Pe malul Voineşiţei, la Hanul lui Traian

TIPĂREȘTE

Vara trecută, spre sfărşitul lunii iulie, drumurile noastre de vacanţă ne-au purtat pe Valea Lotrului, zonă montană din nordul judeţului Vâlcea în care locuiesc, permanent sau doar pe timp de vară, prieteni buni de care ne leagă frumoasele amintiri ale tinereţii.

Cum am mai spus şi cu altă ocazie, nu-mi place să pic plocon pe capul oamenilor, chiar dacă îmi sunt foarte apropiaţi. Motivul... avem prea multe tabieturi, chiar şi în vacanţă, pe care nu e obligat nimeni să le suporte! În afară de Mama, desigur... Aşadar, m-am pus pe căutat cazare pentru două nopţi în zona Mălaia - Voineasa, varianta ideală pentru noi fiind un apartament pentru trei adulţi, obligatoriu cu mic dejun fără de care băiatul nostru nu concepe să-şi înceapă ziua. Altă pretenţie, un restaurant bun, la pensiune sau în imediata ei vecinătate! În plus, am fi vrut să achităm cu cardul meu de vacanţă... Cam multe mofturi, mai ales când cauţi cazare din scurt, în plin sezon de vacanţe!

La sfârşit de săptămână erau ocupate toate hotelurile şi pensiunile de pe Valea Lotrului, indiferent de confort şi de tarifele practicate, dar noi doream cazare pentru două nopţi în timpul săptămânii, aşa că am găsit exact ce căutam. Pensiunea Hanul lui Traian din Voineşita avea disponibil în acea perioadă un apartament cu două camere, oferea mic dejun şi, opţional, masa de seară cu meniu fix. Spre bucuria mea, accepta plata cu card de vacanţa. După o scurtă convorbire telefonică cu o doamnă amabilă care s-a dovedit a fi proprietara pensiunii, am rezervat apartamentul fără nicio plată în avans, urmând ca în ziua stabilită pentru cazare să sunăm la acelaşi număr de telefon.

Voineşiţa este un sat de munte pitoresc, aflat în componenţa comunei Voineasa, cea mai veche aşezare omenească de pe Valea Lotrului, atestată documentar pe la sfârşitul secolului al XV-lea. Ne aflăm la graniţa dintre regiunile istorice Oltenia şi Transilvania, în extremitatea nodică a judeţului Vâlcea, la 80 km. de Râmnicu Vâlcea şi la vreo 37 km. de Brezoi. În satele din zonă, formate din ciobani ardeleni de dincolo de munte, refugiaţi în vremea stăpănirii austro-ungare, portul popular, tradiţiile, muzica şi dansurile populare sunt asemănătoare celor din Mărginimea Sibiului, cu totul diferite de majoritatea localităţilor vâlcene.

Valea Lotrului a înflorit economic la începutul anilor 70 ai secolului trecut, odată cu punerea în funcţiune a hidrocentralei Lotru-Ciunget cu cea mai mare putere instalată pe râurile interioare ale ţării, urmată de amenajările hidroenergetice de la Mălaia şi Brădişor. Salba lacurilor de pe râul Lotru, înconjurate de verdele intens al pădurilor de conifere, dă un farmec aparte întregii zone.

În aceeaşi perioadă, comuna Voineasa, metamorfozată rapid în staţiune, devine cunoscută după inaugurarea hotelurilor mari, destinate odihnei oamenilor muncii care veneau în concediu cu bilet prin sindicat. După 1990, staţiunea a decăzut, hotelurile şi vilele din pădure s-au părăginit şi s-au închis pe rând. Aproape în acelaşi timp, au început să se deschidă pensiuni cochete în Voineasa, Valea Măceşului, Voineşiţa, şi mai la vale, în Mălaia, Săliştea, Ciunget, mai în toate satele până la Brezoi.

Drumul de la Râmnicu Vâlcea până la Voineasa este foarte frumos, chiar spectaculos, încadrat de un peisaj de poveste şi presărat cu numeroase obiective turistice. Toată lumea ştie cât de fotogenică dar, în acelaşi timp, cât de aglomerată poate fi şoseaua ce străbate Valea Oltului, trecând prin staţiunile balneare Călimăneşti şi Căciulata care s-au dezvoltat mult în ultimii ani, oferind atracţii pentru turiştii de toate vîrstele, de la bunicii veniţi la tratament, până la copilaşii amatori de distracţie la bazinele cu ape termale. Nu putem uita mânăstirile din zonă, monumente istorice, străvechi vetre de cultură şi spiritualitate românească... Cozia, Stânişoara, Frăsinei, Turnu, Ostrov, Cornetu...

De la Brezoi, ne continuăm drumul pe DN7A (Brezoi-Petroşani), şosea bună şi puţin circulată în zilele lucrătoare, însoţind apele Lotrului, printre munţii Lotrului şi Căpăţânii. Lacurile de acumulare de pe râul Lotru par a fi acolo de la începutul lumii, ca nişte ochi uriaşi, larg deschişi către cer.

Pentru un păstrăv gustos, numai bun de pus pe grătar la pensiune, puteţi opri la păstrăvăria ROMSILVA, de pe malul lacului Brădişor. Localnicii spun că păstrăvul de aici este mult mai bun decât cel de la micile păstrăvării particulare din zonă şi eu zic să-i credem pe cuvânt pe oamenii locului. Noi am mâncat păstrăv de la Brădişor, nu se compară cu cel cumpărat din supermarket la Bucureşti, nici cu cel servit la cele mai multe restaurante!

Ca să ajungem la Voineşiţa şi la pensiunea Hanul lui Traian, părăsim DN7A, cu puţin înainte de a ajunge în centrul comunei Voineasa şi urmăm DJ105G care se desprinde din şoseaua principală şi trece munţii în Ardeal, ieşind în satele din Mărginimea Sibiului, până la Avrig. Voineşiţa se întinde de o parte şi de alta a acestui drum, urmând fidel cursul râului cu acelaşi nume, afluent al Lotrului cu care se uneşte la mică distanţă de zona în care se află pensiunea Hanul lui Traian.

Hanul lui Traian are adresa str. Voineşiţa nr. 9, se află pe malul râului, învecinându-se cu pensiunea Maison Platanus şi cu grădina de legume ce aparţine vecinului de peste drum. Tot pe malul râului, 200 de metri mai sus, găsim pensiunea Edelweiss. Pensiunile şi casele de vacanţă au luat locul grădinilor de legume de pe malul Voineşiţei, puţinele grădini şi grajduri de animale rămase amintesc că suntem într-un sat mic de munte ce se transformă treptat într-o zonă turistică tot mai cunoscută, un fel de Moieciu la începuturile sale turistice.

Ajunşi în faţa pensiunii Hanul lui Traian, am găsit poarta închisă şi am sunat la numărul de telefon la care făcusem rezervarea cu doar câteva zile înainte. Mai repede decât proprietara a ajuns mama dumneaei care locuieşte chiar peste drum de pensiune. Ne-a poftit înăuntru şi ne-a condus la cel de-al doilea etaj unde se află apartamentul pe care-l rezervasem. Era liber, curat, pregătit pentru noi, astfel încât am putut să-l luăm în primire imediat.

Între timp a sosit proprietara pensiunii, am făcut cunoştinţă şi ne-a prezentat pe scurt regulile casei. Am primit două chei, una de la uşa apartamentului, cea de-a doua de la uşa de la intrarea în pensiune. Am fost întrebaţi dacă dorim micul dejun (30 lei de persoană pe zi) şi înştiinţati că la pensiune se pregăteşte o singură masă pe zi cu meniu fix (ciorbă sau supă, fel principal şi desert) care se serveşte între orele 17 şi 19. Nimic obligatoriu, nimic impus, doar rugămintea de a anunţa cu o zi înainte dacă dorim să mâncăm la pensiune. Noi suntem hotărâţi de felul nostru, am optat din capul locului pentru mic dejun şi masa de seară. Dacă nu vă surâde ideea unui meniu prestabilit, puteţi mânca a la carte la restaurantele de la pensiunile vecine, Maison Platanus sau Edelweiss. Pentru băuturi, fructe, îngheţată există un magazin Anabella în centrul staţiunii Voineasa, la vreo doi km. de pensiune. Tot acolo veţi găsi bancomat, dacă aveţi nevoie.

Am plătit, la plecare, cu cardul de vacanţă circa 960 lei, reprezentând contravaloarea celor două nopţi de cazare într-un apartament cu două camere, micul dejun şi cina pentru trei persoane. Mai mult decât rezonabil, având în vedere creşterea preţurilor la mâncare şi a tarifelor de cazare care s-au simţit din plin vara trecută!

Revenim la apartamentul care ne-a găzduit. Este foarte spaţios, alcătuit din două camere mari, o baie şi balcon pe toată lungimea apartamentului. Spaţiul generos ar fi putut fi mult mai bine împărţit, nu există hol şi se intră direct în cameră, de aici se trece în ce-a de-a doua încăpere a apartamentului. La baie se intră din prima cameră, astfel încât cei care vor dormi aici, vor fi deranjaţi de membrii familiei sau de prietenii cu care împart apartamentul.

Prima cameră are pat matrimonial, cam mic, încadrat de două noptiere. În ce-a de-a doua cameră, sunt două paturi de o persoană, destul de mari, în care pot dormi bine doi adulţi cu doi copii mici. Mobilierul, ieftin dar bine întreţinut, nu este prea bine ales. Deşi spaţiul este generos, dulapurile sunt foarte mici, neîncăpătoare pentru o familie cu copii care petrece mai multe zile de vacanţă la pensiune. În ambele camere se află câte o măsuţă cu două fotolii îmbrăcate în piele artificială închisă la culoare. Ar fi făcut o impresie mult mai bună mobila simplă, din lemn, dar este doar părerea mea, ai mei nu prea sunt atenţi la detalii de acest fel...

Camerele, pardosite cu parchet, sunt luminoase, cu ferestre largi, gătite cu perdele şi draperii groase, pe care le-am găsit bine trase pentru a proteja încăperile de soarele arzător. Nu există aer condiţionat, pare că nici n-ar fi nevoie de el în creierii munţilor. Noi am fost oaspeţii pensiunii în plină vară, într-o perioadă caniculară, şi nopţile erau foarte plăcute, chiar răcoroase. În timpul iernii, căldura este asigurată de centrala proprie, fiind montate calorifere în toate încăperile.

În ambele camere ale apartamentului sunt televizoare cărora nu le-am dat prea multă atenţie. La parterul pensiunii am văzut frigidere goale care presupun că pot fi folosite de turişti. Noi n-am avut nevoie de ele, în schimb ne-a fost util internetul wi-fi care funcţionează bine în toată pensiunea. Am folosit masa şi fierul de călcat pe care le-am găsit pe palier, la uşa apartamentului.

Baia apartamentului, dotată cu cabină de duş, este măricică, curată, cu toate dotările necesare. Este aeristă natural printr-o fereastră care a stat tot timpul deschisă. Am găsit săpun lichid, hârtie igienică, uscător de păr, am avut apă caldă în permanenţă. Nu mi-au plăcut prosoapele colorate, curate dar foarte obosite, asprite de la prea multe spălări. Lenjeriile de pat imprimate sunt în aceeaşi stare cu prosoapele, curate dar decolorate, poate le-or fi înlocuit între timp.

Balconul apartamentului este minunat, oferă o vedere reconfortantă spre pădure, spre casele şi grădinile din apropiere. Am petrecut clipe frumoase pe balcon, în liniştea deplină a nopţii, tulburată rar de lătratul vreunui căţel din vecini. Poate cei care dorm mai târziu dimineaţa vor fi deranjaţi de cântatul cocoşilor şi bolborositul curcanilor dar noi suntem matinali, chiar şi în vacanaţă.

Hanul lui Traian nu este o pensiune mare, oferă spre închiriere şase camere duble şi triple şi un singur apartament. Acestea se află la cele două etaje ale clădirii, parterul fiind destinat spaţiilor comune. Din punctul meu de vedere, pensiunea este ideală pentru un grup format din mai multe familii înrudite sau prietene, chiar şi pentru un team-building organizat de o firmă mai mică. Atenţie la scările interioare de acces spre cele două etaje, sunt abrupte, incomode pentru persoanele de orice vârstă cu probleme locomotorii şi periculoase pentru copiii mici dacă nu sunt supravegheaţi. Cazarea persoanelor în cărucior pare imposibilă, în condiţiile în care nu există nicio cameră de locuit la parter. Deci, recomand pensiunea Hanul lui Traian, tocmai bună pentru grupurile alcătuite din oameni tineri, activi şi sănătoşi!

La parterul pensiunii se află recepţia, o toaletă, barul, restaurantul şi bucătăria. Spaţiul este plăcut, aerisit, luminos, cu multe plante naturale, decorat cu bun gust. În serile reci de iarnă, şemineul devine punctul de atracţie al restaurantului.

Micul dejun, bufet-suedez, a fost proaspăt, gustos, îndestulător. Mi-a plăcut că oferă turiştilor produse preparate în casă sau cumpărate de la localnici, cu o menţiune specială pentru brânzeturi, slăninuţă, dulceaţă, pâinea şi cornurile cu cacao de la brutăria din sat, salata de beuf şi de vinete. Pe lângă acestea, omletă, unt, măsline, legume proaspete, mezeluri, cârnănăciori, lapte din cutie, ceai de plante... Cafeaua se comandă la bar şi mi s-a părut slăbuţă rău.

Masa de seară cu meniu fix, servită între orele 17 şi 19, a meritat din plin banii, după părerea noastră. În prima seară, am mâncat ciorbă de legume, şniţel cu orez şi salată de varză, cornuleţe de post cu gem şi pepene roşu. Fiind zi de post, soţul meu a refuzat şniţelul dar l-am primit, pe din două, eu şi băiatul nostru. În ce-a de-a doua seară, o ciorbă cu carne afumată servită separat

(reţetă locală), păstrăv cu mămăliguţă şi prăjitură de casă cu fructe. Porţii mari şi gustoase, ca acasă unde familia mănâncă împreună ce s-a gătit în ziua respectivă! De bucătărie se ocupă proprietara pensiunii, împreună cu mama şi o femeie angajată din sat.

Se poate mânca în interior sau pe terasa din spatele pensiunii, pe malul Voineşiţei. Terasa este spaţioasă, răcoroasă, cu multe flori, mese şi băncuţe din lemn masiv, şezlonguri şi balansoar. Aici este amplasat grătarul dar nu l-a folosit nimeni cât timp am stat noi la pensiune. Foarte plăcută această terasă de pe malul apei dar ca să fiu cârcotaşă ar trebui renunţat la unele obiecte vechi şi inutile de pe acolo. Dar poate că acest lucru s-a şi întâmplat între timp.

Pensiunea are o mică terasă şi în faţa intrării principale, cu câteva măsuţe rotunde şi fotolii din imitaţie de ratan, un loc relaxant, însorit, cu multe flori frumoase, bine îngrijite. Tufele de trandafiri şi Mâna Maicii Domnului îşi răspândeau puternic mirosul suav... O încântare să bei ceaiul sau cafeaua la aer curat, sub razele blânde ale soarelui de dimineaţă, alături de pisicuţa răsfăţată, salvată de pe marginea drumului şi îngrijită cu drag la pensiune.

Curtea din faţa pensiunii nu este prea mare dar oferă suficient loc de parcare pentru turiştii cazaţi la Hanul lui Traian. Chiar dacă n-ar avea loc vreo maşină, se poate parca şi afară, pe marginea drumului puţin circulat.

Noi am fost mulţumiţi de pensiunea Hanul lui Traian, cu loc simplu, curat şi primitor, ideal pentru câteva zile de vacanţă la aer curat, într-o zonă lipsită de orice sursă de poluare, cu peisaje de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia. Micile neajunsuri pot fi remediate cu uşurinţă şi sunt compensate din plin de politeţea, căldura şi ospitalitatea gazdelor. Bunica familiei are un zâmbet cuceritor şi o vorbă caldă pentru fiecare oaspete, ne-a primit şi ne-a condus la plecare ca pe nepoţii săi dragi...

Pensiunea pare a fi o afacere de familie, proprietara pensiunii, împreună cu mama şi o doamnă angajată din sat se ocupă de primirea turiştilor, curăţenie, prepararea şi servirea micului dejun şi a cinei. Atitudine ireproşabilă, amabilitate, promptitudine, un zâmbet şi un cuvânt bun care te fac să treci cu vederea mici neajunsuri.

Apartamentul cu doua camere în care am fost cazaţi este mare, luminos, curat, dar prost compartimentat. Este potrivit pentru o familie cu părinţi, bunici şi doi copii mici. Nu există aer condiţionat, nu cred să fie nevoie într-o zonă montană răcoroasă. Linişte deplină, perfect pentru orăşenii obosiţi şi nevricoşi!

Pensiunea oferă, opţional, micul dejun şi cina cu meniu fix. Mâncare bună, gustoasă, cu multe produse locale, porţii mari şi preţuri rezonabile. Nouă ne-a plăcut, data viitoare vom mânca tot la pensiune.

Hanul lui Traian este amplasat într-un cadru natural de excepţie, la poalele pădurii de brazi, pe malul unui râu repede de munte, Voineşiţa, afluent al Lotrului. Magazine şi bancomate veţi găsi la Voineasa, la vreo 2 km. distanţă.

Relaxare şi odihnă la aer curat, departe de agitaţie şi poluare. Se pot face o mulţime de drumeţii sau chiar excursii, mai lungi sau mai scurte, spre lacul Vidra, Transalpina, mânăstirea Mălaia, chiar spre Sibiu.

---

VIZUALIZĂRI: 1090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI