Plajele aurii, nesfârșite din Costa Brava!

TIPĂREȘTE

Zilele trecute căutând printre poze, am dat peste un folder cu pozele din Spania, mai precis cu plajele din Spania, care erau pregătite încă de la începutul anului pentru a scrie un articol. Doar că a venit pandemia și eu foarte ocupată fiind, nu am mai scris până în august. Așa că acum voi reveni puțin la frumoasele locuri din Spania, pe care le-am văzut acum un an.

Cel mai bine am văzut aceste plaje cu ocazia plimbării cu vaporașul pe care am făcut-o plecând din Malgrat de Mar, acolo unde am avut cazarea și până la Tossa de Mar.

Această bucată din Spania despre care vă voi povesti acum se numește Costa Brava.

Se spune că numele acesta a fost dat în 1908, de către un jurnalist catalan născut la Girona, Ferran Agulló i Vidal , însemnând coastă-costa și accidentat sau sălbatic-brava, așa cum este în special drumul în această zonă, drum folosit și pentru raliuri.

Generalitat de Catalunya definește Costa Brava ca fiind zona de coastă mediteraneeană care se întinde de la granița dintre Malgrat de Mar și Blanes, acolo unde râul Tordera se varsă în mare și până la Portbou, cel mai apropiat oraș de granița cu Franța, cu o suprafață ce cca 5885 km pătrați.

Ce-i drept Malgrat de Mar poate fi inclus totuși la Costa Maresme, dar cum Costa Brava este mai cunoscut, rămâne acolo.

Plajele ei sunt în general foarte întinse, în special zona Malgrat și Blanes, late, cu un nisip auriu sau alb, destul de fin sau mai grunjos, cu ape cristaline și foarte albastre.

Golfuri mai stâncoase cum mergem spre nord,

dealuri verzi și marea la fel de frumoasă, cu ceva mai multe valuri.

Trebuie să vă spun că excursia pe mare este recomandată doar celor fără rău de mare, pentru că valurile pot fi destul de mari, supărătoare pentru cei care nu suportă asta.

Mie mi-a plăcut maxim, deși la un moment dat, vasul nostru semideschis, s-a umplut cu apă din valul care trecea peste bord. Și ce dacă? Eu doar m-am amuzat!

Dar să revenim la plaje.

Sigur că stând în Malgrat de Mar voi începe cu plaja din localitate, sau mai bine zis plajele.

Spun asta pentru că generic ar fi Platja Malgrat Centre, sau pur și simplu Malgrat, dar dacă o luăm ușurel, putem s-o împărțim: chiar în dreptul hotelului nostru, Reymar Playa, plaja se numește Platja dels Pins. Trebuie să vă readuc aminte că ne desparte de plajă și hotel, un drum Passeig Maritim, o cale ferată și o porțiune de parc cu multă verdeață și copaci, nu degeaba se cheamă dels Pins :) locuri de joacă pentru copii, o terasă frumoasă Habana.

Sigur că există din loc în loc pasaje subterane, pentru a putea trece de la hoteluri spre plaje.

Plaja dels Pins este foarte, foarte lată, cu un nisip mărunt, auriu, sunt câteva șezlonguri, puține umbrele, dar foarte multe locuri pentru stat liber pe prosop, de fapt cum stau majoritatea turiștilor. Mi s-a părut puțin cam rece apa, cu valuri aproape în permanență, însă culoarea mării este fantastică, de un albastru ireal. Marea este destul de adâncă chiar de la mal.

Mergând spre nord, plaja se numește Platja de l' Astillero. Tot lată și aici, același nisip auriu, cu câteva terase și baruri chiar pe plajă: Malamar Beach, Restaurante Antemarius, Chiriguinto la Sal.

Această plajă este distinsă cu steag albastru.

Puteți avea acces aici la sporturi nautice, se pot practica sporturi de nisip, se pot închiria șezlonguri și umbrele, există dușuri, toalete, precum și posibilitatea de a ajunge în mare pentru persoanele cu dizabilități.

Și ușor, ușor am ajuns în dreptul frumoasei Plaça Áncora.

După ce trecem de gara Renfe, ne vom bucura de Plaça de Xesco Boix și evident de Platja de la Conca, poate cea mai lungă și frumoasă plajă din Malgrat. Aici turiștii se pot bucura de o plajă aproape virgină, fără multe amenajări, însă mai mult ca sigur iubitorii de natură vor aprecia o plajă liniștită și foarte curată.

La capătul nordic al Malgrat-ului, există Plaja de la Punta de la Tordera. Aceasta este situată chiar în fața zonei de camping din Malgrat și ajunge până la gura râului Tordera. Aici se formează o deltă, este un mediu protejat, cu multe specii rare de păsări și o floră deosebit de valoroasă. Tocmai din acest motiv accesul pe această plajă este interzis, chiar și de pe mare am văzut-o de la ceva distanță, vasul neavând voie să se apropie prea mult de țărm.

Continuând aventura noastră pe mare, prima oprire este la Blanes, în stațiune, unde vaporașul își întinde puntea pentru a coborî fix pe plajă. Nisipul cald se lipește de picioarele călătorilor care urcă desculți pe vas. Am și eu astfel ocazia să studiez plaja, Platja de S' Abanell, lată bine, frumoasă, cu o zonă frumoasă de hoteluri în spate. Aici sunt și șezlonguri, câteva deja ocupate, lumea dorește să capteze razele ultraviolete de la începutul zilei. Foarte frumoasă plaja, valurile se rostogolesc rapid, marea este foarte înspumată și frumoasă.

Vaporașul oprește și în portul din Blanes, aici sunt foarte multe ambarcațiuni scumpe, iahturi luxoase, le-am admirat în timpul opririi, cât au urcat turiștii. Există lângă port o plajă, fix între stânca ieșită în mare și port-Platja De Blanes. Frumoasă, intimă, într-un golf liniștit. Nu-mi puteam lua ochii nici de la navele din port, dar nici de la marea ce strălucea sub razele soarelui. De altfel tocmai am citit că frumoasa plajă din Blanes a câștigat în 2007 certificatul pentru destinație turistică de familie.

Dincolo de Blanes, până să ajungi la Lloret de Mar, am făcut o oprire într-un loc ce mie mi-a plăcut tare mult, idealul meu de plajă. Este vorba de Platja de Santa Cristina.

Această plajă este foarte populară printre localnici, este des vizitată mai ales în weekend-uri, dar totodată este căutată și de turiști aici existând și un hotel de 5 stele Santa Marta.

Plaja este formată de fapt din două porțiuni, două plaje Cala Cristina și Cala Treumal conectate între ele prin câteva stânci numai bune pentru explorat și luat la cățărat. Aici copii se pot juca în voie, marea nu este adâncă la mal, am văzut asta atunci când puntea lui Neptuno se cobora pe nisipul deja fierbinte.

În spatele plajei, pe un deal, ascunsă de niște palmieri, este o frumoasă capelă, Ermita de Santa Cristina, unde se oficiază cununii și este foarte căutată de miri.

În spatele capelei este o parcare mare și sunt câteva restaurante unde se poate mânca bine.

Plaja are toalete, dușuri și am văzut bine ancorat și un steag albastru.

Cealaltă plajă Cala Treumal, este mai mică, de cca 400 de m, cu un nisip nițel mai aspru, iar în spate este umbră de la pinii din Grădina Botanică Pinya de Rosa.

Cele câteva minute pe care le-am petrecut în cele două opriri am văzut suficient încât să-mi doresc să lenevesc pe o astfel de plajă. Am văzut copii veseli, care se jucau fericiți, tineri și nu numai petrecând ore minunate la mare.

Plecând de la Santa Cristina, vedem de pe mare Cala Sa Boadella, un golf liniștit, cu o plajă micuță, de doar 250 metri, mai puțin accesibilă ca celelalte, se poate ajunge pe jos de la Ermita Santa Cristina. Are deasemenea steag albastru.

Platja de Fennals este una din plajele din Lloret de Mar, prima pe care o vedem de pe vas. O găsim într-un golf, ferit bine de vânturi și de aceea este poate mai căutată decât cea principală. Are certificare Blue Flag.

Platja de Lloret de Mar, este plaja principală a stațiunii, lungă de peste 1,5 km, dar și foarte aglomerată pentru gustul meu. Amenajată, cu șezlonguri și doar câteva umbrele, lasă foarte mult loc pentru cei care stau liber pe prosoape, lucru încurajat cu adevărat de oficialități pentru a păstra plaja curată, naturală.

Platja Sa Caleta este în continuarea plajei din Lloret, chiar sub frumosul castel Castell d' En Playa care domină dealul din dreapta, oferind priveliști frumoase spre plaja din Lloret de Mar.

Pentru că veni vorba, unul din lucrurile care m-au încântat la plimbarea pe mare a fost fără îndoială să privesc îndelung și să pozez castelele înșirate de-alungul mării. Este ceva ce nu poți avea decât aici, se vede altcumva decât de pe uscat. Merită din plin, cel puțin pentru mine.

Cea mai îndepărtată plajă ce aparține de Lloret este Cala Canyelles de Lloret de Mar.

Este o plajă mai mică, premiată cu steag albastru, are un port mic și un Yacht Club.

Nisipul este alb, dar locul este mai stâncos în spate, acoperit cu pini.

Toate plajele cu steag albastru din Lloret au dotări cu dușuri, toalete, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități.

În curând urma să ajungem în punctul final al destinației noastre, Tossa de Mar, despre care v-am povestit deja anul trecut.

Dar până acolo, am urmărit țărmul dantelat, mult mai stâncos, cu mici golfuri, zăresc deja zidurile castelului din Tossa și am admirat golful și mica plajă, Platja des Codolar, prinsă între stânci și Capul Tossa, pe care stă falnic Far de Tossa.

Platja Es Codolar mi-a plăcut maxim, deși era foarte aglomerată, se vede treaba că le plăcea mult și altora! Am văzut-o de pe mare dar și de deal, când ne plimbam între zidurile orașului vechi, Villa Vella.

Culorile mării sunt fantastice, de la un verde crud la azuriu, apoi albastru indigo. Sigur că și verdeața de pe stânci creau un cadru vizual minunat, un loc numai bun pentru fotografii excepționale. Și unde mai pui că apare și un castel în cadru! :)

Vaporașul nostru Neptune, ne-a lăsat fix pe plaja principală a orașului Platja Grande. Aceasta este lungă cam de 500 de m, lată, cu o formă de semilună, tot cu steag albastru, clasată în 2013 de Revista National Geographic printre cele mai bune 25 de plaje din lume.

Fără îndoială, o plajă frumoasă, foarte aglomerată atunci când am ajuns noi acolo. Am observat că în ciuda steagului albastru, nu erau amenajări, dar v-am mai spus, ei au alte criterii pentru a acorda asta și doresc să păstreze totul cât mai firesc, cât mai autentic.

În partea cealaltă a golfului, mult mai stâncoasă, este nu mai puțin celebra Platja de la Mar Menuda. Se spune că aici nu ajunge nici un val al mării. Misterul se explică printr-o legendă din 1236, când Sfântul San Ramon de Penyafort venind de pe mare, trebuia să atingă pământul. Mărturie stă o cruce naturală într-o stâncă, loc unde stâncile pur și simplu s-au despicat, formându-se o mică plajă, bañera de mujeres- în traducere -baie pentru femei.

Autorii catalani Josep Pla și Josep M. Ainaud au folosit legenda în cărțile lor, astfel că mica plajă a ajuns celebră în toată Spania.

Locul acesta este ideal pentru scufundări, este căutat de turiști, de familii cu copii mici, de pescari, de aceea poate fi aglomerat vara.

Concluzia mea este că zona pe care tocmai v-am descris-o este deosebit de frumoasă, vă voi demonstra prin poze și desigur recomand cu drag s-o și vedeți imediat ce se va putea călători în siguranță!

Webmaster o rugăminte: youtu.be/vg0ZDql5S2g - mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 8961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI