O noapte si o zi in Andorra

TIPĂREȘTE

Calatoria pe care am facut-o in Catalunya in martie 2010 a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea. Am avut atunci ocazia unica de a viziona un meci al campioanei Spaniei, FC Barcelona, de a ma plimba prin parcurile si gradinile frumoasei capitale catalane.

Dar nu despre Barcelona si Catalunya vreau sa vorbesc aici, ci despre excursia de o zi in Andorra, o tarisoara linistita din inaltimile Pirineilor.

Atras de exotismul si exclusivismul Andorrei, dar si de eventualele chilipiruri, (Andorra este recunoscut ca fiind un paradis fiscal la indemana mai ales pentru francezi si spanioli) am plecat intr-o sambata dupa amiaza din Barcelona cu o masina condusa de un prieten catalan si insotiti si de rudele mele stabilite in Spania, avand ca destinatie capitala principatului, Andorra la Vella (in traducere din catalana “Andorra cea Veche”). Facusem in prealabil rezervare online la un hostel din capitala andorrana, Residencia Awa Nuria, (16 euro/noapte/persoana).

Drumul din Barcelona pana in Andorra dureaza aproximativ 3 ore si masoara cam 200 de km, noi am iesit din Barcelona spre Badalona si am luat-o apoi spre nord est, pe soseaua nationala. Am trecut ca vantul de oraselele Sabadell (soseaua C-58), Terrasa si Manresa (soseaua C-16 care duce pana spre Pirinei). Dupa aproape 2 ore am ajuns in mica citadela La Seu D’Urgell, acolo unde isi are scaunul Episcopul de Urgell, unul dintre cei doi co-principi ai Andorrei. Celalalt co-principe este Presedintele Frantei, functie ocupata in prezent de Nicolas Sarkozy.

Dupa inca vreun sfert de ora am ajuns si la vama (pasapoartele pregatite!!! Caci Andorra nu este membra UE), punct de care am trecut nesperat de repede poate numarul spaniol al masinii a fost de vina (la iesire e baiul mare, cand iese omul cu cartusele si cu baxurile de licori alcoolice!).

Dar iata si marile centre comerciale Punt de Trobada (cel mai mare din Andorra) si Rives. Nu avem timp acum pentru ca e aproape 9 seara iar telefonul suna. E domnisoara de hostel care ne intreaba intr-o franceza impecabila unde ne aflam si ne indruma spre Residencia AWA Nuria. Stabilimentul e situat in Escaldes – Engordany, o suburbia vestica a capitalei andorrane.

Trecem de Sant Julia de Loria, celalalt orasel al Andorrei, si iata-ne ajunsi in inima tarisoarei de 85.000 de locuitori. Andorra se vede noaptea ca o mare de lumina. Partiile de pe versantii care incojoara capitala sunt pline de beculete ce se vad sclipind in noaptea de martie. Sus la 2.500 de metri iarna este inca la ea acasa, partiile fiind deschise pentru schiorii veniti din toata lumea.

Cautam cu atentie strada pe care afla hostelul, cam vreo jumatate de ora, iar intr-un final glorios gasim o straduta cu sens unic si vedem o mica reclama luminoasa care ne salveaza seara.

Intram in hostel, lumea se uita la TV. E rugby, e Franta-Anglia, meci din Turneul celor 6 natiuni. Incantat, catalanul nostru se uita la meci in timp ce eu merg la receptie si discut cu domnisoara de la receptie. Vorbeste foarte bine engleza, franceza, spaniola si catalana si e originara din Tahiti. Ma intreaba daca dorim sa luam si micul dejun, e 4 euro de persoana si include lapte, croissante, dulceata, unt, cafea si suc. Ii raspund ca da, platesc si apoi imi inmaneaza cheile de la camere.

Camerele sunt la primul etaj si a mea e curatica si cu 3 paturi. Toaleta este pe hol. Pentru o noapte merge, oricum n-am venit sa vegetam in camera.

Ne facem comozi si iesim la o plimbare nocturna pe strazile stramte ale oraselului din Pirinei. La tot pasul magazine, care mai de care mai imbietoare te imbie sa le treci pragul. Numai ca acum e sambata, ora 10 PM, iar mai toate magazinele sunt inchise. Deschise sunt acum doar barurile, restaurantele si cluburile de noapte.

Intram intr-un restaurant si comandam ceva de mancare. Paella, fasole cu carnati, oua cu sunca, pizza si alte mancaruri foarte gustoase si satioase. Nota de plata a fost undeva pe la 60 de euro (pentru cinci persoane) cu tot cu berea de rigoare.

Apoi, cu burtile pline, am plecat la plimbare prin Andorra “cea veche”. Ne-am oprit pe malul raului Gran Valira, rau ce imparte orasul in doua. Nici macar ploaia marunta n-a reusit sa ne bage in casa, deoarece ne-am plimbat pe strazile luminate ale cochetului orasel aflat la o altitudine de 1035 de metri. Din aproape orice punct se poate vedea cladirea futurista a Centrului Balnear Caldea, al carui acoperis tuguiat imita crestele muntilor din apropiere.

Curiozitatea ne face sa intram si intr-un club de noapte din care iesim la fel de repede pentru ca aerul este irespirabil pentru doi fumatori de ocazie si trei nefumatori convinsi (inlcusiv persoana mea).

Ne mai plimbam un pic pe strazile spalate de ploaia de munte admirand vitrinele magazinelor, furati de ganduri mercantile. Aceste ganduri erau sa ne rataceasca iremediabil de hostelul nostru, noroc cu vigilenta catalanului nostru care a reusit sa dibuiasca straduta cu pensiunea in ciuda orelor mici ale noptii.

Dupa un somn odihnitor am coborat din camera la ora 10 pentru mult-asteptatul mic dejun. Si a fost un mic dejun de neuitat. In primul rand, daca se nimereste sa fiti prin Andorra, trebuie sa beti o cana de lapte Andorran. E minunat, e poate cel mai bun lapte pe care l-am baut vreodata, la fel croissantele, calde si moi de ti se topeau in gura. Dupa o gura zdravana de cafea intaritoare am plecat la cumparaturi.

Satui de alergatura de la un magazin la altul, am decis sa nu mai cumparam nimic din oras si sa mergem la centrele comerciale din apropierea granitei spaniole, Rives si Punt de Trobada.

Si am avut ce cumpara de acolo! Spre informare si eventual comparatie am procurat un parfum Light Blue de 150 ml cu 60 de euro, eu mi-am achizitionat un aparat foto digital Praktica pe care am platit 54 de euro si un trening Nike pe care am dat 33 de euro. Prietenul nostru catalan si-a luat un cartus de tigari Ducados cu 18 euro si 12 sticle de 0.33 l de bere Estrella Galicia cu doar 2,99 euro. Pe langa acestea, uleiul de masline extra virgin cu mai putin de 3 euro si un set de tacamuri superbe la numai 7 euro (48 de piese) au completat panoplia de trofee aduse acasa din indepartata Andorra.

Inainte de plecare am mancat o paella exceptionala la restaurantul de langa Rives.

Recomand Andorra oricui vrea sa se relaxeze la mare altitudine, sa schieze, sa faca shopping “istet” si de ce nu, sa deguste un croissant cu lapte in mijlocul Pirineilor.

---

VIZUALIZĂRI: 9814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI