O tură prin Republică

TIPĂREȘTE

Minivacanța de 1 Decembrie a fost o ocazie pentru a (re) vedea locuri din Moldova de peste Prut. Am plecat din Iași patru persoane, cu mașina unui prieten; o primă realizare a fost faptul că ne-am întors tot patru, în ciuda degustărilor (organizate sau spontane) la care am participat :).

A fost un alt fel de vacanță. Unele dintre locurile prin care am ajuns mai fuseseră vizitate de unii dintre noi - așa că nu ne-am propus neapărat să vedem intensiv și extensiv diverse chestii, ci să ne bucurăm de câteva zile frumoase. Ca să mă exprim elevat: excursia a fost centrată pe experiențe, nu pe obiective :).

Vremea a ținut cu cei viteji: cu câteva zile înainte a nins și a viscolit, drumurile pe unde am umblat arătând din plin asta (pe unele, plugul era încă în acțiune). Însă noi am avut ziua 4-5-8 grade peste zero, fără vânt - a fost destul de bine, chiar dacă am stat mult în aer liber. Desigur, am plecat bine echipați.

PROBLEME ORGANIZATORICE

💡 Vignietă am luat din vamă (de la prima benzinărie de după barieră), este mai ieftină decât cea online și nu se stă la coadă.

💡 Cartelă pentru telefon, Moldcell, am cumpărat tot de acolo. 40 G date mobile și 500 de minute pe teritoriul Republicii Moldova au costat 50 mdl; am folosit a 20-a parte din ce am plătit. Pentru patru oameni am luat doar două cartele, pentru ceilalți făcând hotspot.

💡 La aceeași benzinărie am și alimentat. Benzina în Rep. Moldova este 23,5 mdl. Asta vine cam 6,1 RON, ceva mai ieftin ca la noi. La benzinărie am plătit cu cardul (pentru vignetă + cartelă + benzină + diverse).

💡 Cazarea am achitat-o în euro. În majoritatea locurilor se poate folosi cardul, ceea ce am și făcut. La piață, în muzee sau la restaurant am dat lei moldovenești.

💡 În Chișinău, casele de schimb valutar sunt mai dese decât farmaciile pe la noi. Am primit 3,85 mdl pentru 1 RON, asta în prima zi. Pentru că orașul era plin de români în concediu, în a doua zi cursul era 3,82, iar în a treia 3,80. Economia de piață funcționează, totul e sub control.

💡 Biletele pentru evenimente trebuie achiziționate online. La fel ca în toată lumea de azi, cererea depășește oferta și nu se găsesc bilete „din scurt” aproape nicăieri. Dacă veți căuta cu Google spectacole / concerte în Chișinău sau așa ceva, vă puteți face o idee despre ce e disponibil în perioada în care ajungeți acolo și veți fi direcționați către platforme de unde se pot lua bilete. Prețurile sunt mai mici ca pe la noi: 100-200 mdl la spectacolele obișnuite, 300-500 mdl la cele extraordinare.

💡 Din același ciclu, trebuie sunat la restaurante pentru a face rezervare. Inclusiv în locuri de genul „La plăcinte” sau „Andy's pizza” , mai ales dacă intenționați să luați acolo cina în week-end. Noi am avut însă de așteptat să se elibereze o masă inclusiv la prânz.

MASA

Pentru că a venit vorba de restaurante: am mâncat doar la celebrul La plăcinte, locația din spatele Catedralei. Prima dată pentru că așa era planificat. A doua oară pentru că nu am găsit nimic pe gustul mofturoșilor din grup acolo unde ne-am așezat inițial la masă (povestesc mai jos) și am zis că, dacă tot ne ridicăm, să mergem la sigur. Și cum mai due senza tre (sper că spun corect :)), când ești pe un drum bun, urmează-l până la capăt!

Ce ne-a plăcut așa de mult, de ne-am tot întors: aperitivele tradiționale (patru boluri - vinete, iahnie de fasole, sfeclă roșie cu maioneză și tocană de legume, la 155 mdl, te săturai doar cu atât; noi am luat un platou la patru oameni), zama (și cea de găină cu tăiței, și cea de legume, și ciorba rădăuțeană au fost foarte bune, preț de la 50 la 65 mdl, care preț include smântâna, ardeiul iute și chifla de rigoare), tigăile de tot felul (mici, doar 200 de grame la 140-170 mdl, dar foarte gustoase), ciolanul (200 mdl, porție generoasă), plăcintele, berea (Chișinău la 40 mdl, Efes la 45 mdl). Pe scurt, cam totul :).

Inclusiv prețurile, toți patru am dat 1000-1200 mdl la o masă, pe la 300 de lei de-ai noștri. Deloc rău.

Servirea a fost rapidă - în măsura în care se putea, restaurantul este foarte mare și l-am găsit mereu aglomerat. Atmosfera e plăcută - nu pot decât să recomand.

CAZARE

Am stat într-un apartament situat la strada principală, dar la oarecare distanță de Catedrală, cam un kilometru. A fost destul de bine, am povestit deja: vezi impresii.

ZIUA 1:

Am plecat din Iași înainte de ora 7, am trecut Prutul pe la Albița-Leușeni (vama + benzinăria ne-au luat aproape o oră) și cap-compas Hîncești. Unde am vizitat Conacul Manuc Bey, care se deschide de la ora 9 (se intră la fiecare oră fixă și la fiecare și jumătate). Sunt trei articole pe AFA, complementare și, toate, interesante: amfostacolo.ro/hotel9.php ... &id=23217#lista.

Ne-am îndreptat apoi cu viteză către Bulboaca, unde aveam luate bilete online pentru un tur la Castelul Mimi, ce urma să înceapă la ora 12 (prietenul șofer tot așteaptă cu nerăbdare să vadă dacă nu cumva l-a prins vreun radar). Ne-a plăcut maxim aici, îmi propun să revin cu detalii (multe îmi propun, desigur...)

La 15:15 am ajuns în Chișinău, ne-am cazat, am schimbat ceva bani, am cumpărat cele necesare pentru micul dejun de a doua zi și apoi ne-am îndreptat către Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” , unde aveam luate bilete la ora 18 pentru un spectacol de operă (achiziție făcută direct pe site-ul instituției, tnob.md). Am fi preferat o reprezentație de balet, moldovenii au o școală de coregrafie grozavă, unele soliste de la Iași sau București venind de la Chișinău - dar nu era nimic programat în această perioadă. S-a dovedit însă interesant și spectacolul la care am ajuns, Cavalleria Rusticana a lui Pietro Mascagni, una dintre cele mai bune creații ale verismului italian. La Iași (și nu numai) se reprezintă în cuplaj cu Pagliacci de Ruggero Leoncavallo, dar a fost numai bine cum a fost: a durat o oră și 20 de minute, nu ne trebuia mai mult la capătul unei zile lungi :).

De fapt, nu a fost acolo capătul: am încheiat ziua la restaurant, am povestit mai sus. A, ba nu, iar mă înșel: am încheiat-o acasă, degustând o parte din vinul cumpărat la Castelul Mimi, pe principiul „vinul după bere e plăcere” . Si încă țe plățere, neicusorule!

ZIUA 2:

Am început-o cu micul dejun și cu o scurtă trecere prin Piața Centrală, aflată în spatele blocului. Apoi, încă pe răcoare, am vizitat Muzeul de Istorie Militară, situat chiar peste strada principală. Doamnele de la intrare ne-au auzit că suntem din România, deși avem și noi accent moldovenesc :) și ne-au urat La mulți ani de 1 Decembrie, străduindu-se să-și găsească cuvintele; între ele, conversau în rusă. Nu puteam găsi un loc mai bun pentru a aniversa 105 ani de la Marea Unire, e un muzeu impresionant pe alocuri, care, cu siguranță, merită mai multă atenție.

Apoi am pornit la pas prin oraș. Ne-am propus să vedem zone mai puțin turistice, pe care nu le știam; de exemplu, am ajuns până la râul Bîc, fapt care ne-a făcut să apreciem la adevărata sa valoare Bahluiul. Desigur, sunt răutăcios: Chișinău este, totuși, o capitală și niciun oraș de pe la noi, cu excepția Bucureștiului, nu se poate lăuda cu patrimoniul său. Clădirile nu sunt, în general, foarte vechi (ca și Iașul, a fost distrus mai mult de jumătate în 1944, în timpul contraofensivei sovietice), dar au măreție și chiar merită admirate.

Un loc rămas în picioare de peste 200 de ani este Casa-muzeu A. S. Pușkin, pe care am vizitat-o înainte de orele amiezii. Din păcate, două săli dintre cele trei ale muzeului propriu-zis sunt închise până în 2024, însă se poate vizita căsuța negustorului Naumov și se compensează cu explicațiile ghidei, dornică se a spune totul și încă ceva. Muzeul este frumos descris pe AFA de @iulianic: vezi impresii.

Făcuserăm o rezervare pentru prânz și degustare de bere la Lake House lakehouse.md/ro/excursion, un restaurant care produce artizanal bere pentru a o desface în locație și, cred, în încă vreo două puncte din oraș. Meniul nu a fost, însă, pe placul tuturor - în esență, se puteau lua doar burgeri sau pizza. Așa că am gustat doar berea și am plecat să mâncăm acolo unde am povestit.

După care am vizitat parcul Ștefan cel Mare, cartierul cu Muzeul Etnografic, am străbătut parcul Valea Morilor dintr-un capăt în altul, coborând scările de pe Valea Cascadelor și urcându-le pe cele dinspre Turnul de Apă, am mai intrat prin câteva magazine de pe Ștefan și stăzile megieșe, am luat cina și, la ora 8, am ajuns la Artcor pentru concertul

Snails - Pe stil nou și vechi. Ideea este că Republica Moldova exportă cel mai bine vin și muzică. Căutând ceva unde să ne bucurăm de una sau de alta, am găsit un anunț care ni le oferea pe ambele:

Dragi prieteni! Începe un nou sfîrșit de an vechi! Cu această ocazie Snails prezintă la 1 December concertul „Pe stil nou și vechi” . Venim cu piese vechi „de cîntat cu toată sala” dar și cu noutăți ce vor fi parte a noului nostru disc. Așa deci, băieți și fete, chitiți-vă și gătiți-vă! Biletele la concert - 300 lei. Nu uitați să faceți plinul cu seturi de degustare de la Ministerrios - 200 lei (6 pahare).

Nu știu câtă lume a auzit de Snails, dar e o trupă foarte iubită peste Prut. Perioada de glorie a fost în anii 2003-2013, când au scos și cele trei albume ale lor. După care s-au retras timp de zece ani - până în această vară, când și-au făcut revenirea prin seria de concerte Melcii se întorc. Evenimentul din 1 Decembrie este primul dintr-o nouă serie, care se anunță a fi încununată cu apariția anul nou album. Mai multe aici agora.md/2023/08/05/gener ... imbat-in-10-ani sau aici ziarulnational.md/video-m ... -scena-muzicala.

Temerea noastră a fost că vom fi inadecvați, prea vârstnici față de publicul majoritar. S-a dovedit adevărat doar parțial: au fost mulți tineri, dar aceștia au ocupat spațiul din fața scenei, dansând și cântând odată cu formația melodiile - pe care le știau pe de rost (am atașat două filmulețe). Însă în spate, lângă barul improvizat, majoritari erau cei de vârsta noastră sau chiar peste. Cu paharul în mână și fundul pe scaun, am ascultat muzică bună, am degustat vreo cinci vinuri destul de OK, am legat conversații interesante - ne-am simțit mai bine decât speram.

ZIUA 3:

După micul dejun am făcut bagajele, le-am coborât la mașină, am lăsat cheia la poștă și un mesaj de rămas bun gazdei, am intrat la Bucuria pentru ultimele suveniruri și am plecat căte Orheiul Vechi. La 10:30 eram deja acolo și am purces la vizitarea rezervației naturale și arheologice. Punctul de rezistență este, desigur, Mănăstirea Rupestră Peștera, de pe „balconul” căreia am admirat valea sinuoasă a Răutului.

Am ajuns apoi la Mănăstirea Sf. Maria și am vrut să continuăm traseul către restul de vestigii și mici peșteri. Am rugat pe cineva să ne arate drumul și el s-a mirat: ci sî mai vedeți încolo? numa chietri șî borțî. Atât au așteptat unii din grup: hai înapoi, atunci! Eram minoritar, deci înapoi. Am intrat și în micul, dar interesantul muzeu de lângă parcare și asta a fost. Găsiți o grămadă de amănunte pe site-ul oficial: orheiulvechi.com. După un kilometru, am făcut o scurtă oprire pentru a vedea ce a mai rămas din vechea Cetate Orhei.

Ultimul loc vizitat în mica vacanță a fost Mănăstirea Curchi manastireacurchi.md . Este, cu adevărat, impresionantă prin dimensiuni și opulență. Am o impresie amestecată, nu știu exact dacă mi-a plăcut sau nu.

La 16 eram în vamă, de data asta la Sculeni. A durat mai mult decât la plecare, a fost destul de aglomerat. Pe la 17:30 am ajuns în Iași.

A fost interesant. Dacă v-am dat vreo idee pe care să o puneți în practică, voi fi extrem de bucuros; să scrieți aici :). De asemenea, dacă aveți idei de alte lucruri mai puțin standard care pot fi experimentate pe acolo, mulțumiri anticipate!

---

VIZUALIZĂRI: 1900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI