Las Fallas - apocalipsa in orasul care arde in fiecare an, Valencia!

TIPĂREȘTE

Falles, in Valencia este o nebunie de festival. Probabil ca numai festivalul brazilian de samba il intrece in indrazneli si ecouri. Valencia cu festivalul ''Las Fallas" - focul, este orasul care arde in fiecare an.

Acest festival este expresia unui fel unic de arta ce foloseste structuri mari de lemn acoperite cu papier-mache, ce intruchipeaza viziuni satirice si ironice a problemelor locale sau chiar internationale, pe care factorii de decizie (faleros) considera ca trebuie criticate. Aceste ninots sunt realizate de catre organizatii de cartier si sunt sprijinite de catre Consiliul orasului, datorita costurilor importante, ca apoi sa fie distruse intr-un final aprins, festiv si pirotehnic - da, in mod deliberat- in uralele a mii de oameni, localnici sau straini veniti in circuite turistice.

Toata povestea isi are originile intr-o sarbatoare a zilei de 19 martie, de ziua sfântului Iosif, patronul tâmplarilor. Primele informatii ajung catre noi de prin 1740. Inca de pe atunci, locuitorii scoteau in strada tot felul de monumente sculptate special, prin care-i satirizau pe concetatenii cu functii publice, pe cei cu tot felul de “pacate”, carora le dadeau foc. Prin 1784, autoritatile au incercat sa interzica, in anumite locuri, manifestarile acestui festival pirotehnic, dar fara succes…

Oficial, Las Fallas, încep odată cu petrecerea Cridei, în ultima zi a lunii februarie, însă spiritul de fallero este pe tot parcursul anului în sângele oamenilor din Valencia.

Las Fallas reprezintă petarde, praf colorat, muzică, tradiție, petreceri, pasiune, dragoste pentru arta și artiștii falleri și multe alte lucruri.

Am crezut, la inceput, ca localnicii sunt cam intr-o doaga. Devin agitati, excesiv de preocupati, par ca dintr-o clipa in alta isi vor lasa balta obligatiile slujbei si se vor dedica nebuniei estetico-sculpturale-pirotehnice. Eu nu cred ca in aceaste saptamani... se munceste...

A fost o experienta incredibila, cateva zile nebune care au amestecat reveria religioasa cu exaltarea, zile in care a primat spectacolul strazii si minunatele focuri de artificii.

Imi amintesc perfect prima zi, cand "La Desperta" m-a facut sa sar din pat la ora 8, trezita de pocnitori sanatoase si muzica de fanfara. Desi am stat in centrul orasului vechi, intr-un hostel, nu pot sa va descriu nivelul zgomotelor, era ca si cand petardele se lansau in camera mea. Nu mai spun de zgomotul alarmelor magazinelor sau al automobilelor.

Am urmat pe strazi numeroasele procesiuni de valencieni imbracati in costume traditionale, fiecare grup avand un steag ce le declara apartenenta la un cartier, sat, comunitate si o fanfara proprie. La ora 14 a inceput "La Mascleta", expozii pirotehnice in tot orasul, cea mai mare fiind in piata centrala, Plaza Ayuntamiento. La inceput am crezut ca este cutremur, suflul facea ca sa trepideze totul in jurul meu si fumul patrunzator de praf de pusca m-a inecat. Daca mi-ar fi spus cineva despre frumusetea unor explozii pirotehnice in plina zi nu l-as fi crezut, mi-ar fi parut incredibil. Prietenilor de pe facebook, le-am transmis live... nu cred ca a rezistat vreunul pana la final... Dupa acestea am cutreierat strazile, am mancat cea mai buna paella, Paella Valenciana, bucatele de sunca Jamon Serrano si Jamon Iberico servite pe „jamonero” (suport ce are rolul de a tine jamonul nemiscat in timpul operatiunii), churros lungi, subtiri, grosi, inodati, in forma de covrig, de opt, insotiti de ciocolata, cafe latte sau champurrado.

Seara m-a doborat oboseala si m-am culcat in jur de ora 23, pentru ca sa ma trezeasca un rapait puternic la 01. Am crezut iar ca-i cutremur si uitandu-ma pe geam, am vazut o imagine incredibila, un ecran de focuri de artificii in albia secata a raului, ce cresteau gradat in spectacularitate. Incredibil, aceasta rapaiala a durat 20 de minute. Am adormit greu datorita emotiilor ce ma incercau si faptului ca langa hotel petrecaretii din zona amenajau o ninots, dar nu oricum, ci langa un cort imens unde se dansa si bea... pana dimineata. Era tare frumos... dar nu mai puteam.

Eram nauca de atata nesomn, ma tinea in picioare numai gandul ca voi vedea "La Nit del Foc". Ziua m-am inghesuit pe strazi ca sa pot ajunge sa vad ceremonia religioasa inchinata Fecioarei Maria. Imi tot repetam ca mai am un pic si plec in Benidorm si acolo... voi dormi=))

"Fallas" de cartier si apoi la cea ma grandioasa din Plaza Ayuntamiento urmata de focul grandios de artificii. Eram deja pregatita din zilele anterioare, dar ceea ce a urmat mi-a depasit si imaginatia, solul mi se agita sub picioare, capul mi se rotea incontrolabil, respiram parca taciuni, adrenalina imi era la cote maxime.

Chiar dacă este renumită internațional pentru nopțile albe, spectacolele de artificii, păpuși gigantice, petreceri stradale și zgomot pe tot parcursul celor două săptămâni, Las Fallas sunt, de fapt, o ofranda florală adusă Fecioarei Maria, Expoziția Del Ninot unde se pot vedea toate păpușile gigantice care au fost salvate de imensul foc de la sfărșitul sărbătorii.

De asemenea, este si sarbatoarea muzicantilor care strabat strazile in fiecare dimineata la ora 7 pentru a da desteptarea locuitorilor, caci doar somnul nu isi are locul in aceste zile de sarbatoare.

Administratia locala, diferite asociatii, firme, scoli, alte institutii sunt acaparate de realizarea monumentelor satirice care constituie esenta festivalului. Exista deja specializarea in profesia Fallas Artisti. In scoli, fenomenul e disciplina de studiu. Monumentele, compozitii satirice care ating si inaltimea de 33 de metri, au ca tinta satirica personaje politice spaniole sau europene. Zamislite din gips-carton, poliuretan sau polistiren expandat, acestea sunt instalate, vreme de aproape doua saptamani, cu macaralele, nu doar in centrul orasului, ci in toate cartierele.

Pe timpul inaltarii acestor monumente gigant, mai ales la ceas de seara, ore intregi, spaniolii asista la spectacolul zamislirii, incercand sa ghiceasca tema satirica. Unii isi aduc si scaunele pe care stau sa priveasca. Din cand in cand, multimea care asista, intuind cate ceva, exclama, aplauda. Cateva sute de strazi sunt ornate de vis. Seara, noaptea, mii de oameni trec, petrec pe sub adevarate tuneluri zamislite din lumina, culoare si motive folclorice specifice. Valencia devine acum un veritabil paradis estetic.

In jurul orei 13, toti vor sa ajunga in centrul istoric, Plaza del Ayuntamiento, unde, pret de aproape zece minute, spectacolul pirotehnic este de nedescris. Alearga spre zona copiii si adolescentii, tinerii, batrânii, oamenii pe care-i crezi robii tratatelor savante, preotii, politicienii. In Plaza del Ayuntamiento, devenita un magnet misterios, unele balcoane ale cladirilor istorice sunt inchiriate. In strada, pe o lungime de peste doi kilometri, cel putin, inghesuiala este maxima. Unii prunci dorm de-a dreptul pe caldarâm. La ora 14, se aude, parca, vocea putin mofturoasa a unui zeu care s-a sculat nitel indispus. E ca o dojana sonora, ca un avertisment. Apoi, zeul incepe a mârai, a arunca pe nari flacari si zgomote din ce in ce mai mari. Peste vreo patru minute simti ca se apropie Apocalipsa, in minutul al saselea esti prizonierul Apocalipsei. Toata fiinta ti se cutremura. Supararea estetica a Zeului te scurtcircuiteaza. Centrul orasului devine infernul zgomotului si al efectelor pirotehnice aruncate spre cer. Multimea scurtcircuitata exulta. Cardiacii, femeile insarcinate, cei slabi cu firea nu sunt sfatuiti sa participle la spectacol. Dupa zece minute, in Plaza del Ayuntamiento fumul este atât de gros si negru, ca nu se mai vede nimic. Atunci când furia Zeului nevazut inceteaza, multimea se retrage aplaudând in delir. Exista un concurs nu doar intre cei care zamislesc monumentele Las Fallas, ci si intre firmele pirotehniste. Ambulantele, pompierii, politistii, jandarmii, elicopterele care roiesc mereu, sunt in stare de alerta maxima. Singura regula de circulatie pe bulevarde, vreo ora si jumatate, este aceea ca nu exista nicio regula. Politistii privesc peste tot cu o neputinta resemnata. Restaurantele, cofetariile, barurile sunt luate cu asalt. Se bea sangria, cerveza, se manânca paella. Preturile explodeaza. O pizza ajunge la 14 euro. Spre seara/noapte, strazile, asediate de tot felul de ambalaje alcoolice, au aspect mioritic.

In noaptea de 19 martie, cele mai multe dintre monumentele Fallas sunt arse in timpul cunoscutului ritual “La nit del foc”. Bucuria flacarilor, nebunia (“Parada focului”) este maxima. Critic, sarcatisc, ironic, spiritul exulta. Delirul nu poate fi explicat decât de un spaniol. Atunci, Valencia, locuita de 800 000 de cetateni, are 3 milioane de participanti la spectacol. Aici este cel mai frumos, mai aplaudat, mai dorit iad de pe Pamânt. Un iad in care sunt aruncate in foc, estetic si satiric, toate metehnele politicii europene, mai ales. Monumentele Fallas, sunt arse la miezul noptii, in timpul ritualului amintit.

Valencia te asediaza oportunitatile culturale, istorice. Ca peste tot in Spania, la fiecare pas se intâmpla ceva important, semnificativ. Orice amanunt istoric este transformat de spanioli intr-un eveniment. Stiu atât de bine sa-si promoveze istoria, traditiile, incât pâna si o cofetarie sau un restaurant pot fi pentru un ghid repere turistice, fara a-l putea acuza de patriotism desuet. Catedralele sunt superbe. Cladirile unor institutii publice, precum cea a primariei, sunt simultan, monumente arhitecturale si veritabile muzee. Parcurile, locurile de joaca respira uman. Daca pleci din Valencia dupa ce-ai vazut doar Orasul Artelor si Stiintelor si câteva catedrale si muzee, nu-ti ramâne decât sa te dai cu binisorul pe lânga destin ca sa mai poti reveni, caci te asteapta multe provocari pentru spirit…

Si ar trebui sa revii aici pentru a asculta in tumultul civilizat al strazii glasul cel mare a lui Don Quijote care-i spune sublim lui Sancho Panza: ,,Libertatea, Sancho, este unul din darurile cele mai de pret pe care cerul l-a daruit oamenilor: cu ea nu pot fi asemuite nici bogatiile pe care le ascund pamântul şi marea; pentru ea, ca si pentru cinste, poti si trebuie sa-ti dai si viata; iar pierderea ei este cel mai mare rau ce ti se poate intâmpla”.

Mi-a placut mult stirea despre un tribunal

"Tribunalul De Las Aguas e la Vega din Valencia este cea mai veche instituție de justiție existentă în Europa. În traducere, înseamnă Tribunalul Apelor din Vega care se ocupă cu rezolvarea problemelor apelor în zona Valencia.

Această organizație moștenită de către cetățenii Valenciei este datată din timpul conducătorului Al-Andaluz și foarte probabil din vremea Califatului de Cordoba, perfecționându-se încă din timpul cuceririi Regatului Valencian de către regele don Jaime, acum mai bine de 800 de ani.

În fiecare zi de joi, făcându-se excepție în zilele de sărbătoare, se reunesc, la ora 12 fix, în Plaza de la Virgen din Valencia, ca să discute diverse subiecte, însă cel mai important fiind distribuția apei. Ora 12 este aleasă pentru că atunci bat clopotele catedralei, la Poarta Apostolilor de la Catedrala din Valencia, în fața căruia se întocmește formal tribunalul.

Acest model de justiție a rezistat tuturor cuceririlor și luptelor care s-au dat între porțile Valenciei, iar în prezent se numără printre valorile UNESCO. "

Va doresc vacante frumoase, cu trairi deosebite!

Va rog sa-mi postati https://www.youtube.com/watch?v=w0vYo3G6RfU, multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 4412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI