Barcelona, pur și simplu-minunată! I

TIPĂREȘTE

Introducere:

Ne-am luat biletele pentru sejurul din septembrie, destul de târziu, prin iulie, după ce ne-am întors din vacanța din insula Ischia. Abia atunci când am văzut că vom ateriza la Barcelona, la aeroportul El Prat și mai mult de atât, stațiunea unde vom fi cazați e doar la 60 km, am zis ura! vizităm Barcelona! :)

Sigur că prima dată ne-am interesat cu ce ne vom putea deplasa și aici trebuie să spun că există și autobuze, din fiecare stațiune, dar după părerea mea, cea mai comodă și ieftină cale este trenul. Biletul până la Barcelona a costat 5 euro de persoană/sens.

Trenul circulă la fiecare jumătate de oră, merge pe malul mării, iar din moment ce intră în Barcelona, este subteran. Aici puteți opta să coborâți la stația care vă este mai aproape de destinație.

Noi am fost în două zile, prima zi am coborât la stația Arc de Triumf, a doua zi la Sants. În oraș puteți circula cu metroul sau autobuzul, ori de ce nu, cu bicicleta, sau cu hop on-hop off, autobuzul turistic, pe cele două linii, verde și roșu. Costul unei călătorii pentru o zi întreagă este de 30 de euro de persoană.

Noi am ales să circulăm pe jos, știți desigur că „mersul pe jos face piciorul mai frumos”, dar totodată te ajută să cunoști foarte bine un loc, în cazul nostru-un oraș. :p

Câteva date geografice:

Barcelona este capitala Catalunyiei, al doilea cel mai mare oraș al Spaniei după Madrid. Este situat pe coasta Mediteranei, în estul țării, la sud de Munții Pirinei, care sunt totodată și granița cu Franța, la cca 160 km.

O scurtă istorie:

Potrivit legendelor, cartaginezii au întemeiat orașul Barcino, prin Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal. Despre el, se știe, că a fost unul din cei mai străluciți comandanți militari, unul din cei mai mari dușmani ai Republicii Romane.

Mai târziu, au venit romanii, care au transformat orașul într-un castrum, fragmente din această organizare mai sunt vizibile în Plaça del Rei.

Rând pe rând, cetatea a fost cucerită de vizigoți în sec. V, apoi de mauri în sec. VIII, în 801 au revenit regii franci, apoi în 985, a fost jefuită de Al-Mansur.

După așa o istorie tumultuoasă, Barcelona a devenit din nou o provincie francă, cucerindu-și independența, anexând și principatul Cataloniei, Regatul Aragonului, precum și alte câteva regiuni cucerite în marea Mediterană, acoperind o zonă vastă de la Barcelona până la Atena.

Decăderea Barcelonei a început odată cu anexarea Cataloniei și Aragonului, Regatului Castiliei, dar mai cu seamă, odată cu Războiul Spaniol de Succesiune din 1714.

Secolul XX, vine cu o revigorare a culturii catalane, Barcelona, fiind din nou un important centru cultural și politic.

Sigur că a venit și Războiul Civil Spaniol, aici fiind un centru-refugiu pentru forțele anarhiste, dar totul se va termina cu predarea puterii Generalului Franco în 1939.

Barcelona cunoaște din nou înflorirea din anii '70, devenind azi un oraș fabulos, unul din cele mai prețuite din Spania și Europa.

Vizita noastră:

În prima zi a a vizitei noastre, aveam mari emoții la întâlnirea cu acest oraș. Vi s-a întâmplat așa ceva? Aveam o teamă, în sensul în care aveam așteptări mari, nădejdea că nu vom fi dezamăgiți. Și nu am fost...

Am citit multe articole înainte de plecare despre Barcelona, unele negative, se vorbea despre gunoaie, nu neg, dar poate n-am fost în aceleași locuri?

Acum scriind aceste rânduri, mă visez încă acolo, așa că sper să pot reda cât mai corect ceea ce am simțit, ceea ce am văzut.

Prima senzație atunci când am ieșit la lumină, din gara aflată subteran, a fost de... liniște... prea multă liniște!

Am văzut peste drum o clădire impozantă, era Gara Barcelona Nord, stația de autobuze.

În imediata vecinătate era un parc, cu multă verdeață, ca de altfel în foarte multe locuri din oraș. Abia am făcut câțiva pași, cu ochii mari care fixau deja clădirile din cărămidă roșie, că deja zărisem Arcul de Triumf.

Am trecut prin fața clădirii roșii a Escola Pere Vila, ajungând în fața Arcului de Triumf, impunătoare, frumoasă. De aici începe o stradă pietonală, Passeig De Lluis Companys, „străjuită” pe părți de palmieri, largă și plină de tineri, dar și turiști, căutând cele mai bune cadre pentru poze. Pe stânga, sunt clădirile emblemă, ale Tribunal Superior de Justicia de Catalunya și Palau de Justicia de Catalunya. Foarte frumoase clădirile, ale cărei turnuri, se văd perfect printre ramurile palmierilor, din unghiul potrivit.

Câteva cuvinte despre Arcul de Triumf.

El a fost proiectat de arhitectul catalan Josep Vilaseca și a fost construit cu ocazia Expoziției Universale din 1888 care a avut loc în Barcelona, în Parcul de la Ciutadella, ca de altfel multe alte obiective din oraș. Arcul este realizat din cărămidă roșie, în stil mudejar, un stil arhitectonic specific maurilor rămași pe teritoriile creștine după Reconquista. El este decorat cu numeroase statui și basoreliefuri. Am avut norocul să-l vedem la orele dimineții, dar și seara înainte de apus. Splendide amândouă variantele. După cum spuneam, de aici începe o promenadă frumoasă, care atunci (1888) a servit la intrarea principală în expoziție.

La capătul străzii începe Parcul de la Ciutadella, acolo unde este și Palau del Parlament de Catalunya.

Noi am pornit mai departe, pe Carrer d'Ortigosa, ieșind pe frumoasa Via Laietana, frumoasă printr-o serie de clădiri monumentale, de mare importanță, o mică piațetă la intersecția unor străzi, apoi pe stânga vedem Palacios Museos, Casa del Gremi dels Vellers, actualmente muzeu.

Pe partea cealaltă, alte clădiri, una mai frumoasă ca alta, eu aproape că nu mai țin pasul cu fotografiatul. Adevărul este că fiecare balcon, mic sau mai mare, de regulă din fier forjat, ori sculptat, ori de lemn, sunt fantastice, ca și fațadele clădirilor. Perfect finisate, decorate bogat cu statui și basoreliefuri, cu geamuri rotunjite sau pătrate, uși, portaluri, absolut remarcabile. Aveam dorința de a imortaliza totul... de a reține totul... de a nu pierde absolut nimic din vedere.

Am făcut stânga, pe o stradă îngustă, iar după muzeul mai sus amintit, este o mică piațetă-Plaça de Lluis de Millet, unde ne-am așezat pe o băncuță să studiem o hartă, pe care tocmai o achiziționasem. La doi pași de noi, era pe stânga, fix vis-a-vis de librăria de unde am luat harta, o clădire monument: Palau de Música Catalana.

Câteodată cuvintele sunt insuficiente pentru a putea descrie o astfel de bijuterie. Ce mă supăra puțin pe mine, era faptul că străduța fiind destul de îngustă nu puteam s-o cuprind foarte bine în poză, în întregime. Parcă totul acolo era o poveste.

Palatul este astăzi o minunată sală de concerte, proiectată de arhitectul Lluis Domènech i Montaner și construită între 1905-1908, din fondurile societății catalane, contribuții importante având însă industriașii bogați și burghezia din Barcelona.

În 1997, Palau de Musica a fost declarat Patrimoniu Mondial Unesco, împreună cu spitalul Sant Pau.

Fațada îmbină perfect mai multe stiluri arhitecturale, cea tradițională spaniolă cu cea arabă. Există cărămidă roșie, vitralii, mozaicuri, ca și impresionantul grup sculptural de pe colțul clădirii al lui Miquel Baly, o sculptură care simbolizează muzica catalană.

Apoi sunt coloanele acoperite de faianță glazurată multicoloră cu modele florale. Fantastic!

Am admirat minute bune clădirea neștiind cum s-o potrivesc mai bine în cadru. Sper doar să pot reveni cândva, să intru, eventual să asist la unul din concerte. :)

De aici încolo, ne gândeam să ajungem la Sagrada Familia, așa că am luat-o pe Passeig de Sant Joan, până la Plaça de Tetuan, trecând una câte una prin cartiere, străzi aranjate în pătrate, străzi largi, aerisite, cu mulți copaci, de o parte și alta, aproape pe fiecare stradă existând cel puțin o cafenea, unde puteai sta la o terasă, la o cafea sau o bere rece. Am admirat cum la fiecare colț de stradă, clădirea îmbracă perfect forma străzii, astfel este rotunjită, sau alungită, în funcție de natura locului. Stăteam să caut pe fiecare fațadă ce reprezintă clădirea, dar de multe ori, erau doar simple locuințe, apartamente, doar că arătau fabulos, de parcă ar fi fost adevărate palate.

Am traversat pe la foarte multe semafoare, din dorința de face poză clădirii de pe partea opusă, de unde se vedea grozav, desigur dacă țineam evidența, câștigam vreun record. ;)

Pe măsură ce ne apropiam de obiectivul nostru, am început să zărim, puțin câte puțin, apoi mai mult, porțiuni din turlele Sagradei, cu macaralele din jur.

Când ne-am apropiat destul, la parcul din fața ei, ne-am oprit pentru o clipă să ne gândim bine... chiar am ajuns aici? pe bune?

Primele poze le-am făcut chiar acolo, printre frunzele copacilor... în jur era atâta lume, de toate naționalitățile, de toate culorile...

Noi nu ne-am luat bilete pentru vizita din interior, neștiind exact când și cum putem ajunge, dar eram fericiți că o putem vedea pe îndelete de jur-împrejur!

Și am dat ocol, încercând să cuprindem tot în priviri... nici nu știu să vă spun ce sentiment am avut... de admirație pentru munca omului, a oamenilor... încă se mai lucrează...

Marele proiect al lui Antonio Gaudi, pentru care a lucrat mai bine de 40 de ani, a fost început undeva prin 1882. Biserica nu a fost finanțată din bani publici, ci doar din donații și din prețul biletelor de intrare. Se știe că actualmente, la toate obiectivele lui Gaudi, biletele se iau numai online.

Ultimii 15 ani din viață, Antonio Gaudi, i-a consacrat Sagradei. După tehnicile folosite la începutul sec. XX, el estima durata construcției la câteva sute de ani. Spunea tot timpul că Clientul meu nu se grăbește! .

Acum se crede că finalizarea va fi undeva prin 2026.

La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a sfințit biserica ridicând-o la rangul de Basilica Minor.

Câteva cuvinte despre fațadă, despre ce am văzut noi:

Biserica are 18 turnuri (mai bine zis va avea), reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și cel mai înalt turn, Isus.

Turnul acesta, al lui Isus, are 170 m, cu 1 m mai mic decât un deal din apropiere, deoarece, Gaudi spunea, că nimic nu poate fi mai presus decât creația lui Dumnezeu.

Biserica are 3 fațade: cea a Nașterii, spre est, a Patimilor, spre vest, a Gloriei, spre sud.

Fațada Nașterii, se mai cheamă și a Bucuriei, a Crăciunului, ori a Vieții și prezintă sculpturi cu scene din Bibile, referitoare la nașterea sau copilăria lui Isus.

Fațada Patimii, reprezentând durerea, sacrificiul și moartea, este reprezentată prin tot felul de sculpturi dramatice. Și această fațadă are tot trei intrări, ca și celelalte, însemnând mila, speranța și credința.

Fațada Gloriei este cea principală, va fi cea mai importantă după finalizarea clădirii.

Sculpturile de aici reprezintă originile omului, drumul și scopul lui în viață.

Are o galerie exterioară cu 7 coloane, acestea fiind cele 7 daruri ale Sfântului Duh.

În prezent se lucrează la Turnul lui Isus.

Ne-am învârtit printre sutele de turiști, chiar nu exagerez, dar era puhoi de lume, grupuri, grupuri, ne-am apropiat de unii, de alții, ascultând toate aceste informații de la ghizi. Un cuvând de aici, unul de colo, nici nu poți să le ignori, pentru că la tot pasul, te lovești de ei.

Am rămas uimită de faptul că absolut orice element este la locul lui, reprezentând ceva, nimic nu este în plus, totul are o logică.

Se dorește terminarea bisericii în 2026, atunci când se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudi, care acum își doarme somnul de veci în cripta din Sagrada Familia.

Am făcut turul bisericii, privind-o din toate părțile, din toate unghiurile, este uimitoare și parcă mereu alta, din fiecare altă perspectivă. Trebuie să vă spun că am petrecut cca o oră, dându-i ocol, parcă nu mă mai săturam s-o privesc...

Ne-am desprins totuși, greu, din locul acela, cu gândul de a mai vedea câte ceva, era doar pe la orele prânzului.

Am traversat străzi, am trecut prin fața multor clădiri, importante și frumoase, prin parcuri și piațete, iar după vreo jumătate de oră am ajuns în Plaça de Catalunya, sau dacă vreți, Plaza de Cataluña, numele în spaniolă.

Acesta este considerat a fi centrul orașului, locul unde se întâlnesc orașul vechi, prin Barri Gótic, Raval, în Ciutat de Vella și Eixample, construit în sec. XIX. Are o suprafață de cca 50 de mii m pătrați, aici se întâlnesc și unele din cele mai importante străzi, bulevarde: La Rambla, Passeig de Gràcia, Rambla de Catalunya, Portal de l'Angel, Ronda de Sant Pere, Carrer de Bergara și Carrer de Pelai.

Piața este superbă, cu multe fântâni arteziene, cu multe sculpturi, statui, cum ar fi și Monumentul lui Francesc Maciá, iar în centru, este un spațiu liber, cu bănci, și este plin, plin de porumbei.

Piața a fost inaugurată de Regele Alfonso XIII, în 1927, iar acum aici sunt concentrate multe centre comerciale, bănci, teatre, baruri, hoteluri de lux.

În jurul pieței sunt 6 grupuri sculpturale, reprezentând cele 4 provincii catalane, înțelepciunea și munca.

Așa cum spuneam, de aici începe celebra stradă, La Rambla. Este unul din cele mai renumite bulevarde din lume, Las Ramblas fiind numele în spaniolă, Les Rambles-forma catalană originală, deoarece poate fi considerată o mulțime de alte străzi mai mici, de aici, pluralul.

Ea are o lungime de 1,2km, este mărginită la nord de Plaça Catalunya, la est-Barri Gotic sau Cartierul Gotic, la vest-El Raval, iar la sud se termină cu statuia impunătoare a lui Columb, Mirador del Colom, cu ieșire la mare, în Port Vell, portul vechi al Barcelonei.

Strada este pietonală pe mijloc, aici sute de turiști în perioada de vară și nu numai, se plimbă la pas, arborii înalți se împletesc, oferind umbră, iar pe cele două laturi, circulă autobuze.

Strada este renumită și pentru multitudinea de clădiri importante, adunate aici, laolaltă, teatre și muzee, palate, biserici. Aproape oriunde te uiți, vezi ceva frumos, ceva de neratat într-o poză... cred că am pozat la rând, clădire cu clădire...

Teatre Poliorama-Reial Academia de Ciencies i Arts, Palau Moja, chiar vis-a-vis de Hotel 1898, apoi Parroquia de la Verge de Bellem, o biserică frumoasă ce m-a dus cu gândul la Biserica Neagră din Brașov, datorită culorii sale. Să mai enumăr câteva clădiri pe care le-am admirat, Palau de la Virreina- Institut De Cultura Barcelona, apoi Teatro del Liceo, vestita piață La Boqueria, apoi Museu Arpi, sau Museu de Cera, Arts Santa Mónica.

Sigur că de pe La Rambla pornesc în stânga și dreapta foarte multe străduțe perpendiculare, care duc la alte obiective importante, cum ar fi Palau Güel, de pe Carrer Nou de la Rambla ori spre Basilica Del Santa Maria di Pi, sau Plaça Reial, venind de pe Carrer De Colom.

Plaça Reial, construită pe locul unei foste mânăstiri capucine, este astăzi un important obiectiv turistic, este un spațiu deosebit de frumos, cu bănci, palmieri și o fântână frumoasă, Tres Gràcies, în mijloc, precum și două felinare concepute de Antonio Gaudi.

Noaptea este aici un „loc plin de lumină”, terasele și barurile sunt pline de turiști. Arhitectul pieței a fost Francesc Daniel Molina Casamajó și a dorit să fie ceva luxos, regal.

Pe La Rambla găsiți și multe magazine, hoteluri, restaurante, terase. Iar cum nouă ne era foame, tot căutam un loc unde puteam mânca. Greu de găsit la ora aceea. Dar până la urmă am reușit, așa că ne-am potolit atât foamea cât și setea.

Despre La Rambla s-au spus multe, dar mie îmi place mult ce am găsit, care definește și senzația pe care am avut-o și eu, spusele poetului Federico Garcia Lorca: singura stradă din lume care mi-aș dori să nu se termine niciodată . Frumos, nu?

Sunt foarte multe tarabe cu mici souveniruri, cu obiecte artizanale, dar veți găsi și tare mulți comercianți „clandestini” care își întind cearșafurile direct pe trotuar, vânați mereu de oamenii legii.

Ajunși la capătul bulevardului, am admirat coloana cu statuia lui Columb, parcă apărând orașul, am traversat către mare, am văzut ambarcațiunile mici, am privit spre turnul de unde pleca telefericul.

Ne-am reîntors la Columb, Mirador del Colom, este un monument înalt de 60 de m și a fost construită special cu ocazia Expoziției Universale din 1888 în onoarea primei călătorii în America a lui Columb. Statuia lui se află în vârf și are 7,2 m înălțime.

De jur-împrejur, sunt instituții însemnate, cum ar fi Govern Militar de Barcelona sau Comandància Naval de Barcelona, ori Port de Barcelona, vechea clădire a portului acum în proces de renovare, sau să mai pomenesc de Aduana, o superbă clădire, chiar la mare, în dreapta coloanei lui Columb, reprezentând un sediu administrativ portuar.

Dacă treci strada ajungi la Museu Maritim de Barcelona și de aici începe Avinguda Paral-lel, pe care ne vom plimba noi în a doua zi de vizită la Barcelona.

Acum însă, ne-am întors pe lângă sediul guvernului militar, pe o stradă paralelă cu marea, ajungând în Plaça del Duc de Medinaceli, unde ne-am odihnit nițel pe o bancă la umbră, pentru ca peste alte câteva minute să poposim în Plaça de la Mercè, cu impozanta Basilica de la Mercè. În traducere Bazilica Fecioarei Noastre Milostive.

Basilica este construită în stil baroc, între anii 1765-1775. Cupola bisericii, îmbrăcată în mozaic colorat, este încununată de o statuie a Maicii Domnului, care este vizibilă tocmai de pe promenada de la mare.

Fiind deschisă, am intrat să admirăm și noi interiorul deosebit de spațios, bogat decorat în stil rococco.

De aici, am mers mai departe ajungând în Plaça d'Antonio Lopez, unde se intersectează Passeig de Colom cu Via Laietana, vedetă fiind o clădire uriașă, veche dar senzațională, Correos, Poșta Catalană. Sigur că și pe Via Laietana sunt multe clădiri, elegante, frumoase, care sunt totodată și instituții importante, dar le-am admirat deopotrivă și pe cele oficiale și pe celelalte. Când am ajuns în Plaça del Angel, am știut că e timpul să ne oprim pentru o pauză de cafea, dar și o înghețată, respectiv o bere. Ne-am luat un răgaz, pentru ceea ce va urma, cartierul gotic, cu catedrala, ale cărei turle deja le zărisem.

După binemeritata pauză, am purces din nou la drum, intrând pe străduțele înguste, pe lângă zidurile roșii, trecând prin fața Museum of Hystory of Barcelona, prescurtat MUHBA, apoi pe lângă zidurile romane, în Plaça del Ramon Berenguer el Gran, apoi în Plaça del Rei.

Plaça del Rei, este o piață publică medievală din sec. al XIV-lea, este înconjurată de Palau Reial Major, Palau del Lloctinent, Mirador del Rei Marti și Capella de Santa Agata.

Plaça De Ramon Berenguer El Gran este situat chiar în fața zidurilor romane și al Palau Reial Major, iar în centru se află statuia ecvestră a lui Ramon Berenguer al III-lea, Conte de Barcelona, denumit și Cel Mare. Cu puțin timp înainte de a muri, el s-a alăturat Cavalerilor Templieri.

Aici, în zona gotică sunt concentrate multe obiective importante, după cum v-am spus, dar în curând ajungeam și la catedrală și la Museu Frederic Marès.

Ieșind în Pla de Seu, am rămas din nou uimită de atâta măreție, grandoare, stil.

Catedrala gotică La Seu, a fost finalizată pe la începutul sec. XX, deși când s-a început construcția în sec. XIII, se numea Sfânta Eulalia, care este patronul orașului Barcelona. Catedrala se numește oficial Catedral de la Santa Creu i Santa Eulalia, adică Catedrala Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia.

Nu am intrat în catedrală, aici se plătește taxă, era deja târziu, noi eram destul de obosiți, dar am admirat minunea, de pe treptele ei, alături de mulțimea de oameni care își făceau selfie din fața catedralei.

Vă povestesc însă despre Sfânta Eulalia, care conform legendelor, a fost o tânără martirizată de romani, pe vremea ocupației lor. Ei au scos-o dezbrăcată într-o piațetă publică pentru a fi batjocorită. Era în mijlocul verii și totuși din senin a început să ningă, acoperindu-i trupul firav. Supărați, romanii au băgat-o într-un butoi, în care au înfipt multe cuțite, rostogolind-o pe strada care astăzi îi poartă numele.

Ea se odihnește în cripta din catedrală, lumea venind aici în pelerinaj.

Orele fiind înaintate, iar noi super obosiți, am decis să ne întoarcem către gară, de unde am luat trenul spre casă, adică spre Malgrat de Mar.

Surse folosite: Wikipedia, sagradafamilia.org

Despre cea de-a doua zi la Barcelona, vă voi povesti în articolul următor.

Webmaster, o rugăminte:

youtu.be/KPmPWL8N2bU

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI