O cazare la mare înălțime – Gran Hotel Bali Benidorm

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 7 – 14 septembrie 2019

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

Povestea este ceva mai veche şi confirmă faptul că mai bine mai târziu decât niciodată ????. În 2011 mi-am dorit o vacanţă pe Costa Blanca cu cazare la cel mai înalt hotel din Europa, aşa mi-au spus cei de la agenţie, nu am verificat personal :D, astfel că m-am grăbit să rezerv o cazare în Benidorm la Gran Bali, atrasă de această staţiune spaniolă destul de atipică care impresionează prin numărul mare de adevăraţi zgârie-nori. Se pare că nu m-am grăbit totuşi suficient de mult, deoarece rezervarea mi-a fost anulată după nici o oră, oferindu-mi-se o altă variantă, aproape la fel de tentantă, un sejur pe Costa Azahar, acceptată imediat şi care s-a dovedit excelentă pentru o primă vacanţă în Spania, urmată apoi de altele, toate reuşite.

În 2018 am încercat din nou să ajung la Gran Bali, atrasă de oferta avantajoasă a unei agenţii de la noi. Nu prea aveam eu mare încredere în agenţia respectivă, dar oferta era cea mai bună dintre cele găsite de mine, iar alegerea unui pachet complet cu zbor, transfer şi hotel mă scutea de bătăi de cap suplimentare. Greşeala mea a fost că m-am „lăcomit” :D şi am vrut un sejur dublu de două săptămâni, astfel că am solicitat o ofertă personalizată, pe saitul agenţiei respective neexistând posibilitatea de a alege decât sejur de şapte nopţi. Şi am aşteptat şi tot aşteptat răspunsul agenţiei, între timp epuizându-se locurile la avion pentru data care mă interesa pe mine. Oferta de sejur dublu nu am primit-o nici până în ziua de azi :D. Cert este că am ratat dorita vacanţă spaniolă din acel an, reorientându-mă destul de târziu spre Egipt, dar tot răul spre bine, deoarece am avut o vacanţă tare frumoasă şi am descoperit o nouă destinaţie care m-a cucerit de la prima vizită.

Cu lecţiile învăţate după experienţele anterioare şi nevrând să mai risc nimic, am revenit la aceeaşi agenţie (de o seriozitate îndoielnică) şi am rezervat o săptămână la Gran Bali 4* din Benidorm, încă din decembrie pentru septembrie anul următor, la un preţ foarte convenabil de 1138 euro pe cuplu, plătind un avans de 30% pentru un pachet care includea zbor cu Blue Air pe aeroportul Manises din Valencia, cu bagaj de cală inclus, transfer, cazare la hotelul de patru stele dorit şi pensiune completă. Cred că am avut şi noroc, fiind singura din cele trei vacanţe rezervate şi plătite la agenţia respectivă care s-a concretizat. Sau poate atunci a fost să ajung pe Costa Blanca.

Cum am ajuns acolo?

Pachetul a inclus zborul cu Blue Air Otopeni – Valencia, a patra experienţă pentru mine cu această companie low cost, niciodată aleasă de mine, ci doar luată la pachet prin agenţie, de fiecare dată pentru vacanţe în Spania. Singurul lor merit, poate cel mai important totuşi, îl constituie decolările şi aterizările perfecte, dar despre restul serviciilor... mai bine nu comentez ca să nu mă enervez.

Am ajuns cu taxiul la aeroport cu mai mult de două ore şi jumătate înainte de decolare, dar nu mi-a folosit la nimic. Am constatat, cu neplăcută surprindere, că ghişeele de check in ale companiei erau deschise pentru toate cursele operate de ei, muuulte, nu separat ca la alţii. Am fost şocată să văd o mulţime dezordonată de oameni îmbulzindu-se la cele câteva ghişee deschise, când trei, când cinci, mulţi încercând să intre în faţă peste rând. Am aflat cu această ocazie că persoanele cu copii mici au prioritate la îmbarcare, deşi nu era afişat niciunde, şi am asistat la dese situaţii în care un infant trebuia musai însoţit la îmbarcare de câte şase – opt adulţi :D, deh... ca la români. Angajaţi ai companiei au început să blocheze rândurile cât de cât normale pentru a-i băga în faţă pe cei întârziaţi şi atât de bine au organizat pe acolo, de era să pierdem şi noi avionul. Noroc că avea o oră întârziere :D. Am primit cele mai proaste locuri posibile, C şi D, dar nu mai aveam nervi să încerc să le mai schimb. Zborul a decurs normal, cu aceeaşi lipsă de amabilitate a însoţitorilor de bord pe care o experimentasem şi în trecut, dar de data aceasta au reuşit să mă surprindă oferind gratuit pasagerilor câte o bombonică înainte de aterizare. Am întrebat de trei ori dacă trebuie să plătesc ceva, obişnuită fiind ca aceştia să încerce să stoarcă bani din orice. Am aterizat pe aeroportul din Valencia cu întârziere tot de o oră şi deja îmi era clar că ratasem cina din seara respectivă.

Ne-am recuperat bagajele destul de repede, ne-am întâlnit cu ghidul, dar tot s-a pierdut timp până s-au strâns toţi turiştii şi ne-am urcat în autocarul de transfer. A urmat un drum lung de aproximativ 145 kilometri până în Benidorm, pe autostrada cu plată AP-7, mai rapidă, dar tot am făcut două ore, aici incluzând şi o pauză cam lungă. Aşa am ajuns la hotel abia pe la ora 23. Turiştii din Cluj erau mai avantajaţi decât bucureştenii, ei având zborurile pe aeroportul din Alicante, mult mai aproape de Benidorm decât Valencia.

Hotelul

Hotelul se află la 2,5 kilometri de centrul Benidormului şi la aproximativ 400 metri de plaja Poniente. Pentru a ajunge la plaja publică este ceva de mers pe străduţele şerpuitoare şi în pantă care despart hotelul de mare, mai uşor la dus decât la întors ????, însă nimic de speriat, mai ales cu opriri dese la magazinele şi dughenele cu de toate.

Hotelul este compus din două corpuri cu forme şi înălţimi diferite, care comunică în zona recepţiei. Corpul mai mic are doar 19 etaje, iar cel mai înalt are 43 etaje. Am tot citit în spaţiul virtual despre cele 52 etaje ale hotelului Gran Bali, dar eu nu le-am văzut, deşi am fost acolo :D. Corpul înalt are camere până la etajul 42 şi o terasă la etajul 43 care oferă o perspectivă fabuloasă asupra întregii staţiuni. Dar accesul pe terasă nu este gratis ☹, ci contra cost, inclusiv pentru cei cazaţi în hotel, ceea ce nu mi se pare tocmai în regulă, aşa că nu am plătit, mulţumindu-mă să urc cu unul din lifturile panoramice, o dată ziua şi o dată seara până la etajul 42 şi să filmez tot ce se putea, iar cu panorama asupra mării mă delectam oricum în fiecare zi din propriul balcon de la etajul 30 :D. Corpul mai „mic” are camere până la etajul 18, la etajul 19 aflându-se centrul SPA şi sala de fitness. Nici intrarea la sala de fitness sau/şi la SPA nu este gratis.

Mi-a plăcut holul elegant de la intrarea în hotel care adăposteşte recepţia, zona dedicată agenţiilor de turism, un snack bar, o sală TV, un al doilea restaurant principal, câteva magazine, dar şi un bancomat şi un automat de ţigări.

Hotelul dispune de o parcare subterană la etajul -2, contra cost, după mine cam scumpă la 16 euro pe zi, dar, cu puţin noroc, cei care închiriază maşină pot parca gratuit în parcările publice, una aflându-se chiar foarte aproape de hotel.

Check in

Având în vedere ora târzie la care am ajuns la hotel, camerele erau deja pregătite şi am intrat repede în posesia acestora. Ştiam deja că ne poate fi alocată, în mod aleatoriu, o cameră în oricare din cele două corpuri ale hotelului, fiecare cu avantaje şi dezavantaje, dar şi că nu aş prea fi avut motive să refuz. Din fericire, nu a fost cazul să încerc schimbarea camerei, fiind extrem de norocoasă să primesc o cameră la etajul 30, cu o super vedere la mare şi la staţiune, cum nici nu visasem. Dar recunosc că mi-am dorit să stau în acel corp şi mai sus de etajul 15 ????.

Am fost informată că am posibilitatea de a încărca bani pe cardul-cheia de la cameră pentru a plăti cu acesta băuturile consumate în restaurantele şi barurile din hotel sau alte servicii cu plată, astfel beneficiind de o reducere de 15% faţă de preţul de listă, dar nu am fost interesată, nu am vrut să mă complic.

Deoarece pierdusem cina din ziua sosirii, am primit fiecare câte o pungă de picnic, în genul celor oferite la plecarea în excursii, cu hrană rece, suc şi apă, mai mult decât suficient pentru acea oră târzie.

Camera 2-3003

După terminarea formalităţilor de cazare, ne-am luat singuri bagajele, pentru că hotelul nu beneficiază de serviciile unor bagajiști, şi ne-am îndreptat spre zona lifturilor. În corpul de 43 etaje există două lifturi exterioare panoramice şi cinci alte lifturi de mare capacitate şi destul de rapide, care fac faţă cu brio fluxului mare de turişti, doar la orele de masă având puţin de aşteptat.

La intrarea în cameră există un holişor, în dreapta este baia, iar în faţă este o altă uşă care desparte holul de camera propriu-zisă, utilă pentru o izolare fonică mai bună. Pe jos este doar gresie, mai uşor de întreţinut şi mai răcoroasă vara. Camera este suficient de mare pentru gustul meu, cu două paturi single lipite, încadrate de două noptiere. Lenjeria albă de bumbac de bună calitate a fost schimbată zilnic, chiar dacă nu ar fi fost necesar să o schimbe atât de des. Saltelele mi s-au părut puţin cam tari, însă am dormit bine.

Pe un alt perete se află dulapul cu două uşi glisante, cu mai multe sertare şi cu bară pentru umeraşe, care adăposteşte şi seiful cu plată. A doua zi după micul dejun am mers la recepţie şi am plătit pentru seif taxa pentru fiecare din zilele rămase, plus o garanţie pentru cheia de la seif. care mi-a fost returnată la plecare. Lângă geamul de la balcon mai există o canapea, utilă în cazul unei familii cu un copil sau pentru un al treilea adult.

Pe partea opusă patului am găsit un suport pentru bagaje şi un corp gen birou pe care se afla televizorul. Minibarul, gol, dar foarte util pentru răcirea lichidelor proprii, se afla sub acest birou în partea dreaptă.

Aerul condiţionat este în sistem centralizat, silenţios şi eficient atât cât l-am folosit.

Mobilierul este învechit şi acest lucru se vede, însă eu nu intenţionam să-l cumpăr, ci doar să-l folosesc pe durata sejurului. Şi instalaţiile sanitare sunt vechi, dar nu m-a deranjat acest aspect cât timp toate erau perfect funcţionale.

Balconul a fost piesa de rezistenţă ????. Era dotat cu două scaune, o măsuţă rotundă de plastic şi un suport pentru uscat costumele de baie, avea un aspect ciudat de nefinisat, dar pe mine m-a interesat doar vederea spectaculoasă la mare şi la staţiune pe care mi-a oferit-o de la înălţimea etajului 30. Fără a fi prea matinală, am reuşit să prind răsăritul în fiecare dimineaţă ????. Seara admiram din balcon staţiunea frumos luminată.

Baia este puţin mai atipic compartimentată şi iluminată. Din hol se intră într-o primă încăpere în care se află chiuveta, cu o oglindă generoasă, uscător de păr şi o oglindă pentru machiaj. Două uşi din sticlă mată permit accesul într-o a doua încăpere în care găsim toaleta, bideul şi cada de baie dotată cu un paravan de sticlă. Lumina din baie putea fi setată pe alb, normal, sau pe roz, probabil pentru cei care aveau nevoie de ajutor pentru a vedea viaţa mai în roz :D. Consumabilele oferite erau de calitate medie şi în cantităţi suficiente, fiind completate zilnic. Ne-au fost oferite câte două prosoape de persoană, albe, impecabile, deşi cam uzate, schimbate zilnic, indiferent de locul în care erau lăsate.

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, cu simţ de răspundere şi fără „motivări” suplimentare, nu am nimic de reproşat.

Restaurantul

Chiar dacă existau două restaurante principale, unul mai mic, Xaloc la nivelul recepţiei în care am mâncat o singură dată la prânz şi altul foarte mare, Gregal, sub primul, la nivelul -1, mă voi referi în continuare doar la cel mare. Cele trei mese principale ale zilei erau servite după următorul program: micul dejun - 08.00-10.30, prânzul – 13.00-15.00 şi cina – 19.30-21.30.

Regimul de masă plătit de noi a fost pensiune completă fără băuturi incluse. Înainte de a rezerva, luasem în calcul şi varianta de sejur printr-un program pentru seniori, care mi-ar fi oferit demipensiune şi gratuit un pahar de vin şi unul de apă la cină, variantă încercată anterior în alte vacanţe petrecute în Spania. Am ales totuşi cazarea cu pensiune completă, deşi intenţionam să fac şi mai multe excursii pe întreaga Costa Blanca, şi am fost şi inspirată şi norocoasă ????. În timpul transferului de la aeroport spre hotel, ghidul ne-a dat o veste tare bună şi anume că pentru sejururile din luna septembrie hotelul oferă GRATUIT o sticlă de vin şi una de apă la două persoane la fiecare masă de prânz şi de seară. Această ofertă a picat la fix, nouă ni s-a potrivit ca o mănuşă, astfel reuşind să avem costuri zero la restaurant.

Am citit destule comentarii negative referitoare la restaurant, comparat adesea cu o cantină. Nu prea ştiu eu cum erau cantinele astea mult hulite, însă aveam experienţa multor hoteluri turceşti de cinci stele cu multe camere şi cu restaurante foarte mari, în care, din cauza fluxului mare de turişti, era o forfotă permanentă uşor deranjantă, dar în Turcia disconfortul era sporit de numărul mare de copii gălăgioşi, ceea ce aici nu s-a întâmplat. Nu mi s-a întâmplat să nu găsesc masă liberă, acestea fiind rapid debarasate şi curăţate după plecarea celor care terminaseră de mâncat. Fără a fi primii, de obicei am mers să mâncăm la începutul programului de masă şi a fost foarte bine.

Intrarea şi ieşirea din restaurant se fac după scanarea cardului de acces în cameră de către personalul aflat la intrare. La ieşire durează puţin mai mult, deoarece se plătesc şi băuturile comandate la masă.

Toate mesele au fost în sistem bufet deschis. Varietatea mâncărurilor oferite a fost clar mai redusă decât în Turcia, Egipt sau Bulgaria la hoteluri de cinci stele, unele feluri se mai repetau, însă la fiecare masă am avut suficiente opţiuni din care să aleg ce-mi place. Soţul meu a încercat şi varianta de mic dejun englezesc, cu fasole, pentru că oricum acasă nu mănâncă niciodată aşa ceva.

Micul dejun a fost mereu foarte îmbelşugat, eu am ales aproape aceleaşi chestii care îmi plac mai mult şi nu l-am considerat repetitiv din acest motiv. Eram obişnuită de la precedentele vizite în Spania cu şampania oferită gratuit la micul dejun şi nici aici nu am ratat ocazia de a-mi începe ziua cu mai multă bună dispoziţie ????, oricât de ciudată le-ar putea părea unora asocierea omletei cu şampania :D. Cafeaua era acceptabilă, cam slabă pentru gustul meu, dar măcar nu era cafea instant ca în alte părţi. Deseori plecam din restaurant cu o a doua cafea afară să fumez. Nu prea le convenea, dar nici nu mi-au interzis asta.

La prânz varietatea sortimentală mi s-a părut mai redusă faţă de cină, dar aşa a fost peste tot pe unde am mai umblat. La prânz restaurantul ăsta mare era chiar aerisit, deloc aglomerat, parte din turişti ori nu aveau prânzul inclus ori erau plecaţi în excursii, aşa cum am fost şi noi în unele zile.

Primeam la fiecare masă de prânz şi de seară câte o sticlă mare de apă plată şi una de vin alb, roşu sau roze, la alegere, absolut suficient pentru noi doi. Vinul era probabil din cel mai ieftin, dar acceptabil. Am băut şi vin roşu, dar mai mult mi-a plăcut vinul roze. Orice altceva aş fi comandat de băut era contra cost, iar preţurile erau mărişoare.

În Spania se mănâncă bine şi SĂNĂTOS. Ştiam deja asta şi mi s-a confirmat şi acum la cea de a şasea vacanţă petrecută în această ţară. Nici aici nu am văzut mâncare reciclată sau „reinventată” servită de la o masă la alta. Per total, eu am fost mulţumită de mâncare, chiar dacă se putea şi mai bine, dar, cinstit vorbind, nu mi-a lipsit nimic esenţial.

Piscina

Hotelul dispune de trei piscine exterioare, plus una pentru copii şi una cu jacuzzi, cu salvamari. Mi-a plăcut cea cu cascadă. Există şezloguri şi umbrele gratuite la piscină. Numărul de şezlonguri mi s-a părut insuficient raportat la capacitatea hotelului, iar umbrele de soare erau şi mai puţine. Eu nu am fost interesată de piscină.

Prosoapele de plajă pot fi închiriate pentru 15 euro bucata, din care 10 euro constituie garanţia care este restituită la returnarea prosopului şi pe baza chitanţei. Fiecare schimbare a prosopului costă 5 euro, taxa pentru spălare, spaniolii găsind o variantă elegantă de a împăca şi capra şi varza, adică de a satisface şi turiştii mai pretenţioşi şi de a proteja şi mediul înconjurător. Noi am avut, ca de fiecare dată, propriile prosoape.

La piscină se desfăşurau şi diverse activităţi distractive cu animatorii, conform programului afişat. Nu am participat niciodată şi nu pot detalia.

Plaja

Hotelul Gran Bali NU este pe plajă şi nici NU dispune de plajă proprie.

Cea mai apropiată plajă publică este plaja Poniente, aflată la circa patru sute de metri de hotel.

Plaja Poniente este situată în partea sud-vestică a staţiunii. Începe din apropierea portului de iahturi din centrul Benidormului şi ţine până la capătul staţiunii spre Finestrat. Are o lungime de 3100 metri şi o lăţime de 74 metri. Nisipul este fin şi curat, iar intrarea în mare este foarte lină, mai lină ca în cazul plajei Levante, cealaltă plajă importantă a staţiunii. Plaja Poniente este preferata familiilor cu copii şi a seniorilor, fiind mai liniştită şi mai puţin aglomerată decât plaja Levante, preferată mai mult de tineretul dornic de distracţie.

Pe plajă alternează sectoarele cu şezlonguri şi cele libere pentru prosoape, cele mai solicitate fiind cele pentru prosoape. Şezlongurile şi umbrelele costă 5 euro bucata, dar nu am văzut prea mulţi doritori.

Pe această plajă ne-am petrecut puţinul timp alocat plajei, atât cât ne-a permis vremea şi când nu am fost plecaţi în excursii. De la hotel ajungeam uşor la plajă. Mai greu era la întoarcere când aveam ceva de urcat.

Pe plajă există duşuri şi toalete gratuite, spălătoare pentru picioare, locuri de joacă pentru copii şi chiar şi o bibliotecă.

Noi nu am închiriat şezlonguri, preferând să facem plajă pe propriile prosoape, groase şi pufoase, pe nispul fin. Când soarele ni s-a părut cam puternic, ne-am retras lângă un pâlc de palmieri aflat la marginea plajei spre faleză profitând de umbra oferită de aceştia.

În a doua săptămână din septembrie, încă plin sezon pentru Spania, am făcut plajă în Benidorm cât se poate de confortabil pe o plajă foarte lată plină de oameni, fără niciun disconfort, fără înghesuială, fără manele şi fără a ne simţi precum sardelele în conservă, cum se întâmplă toată vara în fiecare weekend pe plajele de pe litoralul românesc.

Altele

În fiecare seară erau spectacole pe platoul de la piscină, destul de interesante şi reuşite, din câte am observat eu. Nu am urmărit niciun show de la început până la sfârşit, deoarece ajungeam mai târziu din plimbările prin staţiune, când greu mai găseai o masă liberă „cu vedere” , iar muzica oricum se auzea şi din balconul camerei mele de la etajul 30, unde savuram seara înainte de culcare câte un pahar de Sangria sau o bere.

Programul de animaţie de peste zi nu m-a interesat, deoarece nu am stat în hotel, preferând plaja la mare sau excursiile mai lungi sau mai scurte.

Hotelul oferă internet wireless gratuit în lobby şi la piscină şi contra cost în camere. Cel gratuit a funcţionat bine, fără întreruperi, atât cât l-am folosit, pentru că eu am stat mai mult pe datele mobile de pe telefon, având inclus gratuit în abonament suficient trafic şi în roaming.

Hotelul dispune şi de un centru SPA şi de o sală de fitness. Acestea se află în corpul mai mic la etajul 19. Accesul este contra cost, 6,50 euro la sala de fitness, 7 euro la SPA şi 10 euro dacă sunt luate împreună pentru turiştii cazaţi în hotel, însă au acces şi clienţi din afară, la preţuri puţin mai mari, de 8,8, 50 şi respectiv 12,50 euro. Programul este de luni până vineri între 9.00-22.00, sâmbăta ceva mai scurt, iar duminica este închis. Am vrut să intru în ultima zi doar pentru a face câteva poze, dar nu mă lăsau fără să plătesc, aşa că am renunţat.

Pentru copii există un loc de joacă micuţ în zona piscinei şi o sală de jocuri electronice foarte mare, dar, evident, contra cost.

Concluzii

Costa Blanca, zona aflată la sud de Valencia, este o destinaţie foarte bună pentru o vacanţă liniştită la malul mării. Marea este frumoasă, curată şi caldă, iar plajele sunt late, curate, aerisite, civilizate, dispunând de toate dotările şi condiţiile dorite de orice turist. Intrarea în mare este lină, cu nisip. Plajele de pe Costa Blanca în general şi din Benidorm în special pe mine m-au încântat. Consider că vibrantul Benidorm este o destinaţie perfectă pentru cei care caută o vacanţă de relaxare, cu plajă şi bălăceală, cu parcuri tematice de excepţie, dar şi cu distracţie nocturnă. Cu acest articol am încheiat şi seria de review-uri despre prima mea vacanţă pe Costa Blanca.

Hotelul ales de mine s-a ridicat la nivelul tuturor aşteptărilor, ba, pe alocuri, chiar le-a întrecut. Recomand cu toată încrederea Gran Bali, un hotel cu un raport calitate preţ bun spre foarte bun, foarte curat, cu mâncare bună şi servicii corecte, putând constitui şi o bună bază de plecare în vizitarea împrejurimilor, prin intermediul excursiilor organizate sau pe cont propriu. Mie acest hotel mi-a oferit mai mult decât am plătit.

Datorită camerei de la etajul 30 primite şi a spectaculoasei panorame oferite, pentru mine hotelul Gran Bali s-a dovedit o cazare la înălţime atât la propriu, cât şi la figurat :p şi un loc unde îmi doresc să revin.

---

VIZUALIZĂRI: 5017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI