Turul insulei Rhodos cu autocarul și ghid

TIPĂREȘTE

Știam ce excursii se vor face în Rhodos, de fapt știam ce excursii vrem noi să facem după ce am studiat programul primit de la ghidă în aeroport, așa că eram hotărâți când ne-am întâlnit cu ea la hotel, în seara zilei când am sosit pe insulă.

Ghida ne-a dat câteva informații tehnice privind excursiile... ora de plecare de la hotel, numărul autocarului, programul detaliat, etc., și dacă se schimbă ceva în program vom fi anunțați prin mesaj.

Am optat pentru două excursii din cele prezentate, ceea de-a treia pe care voiam să o facem, adică în Marmaris a fost anulată total anul acesta, din cauză de conflict cu turcii pe tema gazelor naturale din Marea Egee... așa se explică și prezența armatei pe mare și nu numai...

Acum vă voi povesti despre excursia noastră pe insulă, un tur cu oprire la cele mai importante obiective turistice... de pe coasta de est până pe coasta de vest traversând munții.

Traseul a fost următorul – plecare din oraș- Biserica Tsampika-Lindos-Monolithos-Embona, cu pauza de prânz-Valea Fluturilor.

Am avut o hartă a insulei, primită de la ghidă unde marcase traseul nostru, iar noi doar urmăream pe unde mergem sau unde vom ajunge.

Pot spune de la început că totul a decurs cum nu se poate mai bine, traseu... ora de plecare, vizite, opriri la obiective, degustări de produse locale, masa de prânz, sosire... este un traseu foarte bine gândit și organizat. Am avut noroc de un grup foarte volubil dar și de ghida care ne-a însoțit...

Nu a existat nici o clipă de obligație de a face ceva, totul a fost la libera alegere a fiecăruia, trebuia doar respectată ora de plecare de la fiecare oprire, voi detalia pe parcursul excursiei...

Trebuie să spun câte ceva despre ghida noastră, Ștefania Moroianu- o tânără extraordinară, cu zâmbetul pe buze ne povestea tot ce vizitam, foarte volubilă, empatică, drăguță, ambițioasă, chiar își face treaba așa cum trebuie ca turistul să fie mulțumit, mie mi-a plăcut tare mult. Stabilită în Grecia de 20 de ani iar în Rhodos este ghid din 2008, după ce a obținut licența de ghid autorizat la Școala de ghizi de la Atena. Are origini grecești iar acum este cetățean grec. Găsiți pe net multe articole cu ea.

Vasilis, șoferul autocarului a sosit la hotel la ora stabilită – 7,45 – cu zâmbetul ascuns sub mască ne-a spus că avem obligația de a purta mască în autocar pe tot parcursul călătoriei noastre și să ne dezinfectăm la fiecare urcare în autocar, acesta fiind amplasat la fiecare ușă și după ce am cules și alți turiști de la alte hoteluri, am ieșit din oraș și pot spune că a început excursia noastră pe insulă.

Până la prima oprire am trecut pe lângă principalele stațiuni de pe coasta de est, Kalitea-renumită pentru zona cu ape termale, acum secate-, Faliraki- renumită pentru plaja cu nisip fin de aprox. 5 km și unde este cel mai mare parc de distracții-Waterpark-astăzi închis din cauză de pandemie-, Golful Anthony Quinn-doar numele a rămas, de 15 ani nu mai are nici o legătură cu actorul...

În autocar, Ștefania ne dădea informații despre locurile pe unde treceam, sau despre următoarea oprire iar la fața locului ne adunam în jurul ei și ne spunea povestea...

Biserica Thampika- este biserica nouă chiar la șosea, Mănăstirea cu același nume, doar am văzut-o din mers, fiind pe vârful unui munte unde se ajunge după ce se urcă 300 de trepte, având o mare însemnătate pentru localnici. Se spune că cine reușește să urce până la Mănăstire pentru rugăciune și crede, este locul făcător de minuni pentru femeile ce vor să devină mame. Biserica pe care am vizitat-o noi este micuță, albă, cu un turn clopotniță în dreapta intrării. Pe mine m-a impresionat podeaua bisericii, din pietre tip mozaic, aceleași ce l-am văzut pe trotuarele din oraș... dar când călcai, aveai senzația de elasticitate... o senzație de piele de găină...

Lindos – considerat” Perla Rhodosului” – l-am admirat mai întâi de sus de pe șosea și după aceea la pas printr-o plimbare până sus la Acropole.

Accesul auto este interzis în Lindos, autocarul ne-a lăsat în parcarea amenajată și de aici la vale până în centrul orașului, cred că este aprox. 1 km.

Aici Ștefania ne-a explicat ce putem face și am stabilit ora de plecare. Putem să ne plimbăm pe străduțele înguste ca niște poteci în trepte, mărginite de magazine cu suveniruri, putem să urcăm la Acropole... nu este foarte greu, cam 10-15 minute de urcat, iar cine dorește și nu poate urca poate folosi măgărușul contra sumei de 8 euro urcarea, putem să stăm la o terasă sau la o tavernă locală.

În centru un copac falnic protejat ține loc de sens giratoriu... dacă nu ai lăsat mașina în parcare, aici întorci și poți veni cu autobuzul local ce asigură transportul turiștilor din parcare până în centru, contra sumei de 0,50 euro și circulă la fiecare 10 minute.

Până sus la Acropole am urcat pe una din străduțe... aveam senzația că am ajuns într-un sat din povești, pe un tărâm de basm... iar noi mergeam tiptil să nu cumva să se rupă vraja...

Am urcat încet, am admirat casele albe cu uși și ferestre specifice, am intrat în curtea unei mici biserici-vizitarea era 3 euro- produsele locale home-made expuse și de ce ne apropiam de Acropole ne opream pentru poze... orașul îl vedeam de sus, casele albe, golful cu micuța plajă, marea, tot peisajul este impresionant...

Drumul nu este greu, cu opriri dese pentru odihnă sau poze și apă neapărat să aveți la voi pentru că sus nu aveți de unde cumpăra. În centru, înainte de a intra pe străduțe sunt magazine de unde puteți lua apă sau fresh proaspăt de portocale.

Accesul la Acropole este de 12 euro de pers. cu reducere pentru pensionari și copii. După ce am trecut toți de turnicheți, ne-am adunat în jurul Ștefaniei pentru a ne spune istoria site-ului arheologic.

Acropolele și Templul Zeiței Athena Lindia este unul dintre cele mai vechi și importante site-uri arheologice din Rhodos. Am urcat până sus am admirat toate” pietrele” dar mai ales îmrejurimile și ce era interesant că printre aceste pietre în mijlocul ruinelor” trăiește” un măslin bătrân, căruia nu i se știe vârsta...

De sus de pe Acropole se vede și micul golf al îndrăgostiților, în formă de inimă... are o legendă cu doi tineri îndrăgostiți cărora le era interzisă iubirea de către familiilelor, dar astăzi este un loc romantic unde au loc frecvent nunți, aici fiind și o mică biserică... localnicii se întrec în a face un eveniment deosebit... de exemplu mireasa este adusă cu barca la cununie...

La coborâre a fost mai ușor, deja știam drumul dar tot impresionată eram de tot ce vedeam și pentru că mai aveam timp am stat la o terasă în centru și am băut câte o cafea, admirând Acropolele... imaginea de aici de pe terasă este impresionantă...

Până la autocar am luat autobuzul local, deja era foarte cald și noi trebuia să urcăm... cam greu :p

Monolithos – lăsăm partea de est în urmă, mergem prin munți și de ce ne apropiem de coasta de vest peisajul începe să se schimbe... mai mult verde, mai multe zone agricole, livezi de măslini și viță de vie.

Ne oprim în sat la o localnică să degustăm produse locale, miere de albine de diferite tipuri și souma-tescovină locală. Credeți-mă chiar s-a degustat și foarte mulți am cumpărat diferite produse, fiind frumos prezentate și ambalate.

O oprire specială pentru o panoramă extraordinară, considerată o minune a naturii, unde Castelul Monolithos construit de către Cavalerii Ioaniți, domină infinitul albastru al Mării Egee. Practic am oprit pe șosea pentru a admira frumusețea locului. Și tot aici a mai fost loc și de alte degustări printre altele dulceață de măsline... inedită pentru mine.

Embona – drumul șerpuiește prin munți, trecem de cel mai înalt vârf al insulei și totul verde de ce ne apropiem de satul Embona. Aici vom face pauza pentru prânz iar Ștefania ne explică unde și ce vom mânca. Sunt două feluri de meniu de 14 și 15 euro. Toate conțin o salată grecească, chifteluțe de legume și carne cu sos tzatziki doar felul principal diferă, la cel de 14 euro era musaca sau souflaki de pui iar la cel de 15 euro era miel la cuptor cu legume sau cotlete de miel la grătar cu legume. Pâine, apă, vin alb și vin roșu incluse în meniu. Noi am ales variantele cu miel.

Am lăsat autocarul în parcare și am mers pe jos prin sat până la taverna unde eram așteptați pentru masă.

Taverna Savvas – terasă mare, mesele acoperite cu fețe de hârtie albă, aranjate pentru 8 persoane ne așteptau să le ocupăm. Mi-a plăcut cum s-au organizat și cum ne-au servit, mai ales că nu eram singurii care serveam masa, noi fiind vreo 30 de persoane au mai venit și alte grupuri. Clar taverna este inclusă în circuitul turistic al insulei și face față să servească, toți știind dinainte meniul.

Am primit imediat apă, pâine și câte o carafă cu vin alb și roșu. Un domn a trecut pe la fiecare pentru a nota ce dorim ca fel principal.

Nu am așteptat foarte mult mâncarea, până ne-am întors noi de la toalete au început să apară aperitivele, câte o farfurie cu salată grecească și una cu chifteluțe calde. După aceea a venit pe rând și felul principal și fiecare a primit așa cum a comandat. S-au lins farfuriile și asta spune tot, tare bune și gustoase au fost toate. A fost suficient vin pentru a ciocni cu toții la masă câte un pahar... chiar două... și la final am primit struguri albi din partea casei... dulci și fără sâmburi...

Cam greu cu burta plină... :p dar nu-i nimic ne duce autocarul undeva la marginea satului, lângă o podgorie de vin, la o degustare de vinuri, Embona fiind renumit pentru podgoriile sale și producția de vin. După așa o masă gustoasă mai merge un pahar de vin... și a curs vinul... alb, roze sau roșu... vin bun de calitate medaliat la diferite concursuri de profil.

Drăguță locația, ca un popas la marginea viei... terasă mare, bar, un magazin cu suveniruri și o încăpere aranjată și decorată rustic în stilul local.

Și de aici s-a cumpărat mult și multe suveniruri și credeți-mă în nici un loc unde am oprit pentru degustare de produse locale nu ni s-a sugerat că trebuie să cumpărăm ceva. Știe grecul să facă turism, să-și ambaleze produsele în așa fel să te facă să cumperi... ;)

Veselie mare în autocar după atâtea degustări bahice... mergem mai departe pe coasta de vest spre Valea Fluturilor, Vasilis ne-a pus muzică grecească în surdină și ne-am relaxat vreo oră până Ștefania a început să ne povestească despre următorul nostru obiectiv.

Valea Fluturilor – este un ecosistem unic în Europa, o adevărată minune a naturii, cu poteci înguste, iazuri, podețe rustice, pârâuri și cascade unde fluturii decorează trunchiurile pinilor și nu numai.

Tot acest” părculeț” amenajat special pentru a putea trăi acești fluturi se întinde pe o distanță de aprox. 2 km. Traseul este același la dus și la întors și singura condiție este să nu faci zgomot, altfel fluturi zboară forțat și pot muri. Trebuie să mergi în liniște și să-i observi în mediul lor natural... dar tocmai aici este dilema că nu prea îi vezi... au culoarea lemnului pe care stă... dar și când zboară, sunt superbi... aripile desfăcute sunt portocalii cu picățele, sau roșii cu picățele...

Noi am avut bucuria să-i vedem și pe copaci dar și în zbor... mai ales cât am stat la terasa de la intrare la un suc... zburau și se așezau pe noi... o nebunie...

Intrarea costă 5 euro de persoană cu reducere pentru pensionari și copii.

Lângă intrare este și un magazin cu suveniruri și multe exponate cu fluturi.

Și odată încheiată vizita în Valea Fluturilor se încheie și excursia noastră.

Am ajuns în oraș la apusul soarelui și Vasilis ne-a lăsat pe fiecare la hotelul de unde ne-a luat.

La toate aceste obiective pe care le-am vizitat în excursia asta se poate ajunge cu autobuzul local sau cu mașină închiriată.

Ne-a plăcut tare mult călătoria asta pe insulă cu autocarul și recomand celor mai comozi, așa ca noi! ;)

Alegeri inspirate și toate cele bune!

Web, dacă se poate vă rog să atașați melodia youtube - Să ne însoțească în această frumoasă călătorie pe insula Rhodos

Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 6273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI