Hotel Fun House – Stara Zagora. Mare diferență între nume și realitate!

TIPĂREȘTE

Când am plecat de la Hotel Afrodita din Dimitrovgrad (vezi impresii), speram că la întoarcere să avem parte de o cazare mai bună. Îmi bazam speranțele pe faptul că plăteam un preț puțin mai mare (15 euro camera single și 25 euro camera triplă) și urma să fim într-un oraș ceva mai răsărit. Nu a fost să fie așa.

Hotelul, nu știu de ce numit Fun House, căutat tot cam la mijlocul distanței ce o aveam de parcurs, a fost identificat tot pe site-ul clasic de rezervări, având o notă rezonabilă. În plus, fotografia fațadei, noaptea, frumos luminată, era numai bună să-ți ia ochii.

Amplasamentul (42.42609N, 25.68724E), într-un cartier de periferie în estul orașului (str. Edinstvo nr. 18), nu cred că poate fi găsit fără ajutorul unui GPS. Noi am ajuns pe înserat, cu câteva minute înainte de a începe o ploaie torențială și am depășit cu vreo 10 m hotelul, fără să-l identificăm. Noroc că era cunoscut printre vecini, iar limbajul semnelor ne-a ajutat. Fără nici un fel de firmă, hotelul este amplasat în spatele unui gard anost, de care îl despart câteva mese de lemn și o umbrelă mare cu reclamă la o bere locală.

În primul moment am crezut că este o cârciumă de cartier. Și așa probabil și era. Numai că trecând prin ea și urcând niște scări, ajungeai în hotel. Nici aici nu există recepție, toate discuțiile purtându-se la tejgheaua barului. Vorba vine discuții, pentru că deși pe site-ul de rezervări se preciza că personalul, în fapt chelnerițe în local, vorbește bulgara și engleza, adevărul este la jumătate. Cea care nu îmi era favorabilă. Noroc că se știa de venirea noastră, eram așteptați, iar camerele rezervate. Așa că nu am ajuns să fac febră musculară.

Prima problemă majoră a apărut la parcarea mașinii. Pe site se garanta parcare gratis la proprietate, fără rezervare prealabilă. A fost unul din criteriile de alegere a hotelului. Totuși, la indicațiile personalului, prin același limbaj al semnelor, și deplasare la fața locului, parcarea s-a făcut în stradă pe trotuarul de peste drum, blocând accesul în niște garaje. Am avut totuși noroc, întrucât peste noapte nu sa întâmplat nimic deosebit.

Camerele rezervate se aflau la etajul 2. Dar ei numără și parterul, așa că ne-au trimis la etajul 3. Noroc că acolo erau numai niște birouri. Camerele sunt destul de mari, spațioase. Camera de trei paturi avea un pat mare, matrimonial, pe mijloc și încă două paturi în ceea ce părea a fi fost pe vremuri un balcon, acum încorporat în cameră. M-a convins de acest lucru denivelarea în pardoseală și fereastra mare, cât tot peretele, spre stradă. În plus, unul din paturi întra trei sferturi într-un fel de nișă, ceva mai lată decât acesta, realizată între fereastră și peretele de la baie. În mod normal, la prima vedere nu prea aveam ce reproșa camerei. Dar imediat ce am intrat pe ușă m-a izbit un miros greu, de cameră ne aerisită cu zilele, combinat cu umezeală, și parcă și ceva igrasie. În consecință, prima impresie nu a fost favorabilă. Este drept că, după un timp de aerisire cu geamurile deschise, parcă ne-am mai obișnuit cu mirosul, și am dormit relativ bine.

La capitolul dotărilor camerei, trebuie să recunosc că aceasta dispunea de un televizor LCD, nu foarte de folos pentru noi, toate programele fiind în limba bulgară, și de un mini frigider. Nici acesta nu a fost de mare folos. În schimb, deranjant a fost faptul că ceea ce am crezut că era un șifonier era de fapt un spațiu de depozitare pentru un pat pliant, cu toate accesoriile necesare, fără a avea acces la niște rafturi sau umerașe pentru păstrarea hainelor noastre peste noapte. În plus, camera nu avea nici un scaun, și doar un singur pahar pentru cele trei persoane cazate acolo.

Cea mai mare surpriză neplăcută a fost baia. De dimensiuni considerabile, lungă cât toată camera și lată de circa 1.50 m, 20% din ea era ocupată de lavoar și vasul de WC. Restul aparținea dușului, fără cabină, fără cadă, cu o scurgere directă la un sifon de pardoseală. Dar nu aceasta era problema, ci gradul de murdărie a vasului de WC, fapt care ne-a făcut să-l folosim cu reticență și maxim măsuri de protecție. Unii din membrii grupului au cârâit puțin și referitor la culoarea prosoapelor.

Pentru că orice promisiune este nobilă, trebuie să menționez și că garanția site-ului de rezervări cum că Wi-Fi este gratis și disponibil în tot hotelul se aplică numai la parter și pe casa scării. În camera de la etajul 2, după obținerea parolei la parter, semnalul era suficient de slab pentru a deveni de nefolosit.

Nu cred că sunt necesare explicații suplimentare de ce nu recomand această locație.

Și aici s-a acceptat plata în euro, ba chiar am primit și restul în euro. Dar nici aici nu am primit un bon sau o factură pentru banii plătiți. Oare cum se zice factură pe bulgară?

Îmi pare rău că nu am fotografii pentru această locație dar ora sosirii, iminența ploii, oboseala după căratul bagajelor la etajul 2 pentru a nu pune în pericol mașina rămasă în stradă, și în final impresia creată de cameră, mi-au tăiat elanul de a mai poza.

---

VIZUALIZĂRI: 1470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI