7 Island Cruises - Croaziera cu peripetii

TIPĂREȘTE

Duminica 30. 05. 2010 am pornit spre Nidri, al doilea port ca marime al Lefkadei, pentru a ne interesa despre vestita croaziera “7 insule” care se organizeaza de aici. Portul e foarte frumusel destul de mare, cu multe ambarcatiuni, unele de lux altele de pescari, cu multe taverne peste drum, cu yachturi sute, multe dintre ele de inchiriat, bani sa ai ca ai ce face in Lefkada. Cum mergeam noi agale si alene asa zarim 4 barci (Eptanisos, Makedonia Palace, Ikaros Palace si Nidri Star I) mai maricele cu cate trei punti, insiruite una langa alta si dupa denumiri ne-am dat seama ca acolo e problema noastra. Desi barcile stateau linistite, numai la una in fata statea un cetetean mic, aproape negru cu burta si accent (la engleza de balta) la un mic birou cu umbrela si multe pliante in fata, e vorba despre Makedonia Palace. Ne repezim spre el, dar o englezoica slaba moarta taraind doi copii mici dupa ea ne-o ia inainte, asa ca am auzit si ce i-a spus ei, si dupa aceea am fost nevoiti sa mai ascultam odata, omul avea o placa si o punea la fiecare client, insa dupa aceea, a trebuit sa ne raspunda la intrebari si a schimbat putin placa.

Pretul a fost de 20 de euro de persoana, eu nu ma tocmesc niciodata, mai ales in vacanta, la servici e altceva, dar in vacanta daca imi place ceva cumpar, daca mi se pare scump nu, si caut mai ieftin. Omu’ nostru ne-a informat ca numai peste doua zile se face croaziera adica marti si urmatoarea cursa joi. Deci am vorbit pentru marti si i-am lasat la cerere 10 euro avans, la care am primit chitanta foarte sugestiva. Omul ne-a promis conform textului invatat pe de rost, ca o sa avem vreme buna, ca o sa vedem nu stiu cate insule, ca ne duce la Porto Katsiki pentru baie si la Egremni pentru poze si diverse blablablauri si ne-a poftit sa vizitam barca, iar noi nu am asteptat a doua invitatie si am trecut la inspectie. Makedonia a primit aprobare asa ca am mers cu ea in croaziera.

Marti dimineata era cerul negru, statea sa ploua, dar noi cum suntem vrednici si mai ales nevrand sa pierdem cei 10 euro dati avans, ne sculam frumos si ne prezentam in port langa Makedonia Palace. Pe drum faceam pariuri cu numarul total de turisti care vor fi in barca. Cel mai pesimist eu, cu 10, ceilalti au zis 30, 40 iar Cris 60 care a si avut dreptate au fost 61 de turisti in total de diverse natii, noi 4 fiind singurii vorbitori de limba romana.

Am ajuns si stupoare mai erau si altii pe vaporas, am urcat timizi sus, cat mai sus pentru ca acolo ne place si ne-am asezat pe banchetele viu colorate. In jurul nostru englezi, greci, nemti, cehi, nordici toti dezbracati de parca ar fi urmat o caldura mare. Afara erau maxim 15* si noi eram bine imbracati cu geci si hanorace groase cu glugi si sepci si chiar si pelerine de ploaie si umbrele in bagaj. Saracii ceilalti turisti au primit paturi pentru ca majoritatea erau in pantaloni scurti sau fuste scurte si dardaiau la un moment dat ca ma lua si pe mine frigul numai privind la piroanele lor.

Barcuta frumoasa, colorata cu bar la etajul superior, si cu compartiment inchis la parter unde s-au bagat toti frigurosii, toalete curate, echipaj civilizat si chiar si doua topogane cu apa micute pentru doritori. Cursa incepe plecand din Nidri spre Vasiliki si capul Lefkatos sau Drastis cel cu farul de unde s-a aruncat poeta nationala sau Afrodita nu mai stiu care sau amandoua, si ar fi trebuit sa urmam coasta de vest spre Katsiki si Egremni, insa valurile si furtuna ne-au indepartat de Lefkada si am luat curs spre Kefalonia. Imediat cum am depasit capul Drastis au inceput problemele, erau valuri destul de maricele si barca noastra care mie mi se paruse destul de mare pentru a nu crea probleme, se legana ca o coaja de nuca in voia marii. La inceput toti ne tineam bine, eu mai ales si am trecut cu bine credeam noi de valurile nervoase ale marii Ionice. Pana cand, la un moment dat, au inceput paharele si sticlele de la bar sa se miste de la un cap la altul al rafturilor si inapoi, atunci am simtit prima crampa. Am crezut ca e de la croisantul cu sunca si cascaval de pe vapor, care mi se paruse cam gras. Apoi au inceput sa cada paharele si sticlele din rafturi si sa se sparga pe jos, de au trebuit sa bage aspiratorul pentru a lua toate cioburile. Dupa cateva minute ma zvarcoleam, durerea de burta era acuta si pultacee, a trebuit sa ma duc la toaleta sa rezolv problema, noroc ca aproape ajunsesem in Kefalonia. Mai tarziu am aflat ca durerea de burta era un rezultat direct al raului de mare. Inainte sa ajungem in Kefalonia am aflat ca prietena noastra isi scosese buletinele din geanta si le inghesuie in buzunarele de la blugi in caz de doamne fereste, sa fie pregatita.

Am ajuns in Fiskardo ,usurat si vesel, aici am gasit un port linistit, fara valuri, intr-o laguna mica a insulei, plin de yachturi micute si de magazine, restaurante si taverne pe mal. In Fiskardo am avut timp numai o ora, pe care am petrecut-o cascand gura la magazine, pozand si filmand. Altceva nu ai timp sa faci poate sa bei o cafea la extrem de multele terase existente. Fiskardo e dragut, e frumusel dar si foarte mic, nu-mi venea sa cred cat de mic poate fi, Vasiliki e de doua trei ori mai mare. Aici sunt multe de cumparat, ca si pe orice alta insula greceasca gasesti din plin suveniruri cu insula, harti, ghiduri turistice in 10 limbi, magneti diversi de frigider, haine, dulciuri, alte produse alimentare si multe alte produse caracteristice sau chinezisme. Cladirile din preajma portului sunt in stil Venetian si vopsite in diverse culori de crem, verde, grena sau galben. La ora stabilita am plecat fara peripetii spre Ithaca, insula Penelopei si a lui Ulyse din povestile batranului Homer. Credeam ca o sa fie ceva deosebit Ithaca dar am fost dusi intr-un port atat de mic incat Fiskardo parea capitala europeana, numit Kioni unde oferta de magazine si taverne era destul de limitata. Aici am avut oprire timp de maxim 90 de minute in care trebuia sa si mancam ceva. Orasul l-am luat la picior si in 15 minute nu mai aveam ce face. Am obsevat cu surprindere cateva indicatoare scrise de mana cu vopsea: Hot Shower si apoi Hot Water: 8. 30-11. 30 si primul gand a fost ca astia nu au apa pe insula, iar apa calda s-a inventat mai tarziu aici si e putina pentru ca se produce manual. Insa pana la urma ne-am lamurit, afisele erau pentru cei multi care veneau cu Yachturile si familia sau prietenii si aveau nevoie de un dus, erau foarte multi si in Kioni si in Fiskardo. Am mancat ceva in Kioni dar fetele nu vroiau sa comande mai nimic pentru ca le era frica de raul de mare si de urmarile lui. Am gustat cate ceva totusi si partea buna e ca s-a inseninat tare incalzindu-se puternic. Am plecat cu durere in suflet pentru o repriza secunda de valuri mai mici de data asta. Makedonia si capitanul ei ne-au dus spre Meganissi, o insula invecinata cu Lefkada destul de mare pe care am studiat-o atent pe coaste si am intrat un pic cu barca intr-o pestera numita Papanikollis, aici in timpul celui de-al doilea razboi se adapostea submarinul grecesc cu acelasi nume al carui turn l-am admirat in Pireus la muzeul naval. Toate informatiile erau citite de un grec la microfon si in engleza, cam stricat dar pricepeam cate ceva. Dupa pestera am luat curs catre Scorpios insula cumparata in anii 60 de Aristotel Onasis cu 12. 000 $. Defapt cu banii astia a cumparat trei insule invecinate dar celelalte doua printre care si Scorpidi sunt mult prea mici. Aici ni s-a facut o prezentare pe larg a insulei si a cladirilor care se vad, apoi am tras la un mal unde era o plaja mica cu pietricele si cei care au dorit au coborat pe insula pentru a face baie sau doar pentru a pune piciorul pe o alta insula oarecum celebra. Unii chiar au facut baie, altii doar s-au plimbat pe mal, Cris a coborat pt ca avea pantalonii mai scurti. Dupa scurt timp au dat drumul si la apa pe cele doua mici topogane si toti copii dar si ceva adulti au sarit repede pe ele. Am plecat dupa jumatate de ora spre Nidri dupa ce am inconjurat Scorpios si am aflat ca daca ne dorim insula e la vanzare si ca din cauza crizei a lasat Christina la 2 milioane de euro (ceruse 3. 2 mil. in 2008). Un frumos ponton cu palmieri, ce duce la o mica bisericuta in padure ne-a fost prezentat ca locul pe unde Jackie Kenedy in rochie alba, a fost condusa la altar pentru a deveni doamna Onassis.

In drum spre Nidri am trecut si pe langa insula Madouri, proprietatea familiei poetului si eroului Aristotel Valaoritis, acesta s-a nascut chiar aici pe insula si cladirea, singura de pe insula, se vede din Nidri este veche de peste 150 de ani. La aproximativ 18. 00 am revenit pe insula noastra in Nidri si fetele au zis vesele, ciripind parca ca ele vor la shoping sa termine ce au inceput, iar eu am zis si mai vesel ca ma duc pana la Vasiliki ca si eu am ceva neterminat si e grava situatia. Asa s-a incheiat croaziera noastra, in coada de peste, fetele jurandu-se ca nu mai pun piciorul in barca sau vapor si eu alergand masina pe dealuri spre toaleta mea iubita. Bineinteles ca peste doua zile luam ferryboatul de Kefalonia, uitasera promisiunile de marti.

Alte informatii se pot gasi si aici: click aici

Cautand prin memorie si prin diverse cotloane ale internetului o melodie cat de cat apropiata de subiect, mi-am adus aminte cu mare placere de secventele din “Zorba Grecul” de pe ferryboatul de Creta din startul filmului, cand se pornise furtuna si oamenii se balanganeau din stanga in dreapta si se ciocneau unii de altii si probabil momentul de unde a pornit acest dans foarte popular, dar si foarte asemanator cu miscarile unui om la balansul puternic pe un vas in timp de furtuna. Daca se poate atasa urmatoarea melodie ar fi foarte dragut din partea webmasterilor: click aici

---

VIZUALIZĂRI: 9421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI