Călătorie la Roma 4. Piaţa Spaniei. Fântâna Trevi

TIPĂREȘTE

M-am inscris pe acest site acum un an. Nu ştiu ce anume m-a făcut să mă înscriu sub pseudonim, Ninna. Poate era teama că nu voi reuşi să mă ridic la înălţimea aşteptărilor cititorilor de aici. Am înţeles pe parcurs că aici nu e un concurs de literatură şi nimeni nu râde de nimeni! M-am înscris azi cu un nou cont, pe numele meu şi continui să vă povestesc călătoria noastră la Roma.

S-ar putea să îi supăr pe unii, dar îmi voi mărturisi din capul locului nedumerirea: ce atâta tevatură pentru Piaţa Spaniei? ! Mi se pare că vizitarea obligatorie a acestui loc din Roma e încă o dovadă a spiritului de turmă uman… A spus unul că e grozav acolo, hop şi noi. A zis altul că e trendy să te înghesui să stai cu fundul pe scările din Piaţa Spaniei, buluc să ştergem şi noi praful cu turul pantalonilor! Când colo, un spaţiu îngust, fără perspectivă, fără nimic frumos decât biserica, Bazilica della Trinita dei Monti, ce e totuşi înghesuită, având scara pomenită în faţa ei şi o mică fântână, întruchipând o corăbioară (foto 1). Peste drum de ele, un lung şir de trăsuri cu un cal, aşteptând clienţii care nu mai vin… (foto 2)

Mai interesantă e povestea fântânii. Tibrul, care traversează Roma, se revărsa destul de des. In urmă cu vreo 500 de ani a avut loc cea mai mare revărsare, când apele au dus o corabie până în Piaţa Spaniei. În amintirea acelui eveniment s-a construit fântâna despre care am amintit mai înainte, fântâna Barcaccia (foto 3), a faimosului sculptor Bernini, autorul coloanelor dorice din Piazza San Pietro din Vatican. Acum, malurile Tibrului sunt străjuite de ziduri înalte şi groase, care nu mai permit invazia apei asupra uscatului (foto 4).

Nici la Fântâna Trevi lucrurile nu au fost mai grozave. Nimic de obiectat, aici e vorba despre o operă de artă de acum vreo 300 de ani, constrută de Nicola Salvi. Faptul că se spune că, dacă arunci o monedă în apă ţi se îndeplineşte orice dorinţă sau numai dorinţa de a reveni la Roma, aduce puhoaie de turişti… (foto 5) Unii nici măcar nu se uită la statuile care străjuiesc fântâna, fiind preocupaţi numai de a fi imortalizaţi de aparatul foto cum aruncă ei banul în apă! Şi cred că nici măcar unul din o sută nu ştie că apa fântânii e adusă de la un izvor de un apeduct construit de împăratul Augustus acum mai bine de două mii de ani, izvor care alimentează şi astăzi fântâna (foto 6).

Înghesuiala grozavă, la care au contribuit şi îngrădirile produse de nişte lucrări (în cel mai pur stil românesc!) nu ne-a permis să ne bucurăm cine ştie ce nici de Fântâna Trevi. Am făcut şi noi pozele obligatorii, recunosc că am aruncat şi monedele, că de! oameni suntem şi noi, şi am plecat.

Pe drum ne-am mai ţinut inima cu niscaiva îngheţate (mmm, gelata italiana!) şi ape reci, că se făcuse cald rău. I-am fost infinit recunoscătoare negustorului care a pus în faţa micului său magazin o bancă rezervată numai clienţilor săi. Mi-a salvat viaţa! Am mai făcut şi nişte mici cumpărături, care mai înveselesc inima omului şi am pornit pe lungul drum către hotel.

*

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 3613 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI