Koskinou, satul colorat din Rhodos, poate cel mai pitoresc din insulă

TIPĂREȘTE

La început, pe când ne făcuserăm temele cu privire la vacanța ce aveam s-o petrecem în Rhodos, satul Koskinou nu figura pe lista noastră de obiective de vizitat în insulă, care și așa era plină de puncte de atracție, realizabile într-o măsură mai mare sau mai mică. De fapt, nici nu cred că auzisem de satul ăsta, până să citesc de el pe marginea unei hărți a insulei distribuită gratuit în aeroport, la secțiunea „Seightseeing”. Acolo era prezentat în două-trei vorbe drept satul cu cele mai frumoase case din insulă, case colorate vesel, construite în perioada neoclasică și, cum aveam până atunci experiența superbelor case din insulele Symi şi Halki, mi-am zis că nu trebuie nicidecum ratat, mai cu seamă că se află destul de aproape de capitala Rhodos Town. L-am inclus așadar în program, mai bine zis l-am „strecurat” pe când ne întorceam din sudul insulei, de la Prasonissi, punându-l la pachet cu bijuteria de staţiune Kallithea Springs.

Koskinou este situat la 7 km de centrul orașului Rhodos, la început fiind nevoie să te înscrii pe șoseaua care duce la Lindos (în estul insulei), iar în dreptul stațiunii Kallithea Springs, se face dreapta către munte și se urcă pe un drum șerpuit circa 2 km. Din punct de vedere administrativ, aparține de localitatea Kallithea, iar numărul locuitorilor săi ar fi în jur de 3.000 de suflete, iar înălțimea la care se află este de 100m.

Deși este o așezare veche, dar nu chiar atât de veche precum altele din Rhodos care datează de mii de ani, Koskinou are o istorie interesantă care ne relevă că satul ar fi cunoscut o înflorire deosebită în secolele XVII-XVIII, când au fost ridicate aceste frumoase case, locuitorii ei fiind ba comercianți de bureți de mare, ba constructori de vase sau cel mai probabil, sitari, cuvântul koskinoú însemnând „sită”. Această din urmă meserie, pare-se la fel de bănoasă ca și celelalte, i-a făcut pe localnici să se întreacă în a-și clădi case, care de care mai frumoase, motiv de fală între aceștia.

Este renumit, așadar, pentru casele sale tradiționale construite în stil neolcasic, ale căror fațade sunt zugrăvite în culori luminoase, vesele și foarte tari: roșu, galben, verde, mov, portocaliu, maro, turcoaz. Acestea se găsesc în partea veche a satului, într-un cartier foarte bine conservat, la care locuitorii săi țin foarte mult să-i păstreze intact aspectul de acum două-trei sute de ani, totuși inserând subtil elemente de modernitate absolut necesare, precum utilitățile, fără de care nu se mai poate concepe viața în secolul nostru. Multe dintre case au fost renovate şi se găsesc în stare foarte bună, altele nu au fost atât de norocoase şi arată mai rău.

La intrarea în curți, se găsesc portaluri cu arcade impresionante, realizate din piatră și metal. În plus, casele au și ele uși și ferestre arcuite, decorate bogat cu ornamente din lemn, metalice sau cu desene gravate pe ele. Casele sunt dispuse pe străduțe înguste și întortocheate ca un labirint, așa încât nu e prea greu să te rătăcești. Ulițele sunt pietruite și, aproape în dreptul fiecărei case, atârnă flori superbe de iasomie și bougainvillea în diverse nuanțe, fiind o reală plăcere să te pierzi în pas de plimbare pe ele.

Farmecul satului face ca acesta să fie al doilea cel mai fotografiat loc din Rhodos, după orășelul Lindos, splendida așezare cu aspect cicladic din insulă. Curțile caselor sunt acoperite cu mozaicuri din pietricele negre și albe care poartă motive rhodiene, numite hohlaki. De asemenea, și în case, pardoseala ar fi tot din mozaicuri din pietricele negre și albe, frumos îmbinate, după cum în interior, casele ar avea pereții împodobiți cu vase ceramice tradiționale, iar ferestrele ar fi protejate cu draperii țesute manual.

Fiind un sat cu o existență de vreo două mii de ani, Koskinou are câteva biserici vechi, dar și câteva vestigii împrejurul satului, din perioada greacă antică sau bizantină. Dintre biserici, cea mai de demult este cea cu hramul Agios Lukas care datează din secolul al IV-lea, fiind de fapt la origine o bazilică din eopca creștină timpurie, reconstruită în mai multe rânduri. Ar mai fi biserica Agia Irini, veche şi ea de vreo 200 ani ce seamănă cu o moară veche și impozanta biserică a Fecioarei Maria, cel mai mare lăcaș din Koskinou, lângă care aveam să parcăm şi noi.

În Koskinou se află câteva case tradiționale restaurate, semnalizate cu pancarte, precum Casa Tradiţională Dimitroula din păcate noi nu am găsit niciuna deschisă pentru a putea vedea și admira interioarele vestite, despre care citisem.

Există la marginea satului, după cum arată indicatoarele, și ruinele unui mic castel medieval, din secolul al XIII-lea care nu are legătură cu cele ridicate de Cavalerii Ioaniți, ci făcea parte din fortificațiile bizantine care, mai târziu, au fost parțial înglobate în structura satului. De asemenea, în Koskinou a fost înființat un mic muzeu folcloric care detaliază cultura, obiceiurile și tradițiile existente încă din vremuri străvechi ale locuitorilor de aici.

Peste tot, în centrul satului, se pot întâlni acele taverne și cafenele unde se pot vedea bătrânii satului stând la palavre și savurând câte un păhărel de ouzo, cu ochii pe trecători. Tavernele servesc mâncăruri delicioase din bucătăria locală (le-am probat) și internațională, dar cele mai cunoscute „preparate” din partea locului sunt așa-numitele melekouni care sunt dulciuri de casă sub formă de batoane învelite cu miere de cimbru și mult susan.

În sat există și posibilități de cazare la pensiuni și hoteluri mai mici, fiindcă Koskinou a devenit o stațiune de vacanță din ce în ce mai căutată, în special de cei ce vor mai multă liniște și relaxare într-un cadru viu colorat.:) În plus, cei ce se cazează aici, își pot petrece timpul și la plaja Reni Koskinou, situată la 2,5 km, pe coasta Mediteranei, acolo unde s-a „dezvoltat” practic, o a doua parte a așezării Koskinou, mult mai nouă, cu câteva unități de cazare proprii, mult mai moderne.

Localnicii de la taverna unde ne-am oprit și noi ne-au spus că cel mai potrivit ar fi fost să vizităm satul pe 17 iulie când are loc un festival anual de sărbătoarea Ag. Marina, cu muzică și dansuri locale, cu mâncare și băutură tradiționale și un târg în care se vând tot felul de mărfuri.

Nici acum nu nimeriserăm prea rău, deși cam aglomerat, ne-am potrivit să vizităm satul în același timp cu multe frumuseți indiene, dat fiind că centrul vechi al satului era ales de organizatorii concursului „Haut Monde Mrs India Worldwide 2018” drept decor pentru una dintre ședințele foto. Prestigioasa competiţie se ţinea anul acesta în Rhodos tocmai pentru a promova încă o dată insula şi bogăţiile sale. Străduțele fuseseră invadate de zeci de frumoase brunete împreună cu cameramanii și fotografii lor ce profitau din plin de farmecul și culorile minunate ale vestitelor case. Lucrul acesta ne-a întărit ideea că, într-adevăr, Koskinou este cel de-al doilea loc cel mai fotografiat din insulă, după Lindos, fiind preferat față de acesta fiindcă este mai puţin expus, oferă discreție, liniște, departe de aglomerație și circulație intensă.

Deși Koskinou nu făcea parte inițial din noianul de obiective turistice pe care ni le fixaserăm pentru Rhodos, ne-am bucurat că am avut posibilitatea să ne clătim ochii privind casele cu arhitectură neoclasică, la pas printre frumoasele indience cu care dădeam nas în nas fără să vrem pe străduțele satului vechi.

Se pare că farmecul coloratului sat Koskinou nu i-a lăsat indiferenți nici pe cei câțiva artiști locali și străini care au ales să se mute aici definitiv, după cum ne-a spus patronul tavernei la care am mâncat, probabil în ideea să fie mai aproape de sursa care să-i inspire la creație.

Dacă mergeți în Rhodos, vă puteți „rupe” două-trei ore pentru a vă rătăci pe străduțele din Koskinou, dacă vă plac casele acestea zugrăvite în tonuri vii, dacă simțiți nevoia să vă relaxați într-un cadru mai retras și mai puțin comercial. În plus, este și foarte aproape de capitală de unde se poate ajunge cu transportul în comun.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=D1rIVrHuM0s

---

VIZUALIZĂRI: 3758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI