Cu vaporul din Sarti la Blue Lagoon, pe magnifica insulă Diaporos

TIPĂREȘTE

Dacă sunteți oaspeți în Sarti, Vourvorou sau oriunde în Sithonia și iubiți marea, peisajele și aveți nerăbdarea descoperirilor vă provoc cu o aventură în arhitectura vântului și valului, o excursie de neuitat pe insula Diaporos, o insulă nelocuită care concurează lejer la titlul de cea mai frumoasă oază de natură din regiune și despre care vă voi povesti pe larg imediat. Spun de la început că fotografiile asociate acestei postări nu reprezintă nici cinci procente din ce vă va uimi pe insulă, cu peisaje, floră și faună autentice, nealterate semnificativ de mâna omului.

Dornici de legănat pe ape cristaline și înfometați de baie și plaje neexplorate contactăm pe fb vasul Katerina Anestis și rezervăm locuri. Plecarea este din micul port al stațiunii Sarti, la 9:30 dimineață, suntem cu toții punctuali, ne îmbarcăm rapid, noi cei cam 40 de turiști și gata, suntem buni de aventură!

Nava este plăcută, nu foarte mare dar fără zone aglomerate și facilitând mobilitatea celor care sunt doritori de fotografii, umbră, muzică sau panorame. Trecuți recent printr-o experiență mai modestă, tot cu o plimbare nautică între Neos Marmaras și brațul Kassandra, pe care am descris-o aici, pe sait, nu aveam alte aștepătări decât să facem cât mai multe opriri pentru baie.

Ei bine speranțele noastre au fost cu mult depășite și voi continua cu echipajul, tineri, prietenoși, plini de entuziasm, au explicat tuturor în două limbi ce vom face și apoi au venit personal să se asigure că am înțeles și că este totul în regulă.

Plaja este denumită și Kavourotripes, noi o cunoșteam din zilele anterioare, foarte liniștită dimineața până la ora 9, când se pornește un generator de curent necesar barului de pe plajă, cu apă limpede și răcoroasă, cu nisip auriu și peisaje cu stânci lăptoase și catifelate confirmă strălucirea locului însă dimensiunile reduse și reputația transformată în aglomerație o fac mai puțin eligibilă pentru noi. Acum am revenit aici, ne-am bucurat de această primă oprire rapidă iar cei doritori de sărituri, inot și privit pești au putut savura din plin din darurile locului.

Să aveți ochelari și echipament de scuba și nu uitați de papucii de mers prin apă :) !

Luându-ne apoi direcția nord, spre Vourvourou, am avut parte de o întâlnire nespecificată nici în broșură :), am savurat urmând un grup de delfini la pescuit, rotindu-se în cercuri calculate, parcă pornind un vortex al naturii și părând că mână un banc de pești spre luciul strălucitor al mării. Căpitanul ne-a oferit ocazia de a fi conectați la festin, manevrând lin și deferent prin spectacolul acestor forțe dezlănțuite.

Părăsim cu jind familia delfinilor și ne îndreptăm fără oprire spre insula Diaporos, cea mai mare dintre cele șapte insule sălbatice, alintate și Caraibele din Halkidiki, situate în largul stațiunii Vourvourou, o zonă cu apă turcoaz și de mică adâncime, fremătând de bărci, caiace, plăci de surf cu velă și binențeles vaporașe gălăgioase și puse pe distracție, ca al nostru.

Ne oprim la o plajă unde și nisipul fin și apa cristalină și umbra dorită a pinilor pălesc în fața măreției stâncilor sculptate de milenii de forțele naturii, cu forme din care poți citi ca dintr-o ceașcă de cafea despre strădania trecutului, liniștea prezentului și vremurile care vor veni.

Avem timp pentru noi, pentru o explorare sui generis a acestui nesfârșit labirint impunător și chemător de vizitatori de moment, doritori să guste o mostră din infinitul timpului și din autenticul naturii. Las aici fotografiile să încerce o tușă palidă a ceea ce au produs marea și vântul și ploaia și soarele și vietățile locului, cu mențiunea că nemurirea va lua sfârșit în curând, gazdele noastre spunându-ne cu o tristețe întrezărită în glas că insula nu va rămâne nelocuită mult timp, o mare rețea hotelieră achiziționând teren și urmând să formeze și să deformeze natura.

Revenim din bucla timpului spre lucruri mai prozaice căci ora prânzului a sosit și ea și suntem îmbiați cu ouzo, o porție onorabilă de souvlaki și din nou un vin local pe care gazdele îl promovează fără parcimonie. Ce este mai frumos decât să guști din bucătăria locală, cu picioarele mângâiate de valuri jucăușe și umbriți de pinii seculari care nu renunță la visul lor spre mare? Ne despărțim prieteni pe viață, purtând o amintire și o speranță ca o promisiune că vom reveni cândva, să surprindem poate o clipire a timpului cel veșnic și implacabil. Da, și cu speranța că acel lanț hotelier va falimenta curând.

Vasul are în dotare veste de salvare, tot timpul căpitanul comercial a fost cu ochii pe oaspeți și pregătit să ne ajute să ne costumăm și apoi să dezbrăcăm vesta, să observe copiii și să ne întrebe din când în când dacă suntem bine.

Tot căpitanul a fost și sufletul petrecerii la întoarcere, învățându-ne să dansăm pe muzică tradițională și energizându-ne apoi cu șiruri de „hore” și „trenulețe” pe cam toate punțile vasului, cu o încheiere efervescentă în muzica discotecilor anilor 80. Să fie d. i. s. c. o. !

Nu ați fost la vre-o tavernă cu dans până acum? Nicio problemă. Nu ați mai fost la o discotecă de mult timp? Din nou, nicio problemă! Aici am perceput un nou moment de surpriză, de neașteptat, din șirul parcă nesfârșit oferit de gazdele noastre zâmbitoare și grijulii, pornite neostoit să ne uimească.

O nouă scaldă pe o plajă inaccesibilă de pe uscat, într-o zonă situată între plajele Manassu și Rodia ne așteaptă în liniștea după-amiezii. Ancora își face silențios datoria, noi, cei care dorim, ne costumăm cu vestele de salvare și pornim iureșul săriturilor și al înotului până la sălbatica plajă. Un cort uitat de vreme ne avizează că Robinsoni Crusoe au mai fost pe aici, umbra pădurii încă nu alungă de pe plajă perechile de turiști ad-hoc, căldura toridă însă ne împinge zgomotos în valurile acestui colț de rai. Cum se cheamă, cum se cheamă acest templu ascuns al naturii? Cu greu obținem un răspuns necartat pe vre-o hartă, Rodia 2. Mai veniți pe la noi, aș continua eu :) !

Delfinii? Diaporos cu labirintul de piatră și Blue Lagoon? Rodia 2? Nu voi ști să răspund care clipă a fost mai presus de toate. Pentru unii călătoria, pentru alții destinația, poate peisajele și natura în toată splendoarea ei, poate muzica și dansul mării, pașii de pe plajă sau culorile gravate în retina amintirilor, fiecare va duce ceva frumos acasă, păstrând în suflet o ancoră ce-i va lega de această excursie și aventură, de rememorat în zilele friguroase din Carpați.

Vacanțe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 7857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI