O zi în Kefalonia

TIPĂREȘTE

Excursia în Kefalonia a fost cea mai lungă, cea mai grea și cea mai scumpă dintre toate excursiile pe care le-am făcut în timpul sejurului nostru în Zakynthos.

Plecarea din Laganas, stațiunea care ne găzduia la Astir Palace Hotel, a fost anunțată pentru ora 7.05 din fața aceluiași Zante Park Hotel, dar - cum totu-i relativ pe lume - autocarul care ne-a preluat a venit cu o întârziere de 15 minute. Aceasta era a doua excursie care impunea o plecare matinală, fără a ne lăsa posibilitatea de a servi micul dejun la hotel (programul restaurantului pentru micul dejun fiind 8.00-10.00). Anunțaserăm cu o seară înainte acest fapt la recepție, fuseserăm trecuți pe o mică listă și ni se spusese că putem merge la restaurant oricât de devreme, să mâncăm sau să ne pregătim câte un sandwich pentru drum. Așa încât în dimineața zilei de 22.09.2017, singuri în tot restaurantul, ne-am pregătit câte un sandwich cu cașcaval și șuncă și câte o felie de chec pe care le-am luat la pachet. Cafeaua am servit-o acolo, apoi ne-am grăbit spre locul de întâlnire.

Îmbarcarea pe ferry-boat pentru Kefalonia s-a făcut din Agios Nikolaos, portul din nord-estul insulei, aproape de Peșterile Albastre, deci, până a ajunge acolo, am avut parte din nou de peisajele înverzite ale zonei de est. La Agios Nikolaos am ajuns devreme și a trebuit să așteptăm mai bine de o oră până la ridicarea ancorei (ora 9.45). Cu toată admirația pe care o am pentru organizatorii de tururi turistice din Zakynthos care au dovedit știință și experiență în optimizarea transporturilor cu joncțiuni în anumite puncte și schimburi de turiști conform destinației pentru care aceștia au optat, n-am putut să nu mă întreb de ce a fost nevoie să plecăm atât de devreme din Laganas. Răspunsul mi l-am dat tot eu: sosirea unui autocar înseamnă totuși ceva pentru micile magazine și taverne din sătucul-port Agios Nikolaos. La mese, pe faleză, am servit câte o cafea, ne-am luat micul dejun întârziat și ne-am înfruptat din plăcintele grecești cumpărate de acolo.

Vasul cu care am călătorit este mare. Autocarul nostru, ca și altele vreo trei, plus câteva autoturisme și scutere, au trecut marea o dată cu noi. 1 oră și 40 de minute a durat călătoria noastră pe marea agitată. Tangajul și vântul se resimțeau puternic pe puntea superioară, deschisă, pe care ne instalaserăm și noi la fel ca toți amatorii de peisaje marine frumoase și de mare așa cum este ea. Puntea de jos (unde sunt barul și toaletele) este închisă și deci bine protejată de vânt și frig. Trecerea pe lângă Peșterile Albastre și Skinari Cape a fost cel mai frumos moment al călătoriei. Despre apa albastră ca cerneala și despre stâncile mâncare de valuri - minunate și fotogenice peisaje! - am scris deja. Se spune că dacă este ziua ta norocoasă ai putea vedea delfinii care înoată pe lângă ferry-boat. Ei, bine, ziua călătoriei noastre n-a fost una cu noroc în acest sens.

Pessada, micul port din sudul insulei, se află la 12 km est de Argostoli, capitala Kefaloniei. De pe punte, încă înainte de a debarca, am admirat golful cu bărci pescărești legate la țărm, cu maluri stâncoase, ape cristaline și o plajă cu nisip fin, liniștită, dar fără nici un fel de amenajare turistică. În spațiul de parcare suficient de larg de lângă țărm, ne aștepta autocarul.

Prima vizită în Kefalonia - cea mai mare dintre insulele ionice, cu o natură spectaculoasă, cu munți înalți și țărmuri frumoase, cu peșteri și sate pitorești - a fost la Mănăstirea Agiou Gerasimou, lăcaș de cult de mare importanță situat în Omala, aproape de satul Valsamata. Agiou Gerasimou este sfântul protector al insulei, în biserica veche fondată de el însuși (în 1560) deasupra peșterii în care a sălășluit câțiva ani aflându-se și sfintele sale moaște. Intrarea se face prin poarta arcuită de sub clopotnița frumos decorată cu reliefuri. Vechea biserică, modestă la exterior, adăpostește lângă altar (într-o casetă de sticlă închisă într-un minunat sarcofag de argint) relicvele sfântului. În afară de valoroase icoane vechi de peste 500 de ani, în biserică, mai bine zis sub aceasta, se poate vedea locul în care a trăit Agiou Gerasimou timp de câțiva ani. Printr-o deschidere îngustă, pe o scară, se coboară vreo trei metri până la lăcașul din peșteră care este împărțit în două mici încăperi. În curtea mănăstirii, lângă biserica veche, se află un copac mare despre care se spune că ar fi fost sădit de Gerasimou.

Noua biserică de la Mănăstirea Agiou Gerasimou - sfințită la 19 iulie 1992 - cu mult mai mare, este bogat ornamentată cu fresce. Picturile murale din tavan înfățișează scene din Vechiul Testament, Buna Vestire, Nașterea și Botezul Domnului, Cina cea de Taină și Răstignirea. Una dintre cele mai interesante scene este cea care-l reprezintă pe Gerasimou pe patul de moarte, cu Iisus Hristos ținându-l de mână. Sufletul sfântului este întruchipat de un copil în scutece.

Din nou în autocar, din nou la drum, ne îndreptăm spre nord, spre Sami. La nici 20 km ne așteptau unele dintre cele mai frumoase și mai interesante obiective din Kefalonia - Peștera Drogarati și Lacul subteran Melissani. Trebuia deja să menționez că cele două vizite au fost opționale, deci neincluse în preț. Cine a dorit, a achitat la ghidă și a primit biletele, de fapt niște carduri de acces (portocalii pentru Peștera Drogarati și roz pentru Lacul Melissani). Fiind în grup, am beneficiat de o mică reducere astfel că pentru Drogarati am achitat 4 euro/persoană, iar pentru Melissani 6 euro/persoană. Fiecare dintre noi a primit câte două pliante de prezentare (în greacă, engleză și italiană) a celor două obiective. În cele ce urmează, pentru anumite informații, mă voi folosi de acestea.

Peștera Drogarati, mare și bine amenajată pentru accesul turiștilor, este renumită pentru stalactitele și stalagmitele sale. Caverna are o acustică atât de bună încât periodic aici au loc concerte. Maria Farantouri și soprana Irene Karayianni au cântat aici. Se spune chiar că celebra Maria Kallas ar fi susținut în Peștera Drogarati unul dintre memorabilele sale concerte.

Pentru a ajunge în peștera situată la o adâncime de 95 m, trebuie să cobori cele 171 de trepte ale unei scări care are și câteva porțiuni abrupte, dificile. Temperatura - constantă în interior - este de 18º C, iar umiditatea poate ajunge la 90%. Descoperită acum 300 de ani când - în urma unui puternic cutremur - intrarea a devenit vizibilă, Peștera Drogarați este accesibilă publicului abia din 1963. Speologii susțin că peștera ar avea o vechime de 150 milioane de ani. De-a lungul timpului, suferind daune din cauza cutremurelor, multe dintre stalactite sunt rupte. N-am văzut niciodată o peșteră în care să fie atât de multe stalactite fracturate.

De la "Balconul Regal", cum a fost denumită una dintre încăperile peșterii, vizitatorul poate vedea impresionanta sală de 65 x 45 m cu o înălțime de aprox. 20 m, camera concertelor decorată de natură în milioane de ani - una dintre cele mai frumoase din Grecia, cu o acustică bună, care poate găzdui până la 500 de persoane.

Lacul Melissani este în opinia mea cel mai interesant obiectiv de pe insulă. Într-o grotă inundată la care accesul publicului se face printr-un tunel săpat special în 1963, sunt două săli mari despărțite de o insuliță. Prima sală are în partea superioară o mare deschidere ovală prin care pătrunde lumina soarelui. Când soarele este la amiază, razele lui cad pe suprafața apei învăluind peștera cu o lumină albastră, de vis. Deci, cel mai bun moment pentru a vizita Lacul subteran Melissani este mijlocul unei zile însorite.

La capătul tunelului turiștii sunt așteptați de bărci (sunt vreo șase) pentru o scurtă plimbare pe ape, într-un tărâm necunoscut. Doar 10-15 minute durează un tur complet. Mai întâi se face înconjurul primei săli, cea fără acoperiș, apoi se trece pe lângă insuliță, printr-un canal atât de îngust încât barcagiul - nemaiputând vâsli - se folosește de o frânghie fixată în perete pentru a face barca să înainteze. Cea de-a doua sală, foarte mare, are un acoperiș boltit încărcat cu stalactite înverzite, acoperite de mușchi și de alge și este iluminată electric, destul de palid.

Pentru că în timpul cercetărilor au fost descoperite aici anumite obiecte pe care era reprezentat zeul Pan și câteva nimfe, grota căreia i s-a spus și Peștera Nimfelor, a fost numită după Melissanthi, una dintre nimfe.

Din documentările mele anterioare am aflat că în partea se sus a peșterii, exterior, există și un balcon de unde se poate privi lacul subteran. Întrebând cum se ajunge la acesta, am avut surpriza să aflăm că balconul este în prezent închis publicului. Așa încât, cei care vor să vadă Lacul subteran Melissani nu o pot face decât printr-o plimbare cu barca.

În pliantul pe care l-am primit înainte de a ajunge acolo, este menționat că adâncimea apei lacului variază de la 1 m la 39 m, iar caverna accesibilă turiștilor are 160 m lungime și 40 m lățime. Ciudățenia asupra căreia ghida a insistat foarte mult în prezentarea ei este că Lacul subteran Melissani are atât apă sărată, de mare, cât și apă dulce. Ne-a vorbit și de o experiență care s-ar fi făcut introducându-se niște coloranți în apă pentru a se urmări modul în care au loc infiltrările, dar, mai mult decât acestea, pentru noi, turiștii, important rămâne cadrul natural mirific, rupt parcă din basmele copilăriei, în care am făcut o scurtă plimbare cu barca pe apele din adâncul pământului.

Agia Efimia un sat frumos, aflat la țărm de mare, cu o faleză minunată umbrită de palmieri, a fost locul în care am poposit pentru masa de prănz. Spiros Restaurant fusese în întregime rezervat pentru noi. Între ghidă și cei de la restaurant era cu siguranță o înțelegere prealabilă, altfel nu cred că ne-ar fi lăudat atât de mult preparatele de acolo și nu ne-ar fi așteptat restaurantul absolut gol în timp ce tavernele vecine aveau consumatori. Și nu puțini. Eu și soțul meu, dar și alții, am mers la o altă tavernă. Nici nu mai știu exact ce am mâncat atunci, dar rețin că acolo am degustat vinul Robola - alb, sec - produs doar în Kefalonia. Dacă mi-a plăcut? În opinia mea, sucul proaspăt de portocale, răcoros și băut atunci când trebuie este mai bun decât orice vin sec. Fie el și Robola.

După prânz, de la Agia Efimia, traseul nostru a continuat spre sud-vest, la Argostoli, capitala insulei. În drum am făcut un popas pentru fotografie la Myrtos Beach cea mai frumoasă plajă din Kefalonia și zice-se, a cincea în clasamentul celor mai frumoase plaje din lume. Albă, cu ape turcoaz, plaja adăpostită de un golf (la care se ajunge coborând pe un drum șerpuit) amintește de renumita Navagio din Zakynthos. Datorită aspectului său deosebit, Myrtos Beach a constituit decorul natural al filmului Captain Corelli's Mandolin, cu Penelope Cruz și Nicolas Cage. N-am văzut acest film, dar pentru peisajele de la Myrtos Beach mi-am propus să-l caut și să-l vizionez.

După o mică îmbulzeală pentru a prinde cele mai bune locuri pentru fotografie, ne-am îmbarcat cu toții în autocar și am continuat spre Argostoli. În capitala insulei nu s-a alocat timp pentru vreo vizită. Ghida ne-a condus în Plateia Valianou - piața centrală a orașului, o zonă plăcută, înconjurată de numeroase restaurante, cafenele și baruri. Acolo, la o cofetărie (alt aranjament de-al ei?), urma să ne petrecem singura oră de popas în Argostoli. Cum nu doream nici înghețată și nici cafea, noi am părăsit grupul și ne-am plimbat pe strada principală cu magazine de tot felul, unul lângă altul, apoi, admirând din mers biserica, palmierii care împânzesc orașul, precum și clădirile deosebite, am revenit pe faleză unde ne aștepta autocarul. Știam că în oraș există un Muzeu Arheologic, un Muzeu de Istorie și Etnografie găzduit într-un imobil de sec. XIX, dar noi nu am avut timp pentru vizite. Poate, altădată.

Am încheiat turul insulei Kefalonia tot în micul port Pessada unde ferry-boatul ne aștepta pentru o nouă călătorie pe apă, de astă dată spre Zakynthos. Drumul de întoarcere a fost mai greu, mai agitat. Vântul sulfa destul de puternic. În lumina înserării marea devenea bleumarin, aproape neagră. Am fotografiat din nou Peșterile Albastre acum lipsite de strălucirea soarelui și bătute de valuri nervoase.

La Laganas, am ajuns puțin după ora 21.00. Eram obosiți, dar încântați de cele văzute.

Concluzii? De astă dată, nu. Vă las pe voi, eventualii cititori, cei care nu ați fost încă în Kefalonia, să concluzionați dacă merită sau nu să petreceți o zi în cea mai mare insulă ionică, dacă excursia noastră cu plecare din Zakynthos a meritat cei 38 euro/persoană, precum și dacă a meritat ca eu să scriu aceste rânduri.

Vacanțe plăcute tuturor, în Kefalonia, în Zakynthos sau oriunde în lume!

---

VIZUALIZĂRI: 4301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI