Foyer Saint-Jean-Eudes Paris

TIPĂREȘTE

De fiecare dată când încarc aici câte un review, îmi doresc să existe cât mai multe persoane care să citescă ceea ce am scris. Ei bine, de data asta nu - mă simt, cumva, deținător al unui secret și trăiesc un sentiment de vinovăție pentru că nu îmi țin gura. Sper că, fiind luni, 10-15 articole de cazare să inunde rubrica, iar al meu să fie împins rapid pe pagina a doua. Pentru că vorbesc despre un loc special, care nu se potrivește oricui - și nu ar trebui să ajungă aici cei cărora locul nu li se potrivește, doar pe motiv de bani puțini.

Am povestit aici vezi impresii despre hotelul unde am stat anul trecut. Am încercat să fac din nou rezervare, dar... era 215 de euro (cu MD) în perioada pe care o urmăream. Mi-am spus că nu merită, până la urmă e un B&B situat dincolo de Boulevard Périphérique, așa că am continuat să caut. Am găsit fie la același preț sau mai mult, fie prea departe de centru, fie nu cu mult mai ieftin, dar în zone sordide și/sau hoteluri prost cotate.

Într-o discuție la slujbă pe tema asta, o colegă care ajunge anual în Paris (și căreia îi mulțumesc!) mi-a spus că ea stă, de multe ori, la călugărițe. Păi, sunt condiții? Da, sigur, dacă nu ești prea pretențios, e ok. Iar prețul este foarte bun. Bine, și primesc pe oricine? Nu chiar, dar nici foarte mofturoase nu sunt. În principiu, au prioritate cei care sunt la studii (în institute catolice) sau cei care își caută vocația, încă oscilând între viața laică și cea dedicată bisericii. Dar, mai ales vara, au camere libere și pentru turiștii de rând.

Procedura e următoarea: se intră pe site (nu sunt prezenți pe Booking sau alte platforme de acest tip, nu-și fac publicitate), se completează acolo perioada sejurului, tipul de cameră dorit (am să detaliez mai jos), de unde ai aflat de hotel, ce te mână în luptă (deci trebuie să vorbești frumos, politicos, preferabil în franceză). Și, dacă ai fost convingător + nu sut ocupate toate camerele, primești un mail de acceptare și un număr de cont în care virezi avansul, jumătate din suma totală (am să revin și la asta).

Am intrat pe site: fsje.fr, am povestit despre ce am fost întrebați și ne-am calificat pentru a sta aici.

Subliniez încă o dată: nu este un hotel propriu zis. La recepție ne-a întâmpinat o călugăriță asiatică, probabil vietnameză. Vorbea destul de bine franceză, aproape deloc engleză. Ne-a înmânat fără multă vorbă cheia camerei 222 și ne-a spus că, la plecare, trebuie să o lăsăm într-o anumită cutie. Ne-a încasat 50% din valoarea cazării (restul am achitat în momentul rezervării, prin transfer bancar) și asta a fost tot, ni s-a urat sejur plăcut.

Am pus câteva întrebări suplimentare: care e ora pentru micul dejun și unde se ia acesta? cum se schimbă prosoapele / așternuturile? cu cine luăm legătura în caz că ceva? Răspunsurile au fost formulate cu oarecare dificultate (nu făceau parte din poezia obișnuită), am înțeles cam așa: micul dejun începe la ora 6:30 (perfect, suntem matinali); nu se schimbă prosoapele / așternuturile (ups! e vară, asta e o problemă!); e un telefon la recepție și, la nevoie, să formăm 113 și ne va răspunde cineva, altminteri nu stă nimeni să păzească recepția.

Nu prea ne-am lămurit, dar... am mers pe principiul văzând și făcând. În plus, am recitit cu mai multă atenție informațiile de pe site și am priceput mai multe de acolo.

Nu se schimbă prosoapele, dar există o mașină de spălat la etajul 4, o fisă costă 5 euro și poți spăla acolo, scoți gata uscat. Am folosit-o o singură dată, că nu am prea stat la hotel. Tot acolo se găsește și fier de călcat.

La etajul 1 se află un salon comun, de unde se intră în sala de mic dejun sau se iese pe terasă (are mese) și, de acolo, în grădină. În acest salon găsim un frigider mare, cuptor cu microunde, un automat de cafea / băuturi (foarte ieftin totul, cafeaua la 1 euro - și e cafea bună), chiuvetă, un dulap cu veselă (de unică folosință), un acvariu :) și mese.

Ideea este că se poate lua masa de prânz sau cina în acest salon sau pe terasă. De trei sau patru ori am mâncat și noi aici seara, atmosfera a fost plăcută, mai puțin faptul că nu există aer condiționat și într-o seară, când a plouat și nu am putut ieși afară, am cam transpirat.

Am înțeles, încă o dată, că într-un loc e atât de bine cât lasă să fie cei care îl locuiesc. În frigider am găsit, în prima zi, o cutie de pizza și o pungă cu brânzeturi. Către finalul sejurului erau tot acolo, cu mucegai + miros. Mi-am luat inima în dinți și le-am aruncat, cel mai probabil erau lăsate de oaspeți care plecaseră deja. Altă dată am găsit mesele murdare, ba chiar cu resturi de mâncare pe ele. Nu doar noi, românii, avem concetățeni necivilizați :(.

Ușa dintre salon și terasă / grădină se zăvorăște noaptea, de obicei la ora 10, când se întunecă. Însă, într-o seară, a fost încuiată mai devreme. Cineva zgâria poarta afară și cânta Trei iezi cucuieți pentru a fi primit în hotel. Am coborât la recepție și am format 113, pentru a anunța situația. Călugărița care a răspuns nu a priceput nimic din povestea mea în engleză, cu greu m-am înțeles cu ea în puțina franceză pe care o vorbesc. Altă interacțiune cu cei de la recepție nu am avut.

Există camere single și camere duble (cu paturi separate, desigur ????). În cazul fiecărei categorii, unele camere au duș și chiuvetă, dar nu au vas WC (există toalete comune pe fiecare etaj), altele au baie complet echipată. În plus, există o cameră (dublă) pentru persoanele cu dizabilități, ceva mai mare decât restul. Prețurile diferă, în funcție de „luxul” pe care ți-l dorești. O cameră single cu toaleta pe hol costă 40 de euro pe zi, iar dubla cea mai scumpă ajunge la 86 de euro.

În schimburile de mesaje din momentul rezervării am insistat mult să primim cameră cu toaletă. Ni s-a repartizat camera cea mai mare, cea pentru persoane cu dizabilități. Prin urmare, am beneficiat de confortul maxim pe care îl poate oferi acest hotel.

Camera NU are balcon, NU are aer condiționat, NU are televizor și, în baie, NU există uscător de păr. NU se face curat pe durata șederii, NU se schimbă prosoape / așternuturi. În baie nu am primt consumabile (doar hârtie igienică și săpun pentru prima zi, apoi a trebuit să cumpărăm). Pereții sunt destul de subțiri, dintr-o parte auzeam călugărițe care se rugau, din alta două persoane care se certau (bine, s-a întâmplat o singură dată - cearta, zic, iar rugăciunile nu au fost deranjante, era doar un murmur; ideea e că am fost permanent conștienți de faptul că trebuie să fim discreți).

Am început cu ce e „rău” , pentru a fi clar de la bun început. Încă o dată, camerele sunt gândite pentru persoane care vin să studieze și să se roage, nu pentru petrecăreți. De asta am insistat pe faptul că hotelul nu se potrivește oricui.

În schimb, ne-am bucurat de confort: paturile au fost comode, am avut un dulap mare, o masă, încă un dulap mai mic, suficient spațiu pentru a „parca” bagajele, papucii și pantofii. Veioza de pe noptieră s-a dovedit de folos. Am găsit foarte curat și am reușit să păstrăm ușor curățenia - mai ales că nu prea am stat prin cameră. În Paris este răcoare, geamul deschis a fost suficient (dar am avut țânțari).

În principiu, dacă îți setezi corect așteptările, e în regulă.

Micul dejun e sărac în Franța cam peste tot, dar aici e foarte sărac. Fără variație, am avut: pâine (și prăjitor), marmeladă la borcan, gem la cutiuțe, unt cubulețe, cereale, lapte la cutie, mere, cafea și suc. Punct.

Cafeaua foarte bună, trebuie precizat asta, am băut de foame în prima zi.

Începând cu al doilea mic dejun, am avut grijă să ne cumpărăm legume, brânzeturi și salamuri, pe care le-am lăsat de cu seară în frigiderul din salon. Prin urmare, lucrurile s-au rezolvat cu un cost suplimentar relativ mic.

Hotelul este situat în una dintre cele mai bune zone rezidențiale ale orașului, sigură, curată, animată, bine deservită de transportul în comun.

La două-trei minute se află stația de metrou Glacière, pe linia 6 (care duce către Tour Eiffel - Arc de Triomphe). În zonă, metroul circulă la înălțime (se urcă la metrou, nu se coboară). În partea nordică a orașului, pe sub traseul metroului suprateran sunt tabere ale celor fără adăpost, e scarry să mergi pe acolo. Aici, au contraire, sub tren sunt terenuri de baschet, măsuțe pentru șahiști, bănci, locuri de parcare pentru mașini.

Noi am ajuns în Paris la trei zile după uciderea de către un polițist a unui minor de 17 ani, marocano-algerianul Nahel Merzouk. În week-end-ul de dinaintea sosirii au fost proteste și manifestații violente în oraș (și în toată Franța, de altfel), dar se pare că zona hotelului nu a fost afectată. O dată am găsit o mașină de poliție lângă stația de metrou, iar, către finalul șederii noastre, pe un stâlp de susținere a căii ferate a apărul un mesaj „Dreptate pentru Nahel” . Alte incidente nu am avut.

La 7 minute se află stația RER Denfert-Rochereau, de unde există legături către aeroporturile Charles de Gaulle și Orly; noi am luat de aici un autobuz de noapte pentru a ajunge la Porte Maillot, la data plecării. Linia 6 are stație în Gare Montparnasse și stații apropiate de Gare Austerlitz și de Gare de Lyon (de unde am luat trenul către Fontainebleau).

La 10-12 minute de mers este stația RER Porte Royal, capătul sudic al Jardin du Luxembourg. Drumul, imediat după ieșirea din hotel, merge de-a lungul zidului impresionant al Închisorii pariziene. Pe poata căreia scrie, bineînțeles, Liberté, égalité, fraternité.

În zonă sunt destule restaurante bune; despre unele am povestit aici vezi impresii.

Relaxare da, din belșug. În primul rând, datorită grădinii minunate din spate. Am petrecut aproape toate serile (când nu am fost exagerat de obosiți) printre flori, sub copaci, în miros de verde (bine, și de tutun, că fumătorii nu au alt loc amenajat în hotel). Am atașat imagini.

---

VIZUALIZĂRI: 1500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI