Complex Moara Drăgăicilor, un rustic elegant

TIPĂREȘTE

Rezervarea a fost făcută din scurt, hanul e la șosea, pe E85 nr 1, la marginea orașului Buzău. L-am ales pentru că ne era în drum, mi-a fost utilă poziționarea acestuia deoarece mă puteam „învârti” prin zonă.

Un alt criteriu de selectare a fost prețul mare, m-am gândit că e un loc de tranzit și speram ca lumea să-l ocolească fiind scump și așezat la marginea unei șosele foarte circulate. Eram la început de pandemie, doream libertate fără aglomerație.

N-am greșit cu nimic, a fost o alegere înțeleaptă, nu cred că erau nici 5 camere ocupate, oamenii caută ceva ieftin pentru tranzit dar și peisaje montane pentru o cazare în zona Buzăului.

Complexul Moara Drăgăicilor cuprinde:

Pensiunea Crâșmărița din Buzău, locul în care ne-am cazat noi

Cabana Harțagu, la 95 de km de Buzău, într-o zonă izolată

Restaurantul cu terasă, cu specific tradițional românesc

Un superb salon de evenimente „boierești”

O cramă, acum era închisă din cauza virusului

O curte interioară decorată cu gust, cu piscină și un foișor

La Crâșmăriță dar și la terasa din curtea interioară, personalul a fost tânăr, politicos, amabil, toți erau echipați corespunzător stării de alertă în care ne aflam.

În interiorul hanului am purtat mască, toată lumea era mascată :), asta înseamnă responsabilitate și respect d. p. m. d. v.

Servicii de calitate, curățenie peste tot, pensiunea – boutique este decorată în stil boieresc, este un adevărat muzeu, totul strălucește și miroase frumos. Dispensere cu dezinfectant am zărit peste tot prin pensiune, terasă, toalete.

Intrarea în pensiune se face din șosea. Parcarea e mare, gratuită, la marginea șoselei sau în dreapta restaurantului tradițional.

La etajul unu, deasupra Cramei Voievodale era un hol lung, mochetat, mărginit de un salon boieresc (de mare senzație pentru mine) și de o sală de conferințe.

Recepția este micuță, un tânăr „mascat” ne-a întâmpinat politicos, am primit camera la etajul 2, am plătit cu cardul, am primit și dovada plății.

Camerele sunt situate la etajele 2,3 și 4 (mansardă), nu există lift, camerele ieftine sunt la mansardă. Eu am primit ce-am rezervat, o dublă cu balcon, cu vedere la curtea interioară, la piscină.

Scările sunt îmbrăcate cu piatră, perdeluțele sunt din pânză, au broderie manuală, sunt superbe.

Holurile pensiunii sunt parchetate, acoperite cu covorașe vesele, cu motive geometrice, pereții sunt albi, în contrast cu decorațiunile mai mult sau mai puțin lemnoase.

În tot hanul miroase a flori de câmp, pereții sunt acoperiți pe alocuri cu diverse tablouașe, adevărate pete de culoare, o încântare pentru ochi.

Am avut cartele pentru cameră, am intrat în hol, acolo am descoperit dulapul cu rafturi și umerașe, două halate de baie, papuci, seif, perne, pilote. Lângă dulap era un cuier și un suport pentru valiză.

Camera mea a fost cea mai frumoasă din tot hanul, e promovată pe site-ul lor, suficient de mare dar foarte încărcată cu mobilier din lemn masiv, obiecte deosebite.

Nici nu știu care piesă era piesa de rezistență a camerei, de obicei e patul încadrat de noptiere, acum îmi fugeau ochii la fiecare element, la șemineu, birou, camere, aplice, telefon, perdele, ramele oglinzilor, galerii, covoare.

Parcă eram într-un film vechi, mirosea a levănțică, a lemn, a curat, A. C., TV și minibarul erau singurele chestii moderne din jurul meu.

Minibarul era gol (din cauza pandemiei), tv-ul era slim și avea destul de multe posturi, wi-fi funcționa bine, A. C. nu l-am folosit.

Prize aveam suficiente, telefonul vintage era funcțional, șemineul avea o veioză în interior, am aprins becul și-am făcut focul în „sobă” , totul era minunat.

Patul avea saltea foarte confortabilă, lenjeria albă, din bumbac, pernele pufoase și mititele.

Baia de mărime medie era placată cu gresie și faianță maro, am avut consumabile în dulăpior, n-a lipsit h ig, nici feonul. Prosoapele erau multe la număr, albe și pufoase.

Dușul avea și zid și prag dar și „mușama” , apa avea presiune, a fost totul perfect.

Balconul era mare, mobilat cu două scaune, n-am avut măsuță, n-am avut scrumieră.

Vis-a-vis de han e un service auto, acum e totul ok, citisem că în acel spațiu era mizerie și un peisaj dezolant. Nu pot spune că acum s-a mutat cine știe ce munte/peisaj acolo și s-a schimbat decorul, dar pot afirma că n-am văzut mizerii, gunoaie-n jur sau alte urâțenii.

MD a fost inclus în preț, era sistem bufet, servit pe terasa din curtea interioară. Ospătarii aveau măști și mănuși, dezinfectau mereu totul, mesele erau distanțate. Se putea mânca MD de la ora 7,30 la ora 10. Inițial, la începutul nebuniei, ospătarii serveau MD la mese.

Din lipsă de turiști au renunțat, fiecare turist se putea servi singur, acest han e un loc de tranzit, nefiind mulți oaspeți nu ne-am intersectat cu nimeni, oamenii mâncau și plecau la drum, i-am zărit de la balcon la primele ore ale zilei.

Îndestulător a fost micul dejun, destule preparate, câteva mezeluri, cârnăciori, ouă, lapte, ceai, cafea, suc, o să pun poze ca să nu mai obosesc cu detalii, știu sigur că am avut de toate și tot ce-am gustat a fost foarte bun. Da, doar am gustat, cafeaua e baza unui md pentru mine și aceea a fost excelentă, mi-a fost adusă de ospătar la masă.

Pentru că timpul nu-mi permite să scriu separat despre restaurant, vă scriu mai jos câteva rânduri, vă recomand cu drag restaurantul.

Prânzul l-am luat acolo, servirea bună, timpul de așteptare a fost normal, ciorbița de cocoș și „Gustarea Casei” au fost delicioase, limonada și cafeluța, lipia și fresh-ul, toate au costat 106 lei.

Cina a fost un răsfăț, eram sătui de prin alte locuri din județ dar tot am coborât la terasă, trebuia să ne relaxăm la un pahar de vin, după ce ne-am ospătat cu creier pane și un bulz Penteleu. N-am rezistat și am comandat clătite cu bezea și plăcintă de casă, doar pentru a le gusta. Cina a costat 112 lei.

Toaletele de pe terasă erau mititele, curate, decorate frumos, aveau consumabile și dezinfectanți.

Nu cred că e o destinație preferată de turiști (pe asta m-am bazat si eu și n-am greșit), e la marginea șoselei, cu prețuri mai măricele, la 15 km de Sărata Monteoru, 115 față de București, lângă râul Buzău, la marginea orașului. Un han frumușel, mai mult pentru tranzit, cred.

Restaurantul aferent este foarte căutat de trecători, e mai mereu aglomerat, noi n-am stat deloc acolo pentru că am fugit de oameni, are prețuri peste medie dar preparatele sunt multe și gustoase. Am avut același meniu și bucătar și noi, cei din curtea hanului. Deci, dacă vedeți aglomerat la restaurant, intrați în curtea domnească a hanului, pe lângă cramă, și poate aveți șansa să nu fie multă lume acolo.

Eu am perceput hanul exact așa: un loc de dormit, la margine de drum, cu o curte interioară și cu restaurant. Bun pentru un popas pentru cei care se află în drum către nordul sau estul țării. Bun pentru explorarea împrejurimilor buzoiene, în cazul nostru.

Distracție în vreme de pandemie? Nici gând, poate în vremuri mai bune... Relaxare? Da, la terasa din curtea interioară și nu numai, la piscină și prin grădină. Dar te poți relaxa admirând interiorul hanului, obiectele sunt deosebite, eu m-am plimbat peste tot, am profitat de lipsa turiștilor, a fost perfect.

---

VIZUALIZĂRI: 1170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI