Hotel Exe, un hotel foarte bun

TIPĂREȘTE

În martie am participat în cadrul unui proiect la o reuniune la Viena, prilej cu care am stat la Hotel Exe, un hotel de patru stele, situat pe Ottakringer Straße, strada ce duce în inima sectorului 16 al Vienei, Otakring.

Hotelul nu este situat foarte central, dar nici la marginea Vienei, având de fapt o poziţie foarte bună pentru cei ce doresc vizitarea Vienei. De altfel şi noi am îmbinat utilul cu plăcutul şi am profitat de prezenţa la Viena pentru a mai vizita câte ceva din frumoasa capitală austriacă.

Hotelul Exe este unul destul de mare, cu 115 camere, aranjate pe şapte etaje, dispunând şi de o parcare privată, cu vreo 20 de locuri, care se plăteşte suplimentar (10 €/zi). Camerele sunt spaţioase, cu mobilier modern şi în bună stare, dispunând de facilităţi precum minibar bine aprovizionat (consumaţia nu intră în preţul camerei), televizor LCD cu canale prin satelit, telefon, seif (fără plată suplimentară). Baia este dotată cu tot ce este necesar şi este echipată cu cadă, uscător de păr, oglindă specială pentru machiaj şi ras, ba chiar şi un telefon.

Uşa de la camere se deschide cu un card, necesar de asemenea pentru activarea instalaţiei de iluminat.

La recepţie se găseşte şi un bar şi tot la parter se află şi restaurantul pentru servirea micului dejun. De fapt, nu este un restaurant în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu serveşte prânzul, iar cina doar în regim bufet pentru grupuri, la cerere.

Ca poziţie, hotelul este situat într-o zonă liniştită, dar poziţia este, aşa cum spuneam, favorabilă pentru vizitarea oraşului. Chiar peste drum de hotel se găseşte staţia de tramvai, pe unde trece linia 44. al cărei capăt, la cinci staţii distanţă, se află în Schottentor, chiar pe Ringul vienez, la Universitate, lângă care se află un reper poate mai cunoscut, Primăria.

De asemenea, la vreo 200 m de hotel se află staţia de metrou Alserstraße, pe unde trece linia de metrou nr. 6. La patru staţii în direcţia Siebenhirten se ajunge la staţia Westbahnhof (Gara de Vest), de unde se poate lua metroul pe linia 3, pe care, după încă 5 staţii se ajunge chiar în Stephansplatz. Dacă de la Westbahnhof se mai merge pe linia 6 încă două staţii, până la Längenfeldgasse, de aici, pe linia 4, în direcţia Hütteldorf, la încă două staţii, se ajunge la Schönbrunn.

Apropo de metrou, chiar la plecarea din staţia Alserstraße s-au urcat o femeie şi un bărbat cu un acordeon, care ne-au oferit noua versiune a unei foarte cunoscute melodii. Această nouă versiune are un text adaptat, se numeşte Inimă de romancă şi ne spune cum

Trec romanii, trec, / Se duc şi petrec... :))

Precizez că am scris corect, la cuvintele "roman", "romancă" nu lipsesc diacriticele!

Revenind la hotel, acesta, cum spuneam, nu are un restaurant unde să poţi mânca de prânz sau de seară, dar acest lucru nu este o problemă. Recepţionerul care ne-a întâmpinat la sosire cu un neaoş Bună ziua! , pentru că era un tânăr din Suceava, stabilit de câţiva ani în fosta capitală a imperiului din care făcuse parte şi ţinutul de unde venea ne-a sugerat să mergen să luăm cina la un restaurant situat la vreo 100 m pe aceeaşi stradă. Restaurantul se numeşte Saloon şi personalul, în frunte cu patronii sunt un amestec provenit din fosta Iugoslavie. Chelnerul care ne-a servit în cele trei vizite acolo este din Bosnia şi îşi completează studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. I-a făcut o reală plăcere când am recunoscut într-o pictură de pe peretele restaurantului fântâna din piaţa centrală a oraşului vechi, Bascharshia, din Sarajevo, locul natal al său.

Restaurantul este liniştit, chiar în seara de sâmbătă era şi o masă festivă care ne-a surprins prin decenţa şi liniştea în care s-a desfăşurat, având în vedere că se sărbătorea ziua de naştere a două fetiţe de vreo 10 ani, iar participanţii erau toţi oameni maturi, evident din Bosnia.

Preţurile sunt la cel mult jumătate faţă de preţurile practicate la restaurantele din centru, iar servirea este foarte bună. Porţiile sunt imense, de exemplu o salată mică (servită ca antreu, ca în Bulgaria) este imensă, iar şniţelul era chiar mai mare decât farfuria şi sub el se aflau şi cartofii la cuptor şi garnitura de salată. Dar cel mai bine este să mergeţi "pe mâna" chelnerului, recomandarea acestuia în privinţa meniului (din bucătăria balcanică) fiind, mai mult ca sigur, alegerea cea mai bună. Singura părere de rău a fost că nu aveau şi vinul zonei, acel Vranac (se citeşte vranaţ şi uneori îl puteţi întâlni sub numele Vranec) un vin roşu-negru demisec, pe care îl găşiţi în toată zona ex-iugoslavă şi pe care vi-l recomand "călduros". :))

În restaurant se aude mereu o muzică plăcută, în surdină. Atenţie, nu se fumează.

Apropo de fumat, să vă povestesc şi o mică întâmplare amuzantă.

În dimineaţa plecării noastre coborâsem la micul-dejun, tocmai ne serveam din meniul foarte bogat şi ne pregăteam să ne aşezăm la masă, când dintr-odată un sunet ascuţit şi puternic ne-a sfredelit urechile. Sunetul respectiv anunţa alarma de incendiu care, odată declanşată, a dus la blocarea automată a tuturor uşilor camerelor, a lifturilor (în număr de patru), iar noi, cei aflaţi la micul dejun, am fost invitaţi să mergem în holul de la recepţie, în timp ce angajaţii hotelului au închis sala de mese şi zona barului cu uşi metalice anti-incendiu.

Cei mai iuţi de picior (o parte din grupul de adolescenţi şi profesoara ce-i însoţea, sosiţi din Spania în seara precedentă) au reuşit să iasă afară din hotel, dar acest lucru nu le-a prea priit, pentru că erau îmbrăcaţi lejer, iar afară erau -2 grade. Imediat după ei, uşa de la intrare s-a blocat şi ea, iar noi am rămas la recepţie, în ţiuitul intens al alarmei de incendiu. Recepţionerul a identificat imediat sursa şi a dat telefon la pompieri, anunţând că nu e nimic grav, astfel că în câteva minute am fost invitaţi să revenim la micul dejun. Între timp aflasem şi ce s-a întâmplat. Unul dintre adolescenţii din grupul de spanioli s-a gândit să-şi înceapă ziua cu o ţigară "sănătoasă", pe care mintea sa necoaptă l-a dus să o fumeze în baie. Evident, senzorul de fum "abia aştepta să-şi facă datoria" şi să declanşeze alarma. M-a impresionat modul de acţiune al personalului, care a dovedit că ştia foarte bine ce să facă (a fost un exerciţiu util pentru ei), lucru de altfel firesc în lumea germanică.

Între timp, l-am identificat foarte uşor pe cel vinovat de declanşarea alarmei, un tânăr simpatic, roşu până în vârful urechilor şi căruia îi pierise orice chef de mâncare, mai ales după ce profesoara a venit la masa lui ţinând o doză de bere rămasă în camera lui după cheful din timpul nopţii.

M-a surprins însă inconştienţa tânărului, care nu şi-a imaginat câtuşi de puţin că acel senzor de fum este chiar unul în stare de funcţionare.

Asta mi-a adus aminte de fumul "să-l tai cu cuţitul" din toaleta din zona de îmbarcare de pe aeroportul din Catania, în ciuda faptului că pe tavan erau montaţi mai mulţi senzori de fum...

O ultimă precizare: hotelul pune la dispoziţia clienţilor o sală de gimnastică şi o piscină încălzită, accesul fiind inclus în preţul camerei, iar încălzirea tuturor spaţiilor se face cu aer cald, instalaţia foarte silenţioasă asigurând şi aerul condiţionat din timpul verilor.

În concluzie, Hotel Exe este un hotel foarte confortabil, ce oferă servicii foarte bune la un preţ decent.

A, să nu uit: wireless Internet gratuit, în toate camerele.

---

VIZUALIZĂRI: 3030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI