Grand Place, Bruxelles

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Grand Place [Grote Mark], BRUXELLES" (deja existentă pe sait)

@mihaelavoicu: Start vot! Citit și văzut pozele cu foarte mare plăcere. Minunat totul, felicitari, votat cu mare drag.

@mishu: Mă bucur pentru aprecierea ta și îți mulțumesc! . Ești un om umblat și ”fruncea” amfostacolo!

Asta contează cel mai mult pentru mine (A nu se înțelege greșit)

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

@webmaster: Mii de mulțumiri!

@mihaelavoicu: Superb totul! Mulțumesc pentru articol și pentru pozele edificatoare!

Da, vreau să ajung acolo!

@mprofeanu: Și să zici, amfostacolo. Neapărat!

Mulțumesc, Marilena!

@mihaelavoicu: Minunat loc, încărcat de istorie și emblematic pentru capitala Belgiei. L-ai descris cu acuratețea cu care ne-ai obișnuit iar pozele atașate sunt mai mult decât elocvente.

Felicitări!

@mihaelavoicu: mare bucurie mi-ai făcut cu Grand Place, un adevărat simbol al capitalei, singurul meu regret e că nu am prins covorul de flori în august.

Patina vremii nu a reușit să umbrească fiecare colțișor din marea piață, mă încântă tot ansamblul arhitectonic, în special casele breslelor refăcute după ploaia de ghiulele din sec. 17 Fiecare casă vrea să arate ceva, nu am retinut niciodată numele pitoresti, vulpoi, porumbel, sac, roabă... etc... parcă emblemele au păstrat toate simțurile omului. Călătorii minunate!

@Carmen Ion: Dragă Carmenuța, mă bucur că ți-au plăcut pozele din Grand PLace.

În general, pozele, indiferent în ce context sunt postate, vorbesc mai mult decât un ”sac” de cuvinte încâlcite, sau nu. Pozele se realizează cu multă greutate. Aparatul să fie, ba pe modul muzeu, ba nu, ba pe blitz. Apoi, măcar o mână trebuie să fie liberă pentru aparat, căci trebuie să țin și materialul documentar și ochelarii să-i schimb la nevoie și atenția concentrată. (D-aia port de gât o tășcuță croșetată. Pentru ochelari). Lumina trebuie să fie potrivită, distanța asemenea, obiectivul eliberat de lume. Sunt asiaticii ăștia, care se self-uiesc, în fel și chip, de-i numesc eu ”inundă lume” și-i aștept cu aparatul deschis să termine.

Nu mai vorbesc de gruparea fotografiilor în laptop și căutarea celor mai potrivite.

În rezumat, mult și greu, cu pozele! Iar rezultatul, câteva voturi la ele. Eu nu alerg după voturi, nu scriu pentru voturi, am mai spus asta, dar în felul ăsta, moral vorbind, mă simt frustrată. Cred că pe viitor voi atașa 5-6 poze și atât.

Scuză-mi lamentarea, dar m-am descărcat și eu! (Am văzut poze cu un șifonier de hotel, care avea 40 voturi. O fi meritat, treaba lui, poate avea încuietoare din aur și sclipea!).

Toate bune și frumoase. Dar mai ales, să auzim de bine!!

@mireille: Mulțumesc, Mireille! Emblemele sunt foarte importante pentru istoria locului. Exprimă organizarea în muncă și rezultatele ei. Nu trebuie să ne mirăm de grandoarea construcțiilor. Partea materială, e de comentat, dar realizarea cine e a făcut-o? Meșterii din diversele bresle. Fără studii de impact, fără programe pe computer, nici măcar riglă de calcul nu aveau. Aveau în schimb seriozitate, migală, perseverență, conștiinciozitate, cunoștințe temeinice în meserie și o bună organizare.

Te îmbrățișez!

@mihaelavoicu:tu esti o artista in arta fotografiatului si- mi inchipui ce efort este sa pozezi detaliile unui obiectiv in adevarata lui lumina si sa-l reproduci perfect.

Nu trebuie sa iei in seama ca un dulap ia 40 de voturi pentru ca cei ce citesc sunt interesati in primul rand de locatii, apoi de restaurante, drumuri, preturi, plaje.

Este in primul rand un sait de turism dar cei ca tine si altii pe care nu-i enumar de frica sa nu uit pe cineva- o mana de oameni- tin stacheta sus si pe unde am umblat si au auzit de Amfostacolo au avut numai laude. Este un sait care imbina informatia turistica cu cultura si asta face bine tuturor.

Cred ca mai mult face selectarea reviewului de interes editorial crescut.

Cat despre mine, AFA este modalitatea de a ma refugia cateva ore dincolo de rutina si realitate si pentru asta ii multumesc ca exista.

Acum vreo 15 ani cand am vizitat-o in Grand Placea era un circ ambulant cu custi cu animale si in jur tonete cu suveniruri. N-am sa inteleg niciodata de ce se face rabat la respect in fata profitului imediat. M-am bucurat citind reviewul lui Dan&Ema care a spus ca din fata cetatii Fagarasului s-au ridicat ororile pe care le-am vazut acum 5 ani.

Un review foarte bun și interesant.

Argumente.

1. Grand Place este o destinație de vis. Am fost și eu acolo, am văzut Grand Place, dar foarte puțin știam despre fiecare clădire monumentală. Vă mulțumesc pentru informațiile valoraose.

2. Motivele pentru care scriu acest ecou, sunt altele. Astfel.

a) pentru mine este uimitor cum ați reușit să ajungeți acolo cu Dacia 1300. Eu o consider o performanță pentru acest tip de autoturism. Câteva amănunte

- înainate de anul 1989 nu oricine primea pașaport pentru o asemenea destinație

- ați plecat soț-soție cu posibilitatea de a nu mai reveni în România și cunosc multe exemple. Aceasta spune mult, dar nu dezvolt, se subânțelege. În acea perioadă eu nu aveam voie să plec din țară.

- despre navigație. Pentru mine este uimitor, nu erau GPS-uri, internet, aveați doar hărți și totuși ați ajuns. Bravo vouă. Numai cei puternici pot face o asemenea excursie.

- am fost și eu acolo cu mașina, pe traseul Budapesta-Praga- Frankfurt am Main-Burssels și retur Paris-Koln-Munchien-Viena.

b) Ați avut Dacia 1300. Am avut și eu. Dacă vreți să o vedeți, intrați pe situl meu de pe Facebook, la rubrica fotografii. Cum arăta după 24 ani? @Mitică 49 a scris „Zău dacă nu, bătrâna Dacie este parcă mai frumoasă ca noua mașină.

Toate cele bune.

@Michi:

Scumpă mama Michi, eu nu fac parte din cei care țin stacheta sus. Când am auzit eu de acest sait, era valoros de mult timp. D-vs și alții cu vechime, care ați scris ani de zile, sunteți ștachetarii. Toți sunteți de lăudat și de felicitat. De un an de când sunt pe sait, am aflat multe înainte de a pleca pe undeva.

Știți ce regret? Niște useri (?) pe care am apucat să-i citesc și care nu mai scriu. S-au retras. Au spus că se vor retrage.

Și pentru mine, AFA este modalitatea de a ma refugia cateva ore dincolo de rutina. Ba, mai mult este un ”pansament”, este o a treia lume în care mă refugiez. Motiv pentru care și scriu. Nu caut decât o mică satisfacție sufletească, nu frustrare.

Vă îmbrățișez cu drag! Vremurile sunt tulburi, să auzim de bine!

@mihaelavoicu: Poate ca nu as fi răspuns ecoului tău însă “fruncea” amfostacolo ma “obliga”. Fruncea am ajuns in momentul in care am descoperit bucuria de a scrie aici, adică cam la vreo 6 ani de la înscriere, și tăcerea mea se datora faptului ca nu am fost niciodată un talent la a scrie, și aici as putea enumera câțiva useri care deși nu sunt chiar frunce, au un mare talent in a povesti încât te transpun și pe tine acolo.

Dar am descoperit frumusetea oamenilor din jurul meu și a locurilor pe care le povestesc. Cât despre partea mai întunecată a lucrurilor, despre care te-ai mai plâns câteodată, eu zic sa o lași de o parte și sa te bucuri de oamenii frumosi. Sa știi ca de-a lungul timpului și eu m-am necăjit in diverse situații, și o mai fac și acum ca doar suntem oameni și avem sentimente, însă ma bucur de partea frumoasa, care spre norocul nostru încă e majoritara.

Iar locurile pe care le povestești, chiar dacă nu scriu mereu ecouri, le sorb pur sisimplu, așa ca te rog sa continui cu aceleași povesti frumoase. Te imbratisez cu mare drag.

@Mihai18:

Traseul până la Marea Nordului, în vara 1988 cu Dacia 1300, a fost al doilea. Primul s-a consumat până la Roma în vara lui 1986. Cu aceiași mașină, Dacia 1300, nr. de înmatriculare 2PH6946, de culoare galbenă și-i ziceam Zambilica. Cumpărată în rate în anul 1976 avea motor franțuzesc, produsă la Pitești. În niciunul din cele două lungi drumuri, Zambilica, deși încărcată la refuz, nu ne-a făcut nici cea mai mică problemă. Și nici a fratelui meu, cu care am mers, tot o Dacia 1300, de culoare roșie 2PH 9824. Îi știu nr. și acum, pentru că el circula permanent în fața noastră și nu vedeam decât acest nr. în fața ochilor. Am plecat cu mult curaj, dar și cu teamă.

Aveam rezervor suplimentar pentru benzina ce o luam în rate, dar și cumpărată de la amicii care nu prea circulau. Aveam cortul și mâncare la noi. Multe aș avea de spus și de povestit. Enorm de multe. Poate la vară, la o miniAFA la Bordeni.

.

D-vs vă era complet interzis a ieși din țară. ”Asta spune multe”. Nouă, muritorilor de rând, ni se impuneau două condiții de bază: 1. A nu avea rude în străinătate. Și nu aveam. 2. Suma de dolari cu care plecai ce trebuia declarată să fie justificată temeinic. Fratele meu lucrase un an în Irak, detașat de Uzina de Anvelope Florești, acolo unde a lucrat o viață și soțul meu. El avea banii de diurnă. Soțul meu, care a avut mai multe deplasări pe contracte sau reclamații anvelope, în SUA, Kenia, etc. ajungând chiar și în Australia în 1985, coclauri pe unde ar fi putut să rămână și cu serviciu asigurat, avea justificarea sumei minime impuse. Nu mai știu care era aceia, dar cert e că mai luam și ”la negru” din diverse surse. Pentru nimic în lume nu ar fi rămas, să lase în țară mormântul lui Vasilică. Aș avea multe de spus și aici.

@mishu: Mulțumesc pentru intervenție. Dar nici nu am spus că nu voi continua a scrie. Numai că voi posta mai puține poze. Munca ta e de apreciat. Scrii frumos, povestești frumos, ai răbdare cu fiecare. Eu sunt altă fire. Nu aspir la nimic.

Te îmbrățișez cu drag!

Seara, piața este o adevărată încântare pentru privire!

@ioan marinescu: Cred. Nu am avut această șansă, deși în 2015 am stat mai multe zile.

Mulțumesc pentru vizită!