Unde sunt fluturii din Rodos?

TIPĂREȘTE

Am Fost Acolo.

Pentru colegii care n-au avut timp sa citeasca povestea despre insula KOS (vezi impresii), spun din nou ca am fost cu treaba, dar ca tot omul obosit de munca din timpul anului am facut din deplasarea cu treaba o mica vacanta. Si ce frumos a fost!

Am aterizat pe aeroportul Diagoras din Rodos in jurul orei 16. Pustiu. Pustiu frate! Intr-un tarziu a aparut o tanti imbracata intr-o uniforma foarte surprinsa ca ne vede. De parca ditamai aeronava Tarom picase acolo ca un fulg adus de vant. In sfarsit, la un moment dat a aparut si nenea care ne verifica documentele si uite asa am ajuns la autocarul care ne astepta.

Vremea minunata, cam 25 de grade, soare cu cativa nori si un vant usurel se plimba printre noi.

Prima impresie din autocar: pustiu. A doua impresie din autocar …cam murdar. Spatiile nefolosite dintre cladiri cu gunoaie de toate felurile posibile, iarba uscata, neingrijita.

Poate doar era prea devreme, nu incepuse sezonul si nu au avut timp sa faca curatenie.

Cand am ajuns in Ixia parca se mai insufletise un pic atmosfera. Mergeam cu autocarul chiar pe malul marii, pe stanga marea si o plajica mica de cativa metri iar pe dreapta se insirau hoteluri imense, magazine, baruri, restaurante. In spatele lor, pe partea dreapta, stanci abrupte. Pentru unele hoteluri parca sapasera in munte sa le poata ridica.

Ne-am oprit la hotel. In Ixia. Orasul Rodos se intrezarea undeva la cativa km dupa niste stanci urmand o curba a soselei care parca ducea direct in mare.

Hotelul nostru, asemenea celorlalte din acea zona, avea un pasaj pe sub sosea ingrijit, vopsit proaspat, curat, prin care ajungeai la plaja. Hm…cum sa zic? Plaja si piscinele hotelurilor din Ixia, cele aflate “la drumul mare” sunt chiar pe marginea drumului. Adica soseaua principala care duce in orasul Rodos.

Am avut senzatia si la piscine si la plaja ca sunt nu pe marginea drumului pe unde treceau in viteza masini mici si mari, scutere si motociclete ci chiar in drum, printre ele. Si treceau …adica unul din colegii greci ne-a avertizat sa fim atenti la traversari ca grecii au o vorba: ” rosu e doar galben mai intens”.

Acum ar trebui sa va spun ce am aflat despre Rodos, am sa va rog insa sa cititi review-ul colegului Bogdan DSN (vezi aici) care este un adevarat ghid al insulei iar eu am sa completez doar cateva date si am sa insist doar asupra unor locuri si intamplari care m-au impresionat si despre care am considerat ca merita povestit.

Am avut cu noi in grup un cunoscut, sa-i zicem Doru, care venise in Rodos cu o dorinta veche si intensa de a vedea fluturii. Care fluturi? Se documentase Doru al nostru si aflase ca de-a lungul raului Pelekanos cu cascade mici si rapide (de fapt singura sursa de apa potabila amenajata din insula), cam la 25 de km de Rodos, in partea de SE a insulei, se afla Valea fluturilor. Vale declarata ecosistem unic in lume, intr-o padure de plopi, pe malul raului peste care sunt aruncate din loc in loc podete impletite din lemn.

Aici, in fecare an vin mii de fluturi atrasi se pare de bogatia unei seve de pe frunzele plopilor cu care se hranesc.

Am avut un subiect greu de discutie cu toti colegii din grup pana am aflat si apoi pana l-am lamurit pe Doru ca fluturii vin abia in iunie si stau (sau traiesc) doar pana in septembrie. A avut o mare dezamagire cand i-au spus gazdele ca daca ar merge acum in mai ar vedea doar o padure de plopi. ” Plopi am si acasa! N-am nevoie de plopii vostri! ”

“ Voi ma mintiti, ati omorat fluturii cu zgomotul de la motocicletele voastre, i-ati speriat, i-ati otravit cu gazele de esapament si nu i-ati lasat sa bea apa! ”Abia l-am oprit sa nu plece de la program sa inchirieze o masina si sa vada cu ochii lui ca acum e doar o padure de plopi. A fost trist toate zilele de Rodos gandind ca grecii si-au alungat fluturii cu atitudinea lor neprietenoasa. Citise el pe undeva ca din cauza zgomotului facut de turisti fluturii se sperie si vin din ce in ce mai putini. Am o presimtire ca in cateva zile e inapoi in charterul de Rodos sa se lamureasca.

Vorbind despre singura sursa de apa potabila (cea din Valea fluturilor), la hotel in baie aveam un cartonas care ne avertiza ca insula Rodos se confrunta de multa vreme cu lipsa apei si suntem rugati cat putem sa facem economie.

Am colindat insula cu autocarul in fiecare zi.

Asa cum Doru isi dorise sa ajunga la fluturi si n-a reusit, asa mi-am dorit eu sa ajung la capul PRASONISI si n-am reusit. Am sa va spun si de ce, mi s-a parut un loc incredibil care merita vazut dupa ce un prieten mi-a povestit cate ceva din vacanta lui de acolo.

Este punctul sudic al insulei Rodos si inseamna in greaca - insula verde- este de fapt o peninsula ziua cand se poate trece pe o limba de pamant si o insula seara cand cresc apele si acopera pamantul.

Dar ce o face inedita este faptul ca se afla exact la intalnirea celor doua mari Egee si Mediterana. Acesta este motivul pentru care mai este denumita si “Paradisul windsurferilor” pentru ca are pe o parte Marea Egee albastra si agitata pentru impatimitii sportului cu vela iar pe cealalta parte Marea Mediterana turcoaz si linistita pentru incepatori.

Inveti pe Mediterana si navighezi pe Egee.

Am vizitat imprejurimile orasului Rodos, autocarul a oprit intr-un loc minunat de unde se vedea orasul sa facem poze. Acolo, o doamna de o varsta respectabila, in haine sport, cu castile pe urechi, oprita din alergarea zilnica dupa cum se vedea, striga si gesticula in fata altor doi domni. Striga tare. Ne-a tradus gazda dupa ce au plecat. Doamna, in timpul alergarii zilnice gasise niste gunoaie in parcarea unde opreau turistii sa faca poze cu orasul si sunase la Primarie care ii trimisese pe cei doi domni. Dansa le explica ca nu-si fac treaba si fac orasul de ras daca in parcarea plina de turisti (adica noi care faceam poze linistiti) este mizerie. Dar striga si-i ameninta vizibil iar bietii oameni taceau privindu-ne rusinati.

Am privit-o plecand si i-am admirat in tacere atitudinea.

Am plecat intr-una din zile cu autobuzul din statia aflata chiar in fata hotelului nostru din Ixia si am coborat la una din portile Orasului vechi din Rodos. Am platit 1,6 euro de persoana cam pentru 4 km.

Am vizitat Orasul vechi, am pierdut aproape 4 ore facand poze si uitandu-ne la suveniruri, stand de vorba cu cei care vindeau in magazine despre vestita criza care-i afectase si pe ei, am cumparat cate ceva, nimicuri pentru cei de acasa.

Am iesit din orasul vechi pe o alta poarta desi aveam harta cu noi (cine s-a mai uitat la harta?), ne-am trezit intr-un Rodos nou, cu case noi si elegante, cu un stadion imens cu flori si copaci verzi, cu ronduri de flori ingrijite. Am coborat pana undeva pe langa portul Mandraki. Senzatia, cand am luat o curba si a inceput sa se vada marea a fost ca grecii au inceput sa construiasca pe mare. Nu le mai ajunge! Gandeam ca nu mai au pamant destul... In fata noastra aparuse brusc un bloc cu vreo 10-12 etaje si cateva sute de apartamente. Cateva secunde bune nu-mi venea sa cred ochilor mai ales ca in balcoane erau si locatari. Stateau linistiti in soare…Cu o zi in urma trecusem pe acolo cu autocarul si nu era nimic. Am mai coborat cativa pasi pe straduta si am reusit sa-i vad marginile. Era un vas de croaziera care acostase cuminte in port. Pentru prima data am vazut live asa ceva. Era IMENS. Era asa cum spunea bunicul “iti cade basca daca vrei sa-l vezi pana sus”.

Acolo, aproape de vaporul cel mare am gasit o statie de autobuz care ne-ar fi dus pana in centru iar din centru trebuia sa luam altul pana in Ixia la hotel. In statie am gasit un cuplu de englezi care ne-au intrebat daca nu vrem sa impartim cu ei un taxi pana in Ixia. Am platit 8 euro impreuna si am coborat la hotel.

In taxi, probabil cu vocea mai ridicata incercam sa-l conving pe partenerul meu ca o croaziera pe un asemenea vas mi-ar pica tare bine, ca este visul meu de ani buni. Soferul de taxi, un (alt) grec frumos cu ochi albastri incepuse sa rada. Il intreb in engleza daca intelege roamaneste si pentru ce se distreaza? Iar el imi spune “ bla, bla, bla…you are like my wife! ” dupa care il bate pe umar pe partenerul meu care statea in fata, asa …de incurajare.

Ajunsi la hotel ne-am dus in centrul SPA la saune si jacuzzi sa ne mai linistim un pic febra musculara si bataturile de la picioare. Acolo, prietenul Doru ii facea teorie din jacuzzi unei tanti care facea curat la piscina interioara, in romana, cum ca ar trebui sa fie mai atenti cu fluturii aia unici ca altfel ii pierd de tot.

Ziua urmatoare am vazut plajele de pe coasta de est. Alta viata, alte plaje. Aici incepusera hotelurile intinse pe suprafete mari, cu plaje mai mari cu nisip, aflate in niste zone de poveste. Am vazut o buna bucata de insula in drumul catre Lindos.

Partea de est, adica partea cu statiunile mai cunoscute Faliraki, Kalithea, Lindos aflate la Mediterana este mai expusa caniculei. Aici bate vantul mai putin iar in toiul verii temperatura depaseste 35 de grade. Apa este linistita si mai calda.

Partea de vest a insulei aflata la Marea Egee are vanturi mai puternice, temperatura depaseste rar 30-32 de grade dar marea este mai agitata, cu valuri iar plajele sunt mai pline de alge si de pietre mari si mici.

Asadar... conditii pentru toate gusturile.

Lindos. Asa ca si cum parca dupa un deal te trezesti intr-o poveste a Seherezadei si astepti sa “decoleze” dintre casutele albe un covor fermecat cu un print.

Aflat cam la 55 de km sud de orasul Rodos, este unul dintre cele trei orase antice de pe insula Rodos, o aglomerare de casute traditionale varuite in alb, stanci si plaje intre doua golfuri albastre. Castelul medieval si acropola antica sunt vestigii istorice care merita vizitate.

Mi-e greu sa mai descriu in cuvinte, am pus cateva poze poate gasiti voi cuvintele potrivite.

Am coborat in centru pentru ca apoi sa urcam pe stradutele inguste printre magarusi. I-am fotografiat. La urcare probabil pe caldurile din toiul verii panta pana in parcare nu mai poate fi urcata pe jos. Asa ca, inchiriezi un magarus. Sau, iei un taxi.

Lindos mi-a amintit de Mont Saint Michel. Aceleasi stradute inguste in panta cu magazine de suveniruri, restaurante si cafenele.

Am ajuns undeva pe niste alei intortocheate cu flori carora nu le stiam numele atarnand ca niste bolte, la o cafenea cu trei patru mese, ne-am asezat si am comandat cafea. Nenea grecul care ne-a servit s-a uitat un pic la noi apoi a strigat ceva. De la bucatarie a aparut o romanca. Mare bucurie cand ne-a auzit vorbind, am stat la povesti cateva minute bune si ne-a spus printre altele ca e acolo de 6 ani, ca si-a adus si copiii si ca in Lindos mai sunt destui romani. Si ca toti se descurca foarte bine.

Ultima seara de Rodos am fost la “Seara greceasca”. O seara greceasca adevarata, intr-un satuc langa Ixia, la o taverna adevarata care mirosea a tzipuro statut cu mese si banci ca la nunta, acoperite cu fete din hartie. Am mancat cate ceva si am baut cate ceva dupa care s-a incins o petrecere de pomina cu dansuri grecesti, cantece si farfurii. Farfurii sparte! Dar nu erau farfuriile in care mancasem asa cum am crezut eu multa vreme, erau unele speciale. Adica, ei se duc la magazinul de menaj si spun: “ dati-mi va rog 50 de farfurii pentru spart”... Ce mai? Stiu grecii sa se (ne) distreze!

Urmatoarea zi, plecarea. Suna mama si-mi spune ingrijorata ca acasa au anuntat coduri galbene, portocalii, furtuni si vant puternic si poate mai ramanem pe acolo pana trec furtunile... Asta ca sa ma incurajeze ca de obicei, stia ca imi e teama sa zbor. Cum sa mai raman mama? Avionul de Campina trece doar o data pe saptamana...

Ne imbarcam in avion pe vant puternic, soare si cativa nori. Eram precum prietenul meu care ingrozit de zborul cu avionul a fost nevoit sa zboare pentru prima oara intr-o zi de marti 13 cu un avion avand pilot o femeie. Pe noi ne anunta dupa decolare cand avionul se zgaltaia si tremura ca vom trece printr-o zona cu turbulente si ca ne ureaza un zbor placut...comandantul Furtuna. Caruia, lasand gluma la o parte i-am multumit in gand de mai multe ori cand ne-a adus cu bine pe Otopeni. Furtuna a inceput intr-adevar cam la o ora dupa ce am aterizat.

Cocluzie: Rodos este pentru toate gusturile

Viata de noapte, hoteluri in centru de oras sau in pustiu pe stanci, complexuri turistice imense sau mai mici (n-am mai scris resorturi ca am citit ca e incorect) plaje cu mare lina sau agitata, istorie, ecosisteme unice, dansuri grecesti si farfurii sparte, sate traditionale cu case albe, windsusfing in Prasonisi, ferry boat pentru Atena si alte insule, vaporase care fac naveta in Turcia zilnic.

Acum s-au intors fluturii in Rodos. Va rog, cand ajungeti acolo in Valea Fluturilor, sa nu faceti zgomot, ca se sperie si fug. Si copiii nostri nu vor mai avea ce sa vada.

---

VIZUALIZĂRI: 6945 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI