Kamena Vourla, vacanță cu parfum de istorie antică - Atena și Acropole

TIPĂREȘTE

Pentru cei mai mulți dintre noi, pentru mine cel puțin, Grecia înseamnă în primul rând plaje nesfârșite și extrem de frumoase, apă albastră sau de smarald, taverne care te atrag la tot pasul și multă, multă relaxare. De multe ori uităm că Grecia este o țară încărcată de istorie, că putem găsi aici locuri care ne vor impresiona atât de tare încât ne vom întoarce acasă mult mai bogați sufletește. Iar atunci când găsești un loc care să îți ofere posibilitatea să îmbini toate aceste lucruri, nu poți decât să te bucuri și să profiți cât poți.

Scurta vacanță petrecută în Kamena Vourla, o localitate micuță situată la poalele munților Knimis și scăldată de apele mării Egee, ne-a oferit pe lângă relaxarea într-un loc deosebit de frumos și posibilitatea de a vedea două dintre cele mai importante și mai impresionante locuri din istoria Greciei, Acropole și Delphi, de a gusta măcar pentru câteva ore aerul Atenei și de a afla multe lucruri despre vitejia spartanilor care s-au sacrificat la Thermopile.

Deși sunt o mare iubitoare de soare și mare, dacă stau acum și mă gândesc la vacanța petrecută în Kamena Vourla, amintirile de la Delphi, Acropole și Thermopile sunt primele care îmi vin în minte. Și nu sunt pasionată de istorie, cu atât mai puțin de ,,pietre”. Dar există mai multe tipuri de pietre, iar eu, aici, am văzut niște pietre cu cu suflet, pietre care parcă își spun povestea. Și pe care nu le voi uita niciodată. :)

Atunci când ești la 180 km distanță de Atena, drum pe care îl poți parcurge în doar două ore mergând pe autostradă, este păcat să nu ,,sacrifici” o zi de plajă pentru a face o scurtă vizită în capitala Greciei. Normal că o zi înseamnă mult prea puțin pentru a descoperi tot ceea ce are de oferit un oraș ca Atena, dar înseamnă suficient pentru a-ți putea face o idee, pentru a-i simți atmosfera și mai ales pentru a vizita Acropole.

Plimbarea noastră în Atena a început în Piața Syntagma și a continuat spre Acropole. Avem puțin de mers de-a lungul străzii aglomerate, urmărind linia de tramvai și având de cealaltă parte a drumului Grădinile Naționale, după care facem dreapta pe o străduță. Aici atmosfera se schimbă total și dintr- o zonă aglomerată și agitată ajungem într-una liniștită, cu magazine de tot felul, terase frumoase situate la umbră, cântăreți stradali, turiști mulți și relaxați îndreptându-se către același loc. Ne amestecăm printre ei și ne continuăm drumul pe strada pietonală ce duce la Acropole.

Există două porți de intrare în sit, una prin partea sudică și una mai sus, pe latura vestică. Alegem să intrăm pe partea vestică așa că ne continuăm drumul urmând indicatoarele, trecem pe lângă muzeul Acropolis, situat pe partea stângă și ajungem în sfârșit la casa de bilete, unde plătim 20 euro de persoană. Se mai poate achiziționa și un bilet care costă 30 de euro, valabil 5 zile, care asigură accesul la mai multe situri arheologice și muzee.

Lângă casa de bilete se află și un chioșc cu băuturi răcoritoare, ultimul înainte de a intra pe Acropole, însă băuturile sunt însă destul de scumpe, așa că sfatul meu este ca după aparatul de fotografiat, următorul lucru de care trebuie să aveți grijă să nu vă lipsească este sticla cu apă, mai ales dacă vă doriți să vizitați Acropole vara. Chiar și la sfârșit de mai căldura ne-a cam copleșit, mai ales că nu ai deloc umbră care să te mai ferească de razele soarelui.

Mai avem puțin de mers de la casa de bilete până la poarta de intrare, trecem pe lângă o căsuță a ghizilor, scanăm biletele și intrăm în sit. De aici totul devine de-a dreptul impresionant pentru noi. Trecem întâi pe lângă Odeonul (Teatrul) lui Herodot Atticus, construit în anul 161 și renovat în 1950, loc în care se țin și astăzi nenumărate spectacole. Ne continuăm drumul care începe să urce, schimbăm aleea asfaltată cu pietre lucioase de marmură și înțelegem de ce sunt plăcuțe care ne avertizează că trebuie să avem grijă să nu alunecăm. Recomand să fiți încălțați cu adidași atunci când vizitați Acropole, pentru că în sandale poate să existe pericolul să alunecați sau să vă accidentați.

Trecem pe lângă Templul zeiței Athena Nike, construit între anii 449 și 420 î. H. anul, ajungem la baza unor scări destul de abrupte și urcăm având de o parte și de alta construcții impresionante, care formează Propylaia (Propileele). Propylaya reprezintă o intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți, legate între ele cu poticuri și cu scări. Propileele erau construite în întregime din marmură și reprezentau poarta de intrare pe Acropole, flancată de două corpuri de clădiri cu coloane în stil doric. Întreaga construcție este impresionantă, dar după ce mai urcăm puțin ajungem pe platou, iar ce găsim aici ne impresionează și mai tare. Ne aflăm pe platoul Acropolei, având în dreapta cea mai impresionantă construcție antică pe care am văzut-o, Parthenonul (parțial în renovare), iar în stânga Templul Erechtheion.

Acropola din Atena, colina sacră fortificată, reprezintă punctul cel mai înalt al orașului (cuvântul Acropolis este format acros = ridicat și polis=oraș, adică orașul de sus).

Fortăreața reprezenta un loc de refugiu și de apărare pentru populație în timpul atacurilor și cuprindea în interiorul ei toate edificiile publice importante. Iar dintre acestea cele mai importante sunt Parthenonul și Erechtheionul, ambele fiind temple dedicate zeiței Atena. Se spune că Atena, zeița înțelepciunii și Poseidon, zeul mărilor, s-au luptat pentru supremația asupra orașului Atena. Zeița a oferit orașului măslinul, în timp ce Poseidon a dăruit calul. Cum măslinul a fost considerat mai important, zeița a câștigat lupta și de atunci orașul poartă numele Atena.

Parthenonul, templul dedicat zeiței Atena, este o construcție impresionantă, având 69 de metri lungime, 30 metri lățime, câte 8 coloane pe lățime și câte 17 coloane pe lățime.

Erechtheionul, al doilea templu de pe Acropole, a fost închinat atât zeiței Atena cât și zeului Poseidon. Templul Erechtheion este construit din marmură, iar cel mai reprezentativ element al său îl reprezintă cariatidele, 6 coloane sculptate în formă de femei, care susțin pe capul lor toată greutatea acoperișului.

După ce facem nenumărate poze, ne apropiem de marginea dealului, iar priveliștea este absolut superbă: avem Atena la picioare. :)

Coborâm pentru a continua vizita în partea de sus a Acropolei și, în timp ce coborâm scările abrupte, ne felicităm că am ales să începem vizita cu partea de sus. Ajungem la Teatrul lui Dyonisos, primul teatru din lume construit în piatră, care putea găzdui 17.000 de spectatori și suntem din nou impresionați. Totul este extraordinar de frumos!

Părăsim Acropole cu greu, dar este foarte cald, suntem obosiți și totodată emoționați, impresionați de tot ceea ce am văzut. Coborâm din nou pe strada pietonală, dar nu mergem până la strada principală, ci o luăm la dreapta, pe străduțe, pentru a ne plimba puțin prin cartierul Plaka, centrul istoric al Atenei, situat chiar la poalele Acropolei. Dacă la prima întâlnire Atena mi s-a părut un oraș aglomerat și agitat, aici, pe străduțele din Plaka, i-am descoperit o altă față: una boemă și relaxată. Străduțe înguste, taverne și cafenele cu terase una mai frumoasă decât cealaltă, magazine micuțe cu mărfurile expuse în fața intrării, flori frumoase și multă liniște. După ce ne plimbăm puțin ne hotărâm să alegem o tavernă pentru a mânca de prânz. Grea sarcină, toate erau frumoase, așa că o alegem pe cea care ne-a plăcut cel mai mult: taverna Byzantino, aflată în imediata apropiere a bisericii Agia Aikaterini.

Taverna Byzantino ne-a găzduit vreo două ore pe una dintre cele două terase, timp în care am mâncat bine (pește, stiffado, mousaka, paste cu fructe de mare) și ne-am răcorit cu o bere Mythos rece. Prețurile în Atena mi s-au părut mai mici decât în insule cu 1-2 euroi/fel de mâncare. În general cu 8-10 euro mâncai un fel principal, asta dacă nu comandai pește, care era mai scump. Cafeaua grecească era 1,60 euro, vinul casei 4.5 euro 500 ml, cocktailurile 5,5 euro. Servirea bună, mâncarea excelentă și atmosfera de poveste, numai bună pentru a ne reîncărca bateriile și a ne continua plimbarea.

Cum nu am putut să ne despărțim prea ușor de atmosfera din Plaka, am mai rătăcit pe străduțe, am cumpărat mici cadouri pentru cei de acasă (prețurile mi s-au părut foarte bune la tricouri și tot felul de suveniruri) și, bineînțeles,am făcut multe poze.

Grădina Națională, cunoscută și ca Grădina Regală, situată pe partea cealaltă a străzii principale pe care am venit din piața Syntagma, a fost următorul loc în care ne-am dorit să ajungem, atrași de nenumărații copaci cu flori mov pe care i-am văzut acolo când mergeam spre Acropole. De fapt acești frumoși copaci m-au fascinat peste tot în Atena, parcă îi vedeam la tot pasul din mașină, așa că atunci când am văzut la intrarea în parc o alee mărginită și pe o parte și pe alta de ei, am considerat că trebuie să facem o plimbare pentru a-i admira mai de aproape.

Am intrat în grădină pe aleea umbroasă, mărginită de copacii cu flori mov și am descoperit că realitatea este și mai frumoasă: aleea era acoperită cu petale mov de la florile care începeau să se scuture. Ne-am plimbat fără grabă, admirând statuile din parc și ajungem într-o piațetă, în fața clădirii impunătoare a Zappionului, cu fațada amintind de un templu antic. Construit între anii 1874-1878 și având 25 de săli, dintre care cea mai mare cu o suprafață de 984 mp, Zappionul este unul dintre cele mai prestigioase centre de expoziții, conferințe și evenimente din Europa.

După ce admirăm Zappionul ne plimbăm printr-un tunel de verdeață, o adevărată oază de răcoare după căldura de pe Acropole. Ieșim din tunel și continuăm plimbarea pe o alee străjuită de palmieri deosebit de înalți, ajungem într-un loc cu flori frumoase și decidem să părăsim grădina pentru a ne îndrepta spre ultimul loc pe care doream să îl vedem în acea zi: Palatul Parlamentului.

Clădirea neoclasică a Vechiului Palat Regal, care adăpostește Parlamentul elen din 1934 este înconjurată de vastele Grădini Naționale.

În fața Parlamentului se află Monumentul Soldatului Necunoscut, păzit în permanență de evzoni. Evzonii sunt voluntari din armata elenă, singurele cerințe fiind acelea de a avea minim 1,86 metri înălțime și un stagiu de minim 6 luni în armată. Când am ajuns la Palatul Parlamentului, cei doi evzoni păreau statui: stăteau drepți, cu arma la picior, fără să se miște și parcă fără să respire. Nu poți să nu le admiri în primul rând uniformele specifice și mai ales încălțările cu pompoane. I-am studiat îndelung, i-am fotografiat de nenumărate ori, alături de mulțimea de turiști aflată acolo.

La oră fixă însă, ,,statuile” au prins viață începând ceremonia de schimbare a gărzii, ceremonie ce a durat aproximativ 15 minute și care a încântat asistența. Mișcările sunt ample și precise, sincronizarea fiind esențială. Am înțeles că duminica la ora 11 ceremonia este mai deosebită, la ea participând atât fanfara cât și toți cei 120 de evzoni. Dar și așa am asistat la un spectacol care ne-a încântat peste măsură.

Din păcate ziua petrecută în Atena a trecut repede, însă am reușit să vedem locuri atât de frumoase, încât am plecat spre Kamena Vourla mult mai bogați sufletește, mai ales după vizita la Acropole. Recomand din toată inima o astfel de plimbare, care, chiar dacă nu vă oferă posibilitatea să vedeți Atena pe îndelete, vă va oferi în schimb o mulțime de satisfacții și, cel mai important, amintiri de neuitat. Pentru că Acropole nu este un loc pe care să îl uiți ușor, ba mai mult, aș spune că este un loc pe care nu îl voi uita niciodată.

Deși inițial am vrut să povestesc despre Acropole, Thermopile și Delphi în cadrul aceluiași review, se pare că deși am văzut doar o mică parte a Atenei, tot nu am reușit să povestesc pe scurt. Așa că despre cealaltă excursie făcută din Kamena Vourla voi povesti în curând, într-un articol separat. :)

---

VIZUALIZĂRI: 4110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI