand ca foamea ii va forta pe cei din castel sa se predea. Comandantul cetatii a luat insa o decizie radicala: a sacrificat ultimul bou, l-a umplut cu ultimii saci cu grane si l-a aruncat peste ziduri, pretinzand ca mai avea atatea provizii in stoc incat puteau fi folosite ca proiectile. La primirea acestui mesaj de dispret, ducesa, a carei armata suferise, descurajata, s-a retras.

Deasupra portii este o inscriptie in limba latina, o rugaciune pentru Sfanta Treime. Am asemanat cele 14 porti cu cele 14 opriri ale Drumului Crucii, fiecare dintre ele avand cate o reprezentare, intocmai ca cele din Ierusalim. Aici, la prima poarta este reprezentata Prima Oprire: Isus pe Muntele Maslinilor.  

Garda de Onoare Khevenhüller-Metsch este un simbol al familiei regale, iar traditia a fost continuata aici. Din 1600, Garda de Onoare a protejat si pazit familia regala si a asigurat si Castelul Hochosterwitz. Initial au fost gardieni, astazi sunt fosti militari care pot fi comparati cu Garda Elvetiana.  

A doua poarta, Wächtertor (Gardianul) este construita in stanca abrupta aflata in partea stanga, iar in partea dreapta este prapastie. In caz de asediu, ferestrele erau inchise cu obloane placate de fier, iar blocuri de piatra puteau fi aruncate asupra atacatorilor. Acoperisul era acoperit cu un material care nu lua foc.

Cea de-a treia poarta, Nautor, seamana cu prova unei nave, inaltandu-se deasupra prapastiei. Calea catre poarta este foarte ingusta si are scopul de a tine inamicii departe.

Poarta Ingerului este impresionanta, avand un pod mobil peste chei adanci. Garzile erau gazduite in turnul de veghe special construit. Acesta a fost ulterior transformat in Muzeul garzilor, astazi prezentand uniforme si echipamente militare.

Poarta Leului este cea de-a cincea, iar numele este dat de leii pictati pe aripa portii placate de fier. Aceasta includea un pod mobil in partea de jos. Fantele pentru role din peretele portii pot fi vazute si astazi.

Urmeaza cea de-a sasea poarta, Manntor, care este un exemplu, prin facilitatile defensive cu care este dotata.

Poarta a saptea, Khevenhüllertor, este magnifica, avand cel mai elaborat sistem de porti cu etaje si creneluri. Pe rama arcadei se afla stema lui Khevenhüller, din marmura alba si un cap de leu. Deasupra acesteia se afla bustul in relief al constructorului, Georg Khevenhüller, inarmat, dar fara coif, tinand mana stanga in sold, in dreapta avand un baston. Trecerea prin aceasta poarta urma sa fie blocata prin coborarea unul grilaj mare, al carui mecanism era instalat la etaj, tot de aici putandu-se trage, prin fante, impotriva inamicilor.

Landschaftstor (Poarta peisajului) este construita peste un defileu stancos, iar podul mobil amplasat in interiorul portii avea rolul de a impiedica avansarea invadatorilor. Pe poarta poate fi vazuta stema Carintiei.

Poarta a noua este Reisertor, iar cea de-a zecea, Waffentor (Poarta tunului). Deasupra boltii arcuite  a portii Waffentor se afla o piatra sculptata in relief cu portretul lui Maximilian al III-lea. Se poate urca la etaj catre o mica platforma de vizionare.  

Poarta zidului (Mauertor) are peretii din ardezie si cloriti.

Poarta podului (Bridge Gate) are un pod mobil, al carui troliu cu lant este situat la etajul superior. Dupa ce am trecut de poarta podului, am ajuns la un alt nivel al castelului, cu o priveliste panoramica asupra dealurilor verzi ale regiunii Carintia si a campurilor intinse.

Poarta bisericii, cea de-a treisprezecea, se sprijina de bastionul turnului de veghe. Poteca se ramifica spre biserica castelului. Poarta se afla sub cetate, la fel ca si biserica Sf. Ioan Nepomuk si Nicolae. Mentionata pentru prima data intr-un document in anul 926 d. Hr., biserica a fost complet reconstruita de catre Georg Khevenhüller, ca biserica protestanta din piatra de cariera tencuita, pe portalul careia a stantat anul 1586. Cripta bisericii contine mormintele familiei, iar clopotul este folosit ocazional.

Ultima poarta este Kulmertor, construita in 1576, cu un portal din gresie rosie, din care coboara, la nevoie, o tepusa. Se intra ca intr-un tunel, care la un moment dat face un unghi de  90 de grade si se ajunge in fata castelului propriu-zis. Intram pe una dintre usi si iesim intr-o alta curte interioara, trecand pe langa un sistem de scripeti antic. Pe un perete se afla stema familiei Khevenhüller, iar in centrul curtii este amplasata o terasa si un restaurant unde poti savura preparate din bucataria locala din Carintia.

Fantana din curtea interioara a citadelei are o adancime de 15 m si probabil dateaza din antichitate. Cei refugiati aici puteau face fata unor asedii lungi, avand alimentarea cu apa asigurata.  

Intram in lumea mestesugurilor medievale, pasind in atelierul unde se confectioneaza bijuterii si obiecte uzuale din fier, cupru, argint care se expun apoi la vanzare, in magazinul de suveniruri.

In partea dreapta, flancata de crenelul reconstruit, se afla o capela mica a castelului, cu picturi fermecatoare pe tavan si fresce pe pereti, precum si un altar tipic din Carintia. In stanga altarului este o pictura pe lemn, infatisandu-l pe Georg Khevenhüller alaturi de cele doua sotii ale sale Anna si Sibilla si de cei sapte copii.  

In interiorul castelului functioneaza un muzeu ce gazduieste o colectie impresionanta de obiecte de arta si artefacte istorice, care ofera o imagine captivanta a vietii si istoriei regiunii Carintia. Peretii sunt decorati cu portretele stramosilor familiei Khevenhüller, iar documentele expuse atesta relatia stransa cu familia imperiala. Georg Khevenhüller a echipat castelul cu un arsenal bogat, mare parte din arme fiind pastrate si astazi. Acesta include arme de vanatoare, tunuri, harnasamente, armuri, halebarde si sabii, arbalete, arcuri, sageti si pumnale.

Impresionanta este armura gigantica a unui cavaler, cu o inaltime de 2,25 metri, care a apartinut lui Burghauptmann Schenk, aflat in slujba familiei Khevenhüller.

Am plecat de aici impresionata, parcurgand traseul invers, incercand sa gasesc legatura intre sculpturile ce reprezinta secvente ale Drumului Crucii si cele 14 porti ale castelului.

Concluzionez spunand ca nu trebuie ratat acest obiectiv, mai ales traseul portilor, care este destul de accesibil. Pentru cei mai comozi, chiar daca exista optiunea de a urca cu funicularul, coborarea trebuie realizata neaparat pe jos, pentru a se bucura in totalitate de ceea ce poate oferi castelul si natura.

---

VIZUALIZĂRI: 494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI