Un hotel bun pentru tranzit

TIPĂREȘTE

Am plecat la ora 04.30 din București cu destinația Turcia-Alanya.

Am traversat Bulgaria fără incidente pe traseul prin Razgrad-Tărgoviște, cu ieșire pe la Hamzabeyli în patru ore și un sfert.

Sticker-ul HGS l-am cumpărat de la Edirne înainte de intrarea pe autostradă. A costat 35 de lire.

Ca de obicei, am prins aglomerație la traversarea orașului Istanbul.

Am ajuns la hotel la ora 19.30, după un drum obositor de 1015 Km. Nu am găsit loc în parcarea hotelului, așa că am parcat pe stradă, în fața intrării. Nu au fost probleme.

Am prezentat rezervarea printată de pe booking, am completat formularul de cazare și am primit cheia camerei aflate la etajul al treilea cu vedere spre parcare. Un afiș din lift ne informa că putem lua cina la ei pentru doar zece lire de persoană.

Camera a fost spațioasă pentru un hotel de trei stele, cu parchet laminat pe jos, cu două paturi simple, aer condiționat split, televizor LCD, dulap foarte încăpător, dar inutil pentru noi, inclusiv seif. Exista și un fierbător electric, ceșcuțe și pliculețe de ceai, dar nu aveam apă. Baia a fost curată, cu cadă, uscător de păr, dozatoare de săpun lichid și șampon, prosoape curate, dar uzate. Am dormit bine până am fost treziți de chemarea la rugăciune de la moscheia din vecinătate.

Cina a fost modestă ca varietate, dar îndestulătoare, sau poate ne era nouă foarte foame. La intrarea în restaurant am arătat doar cheia de la cameră și am fost invitați să ne servim. După cină am ieșit la un ceai pe terasa hotelului. Era plin de turci, toți la un pahar de ceai. Nu am văzut pe nimeni cu o bere în față, este posibil ca hotelul să nu servească băuturi alcoolice, deși tare bine ne-ar fi prins o bere rece.

Micul dejun a fost cam în aceeași notă ca și cina. Nu mi-au plăcut foetajele cu brânză și spanac, care mi s-au părut cam vechi. Restul felurilor au fost în regulă. Cafeaua era doar instant.

La plecare am achitat cazarea, plătind cu card bancar cei 40 de euro datorați, transformați în lire. Am sesizat că nu ne-a fost adăugată și contravaloarea cinei din ziua precedentă. Păreau să nu aibe habar că mâncasem la ei. Am plătit douăzeci de lire cash, fără să-mi elibereze vreun bon sau chitanță.

Ne-am continuat drumul spre Okurcalar. Am ajuns la hotelul Delphin Botanik pe la ora 14.00.

Recomand acest hotel pentru o noapte intermediară pentru poziția sa avantajoasă și pentru raportul calitate preț satisfăcător. Nu a fost ușor să parcurgem peste o mie de kilometri într-o singură zi. Poate o cazare în Bilecik ar fi fost mai potrivită, dar rămân mai mulți kilometri de parcurs în cea de a doua zi.

---

VIZUALIZĂRI: 1539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI