Oraşul antic Phaselis – istorie şi plajă

TIPĂREȘTE

Am plecat din parcarea de la telecabina cu care am urcat pe Tahtali cu sentimente contradictorii, încântaţi pentru că am ajuns în vârf, dar şi uşor dezamăgiţi pentru că norii care s-au adunat pe nesimţite nu ne-au oferit panorama perfectă la care visam.

Am virat dreapta spre Tekirova cu gând să ne întoarcem la hotel. Avantajul când eşti la volan este că poţi alege pe unde vrei să mergi. Am profitat de situaţie şi am virat stânga la vederea indicatorului către Phaselis, obiectiv pe care îl ochisem încă din 2014, dar nu venise încă timpul lui.

Phaselis se află la o distanţă de 15 kilometri de Kemer şi doar 4-5 kilometri de Tekirova.

Am plătit la ghişeu taxa de intrare de 20 lire turceşti de persoană şi am mers mai departe pe un drum destul de îngust, dar bun şi frumos, printr-o pădure de pini. Ei zic că sunt doar doi kilometri, dar eu cred că am mers cel puţin trei.

Există o parcare amenajată, suficient de încăpătoare chiar la intrarea în sit, dar eu am preferat să parchez la umbra pinilor pe lângă alte maşini cu numere turceşti.

Ce citisem despre Phaselis, înainte de a-l vizita?

Oraşul Phaselis a fost fondat în secolul al VII-lea i. e. n. de către colonişti veniţi din insula Rhodos.

Datorită poziţiei sale pe o mică peninsulă, înconjurată de trei porturi naturale, Phaselis a devenit cel mai important oraş-port din partea estică a Liciei şi un important centru de comerţ între Grecia, Siria, Egipt şi Phoenicia.

După cucerirea Asiei Mici, oraşul a fost capturat întâi de persani şi mai târziu de către Alexandru cel Mare. După moartea acestuia în anul 323, oraşul a rămas sub stăpânirea egipteană a dinastiei Ptolemeilor între anii 209 şi 197 i. e. n. şi a fost cedat Regatului Rhodos împreună cu alte oraşe liciene în urma semnării Tratatului de la Apamea din Frigia în anul 188, iar după anul 160 a fost absorbit de către Confederaţia Liciană aflată sub guvernare romană.

Phaselis s-a aflat mereu sub ameninţarea piraţilor, fiind capturat de câteva ori de către aceştia.

La Phaselis a existat un templu închinat zeiţei Atena, unde era expusă sulița lui Ahile.

Oraşul Phaselis este şi locul de naştere al poetului şi oratorului grec Theodectes (380-340 i. e. n.), în onoarea căruia locuitorii orașului au ridicat o statuie.

Ce am aflat şi ce am văzut acolo?

O legendă spune că fondatorii oraşului, veniţi din Rhodos, au vrut să cumpere întreaga peninsulă pe care este aşezat oraşul oferind la schimb pâine de orz sau peşte uscat, iar locuitorii zonei au ales peştele.

Încă din timpurile străvechi au existat trei porturi naturaleîn jurul micii peninsule: portul din nord, cel din nord-est şi cel de pe coasta sudică a acesteia, dar şi o mlaştină sezonieră pe aproape întreg malul de nord-est, mlaştină care a fost menţionată încă din antichitate şi de vestitul istoric şi geograf grec Strabo, dar ca lac.

De-a lungul istoriei sale, oraşul a cunoscut vremuri tulburi, trecând succesiv sub diverse stăpâniri. A fost vizitat în anul 129 de către împăratul roman Hadrian (76-138), poarta lui Hadrian, aflată în partea de sud a oraşului stând şi astăzi mărturie a acelei vizite.

Oraşul s-a dezvoltat pe baza comerţului cu cherestea adusă din pădurile de pe Munţii Taurus, ulei de trandafiri şi de liliac, acestea fiind transportate pe Marea Mediterană şi pe Marea Egee, phaselitanii fiind negustori prin excelenţă şi astfel câştigându-şi existenţa, chiar dacă reputaţia acestora în afaceri era una destul de dubioasă, fiind de notorietate viclenia acestora în relaţiile cu partenerii.

Chiar la intrarea în sit ne-a întâmpinat Apeductul – imaginea simbol a Phaselis-ului, bine conservat, realizat de romani pentru a rezolva problema alimentării cu apă a oraşului prin captarea şi transportul apei de la un izvor aflat în nordul oraşului, o soluţie mai eficientă decât cea utilizată anterior în perioada elenistică de către locuitorii oraşului care construiseră rezervoare pentru stocarea apei de ploaie.

În stânga intrării am descoperit primul port şi prima plajă, cele din nord. Plaja este una neamenajată, destul de sălbatică, cu nisip de granulaţie mare, mai mult pietriş, dar şi cu pietre. Pe plajă erau câteva familii de turci cu copii. Intrarea în mare părea destul de lină în acest golf, dar cu destul de multe pietre în apă. Noi nu venisem pregătiţi pentru plajă, nu am intrat în apă, dar cred că era mai caldă ca la noi la hotel în Tekirova, judecând după numărul copiilor care se bălăceau în mare fără probleme, iar marea avea o culoare incredibil de albastră.

Traseul vizitei noastre prin sit a urmat „Main Road” – vechea stradă principală, pavată, foarte lată, care traversa centrul oraşului de la nord la sud, printre rămăşiţele băilor antice, foste magazine, pieţe publice. Am văzut şi teatrul antic, destul de bine conservat, care permitea participarea a trei mii de spectatori.

Spre deosebire de alte situri vizitate, la Phaselis mi-a plăcut foarte mult poziţionarea acestuia într-o pădure de pini, plimbarea noastră la umbra acestora fiind una foarte plăcută, chiar dacă soarele ardea destul de puternic la ora prânzului.

În prima parte a vizitei noastre, erau puţini turişti în sit, dar, la jumătatea traseului, ne-am trezit invadaţi la propriu de grupuri de ruşi, puţin cam gălăgioşi. Ulterior am aflat şi de unde apăruseră brusc aceştia.

Tot mergând spre sud am descoperit şi plaja din sud, amplasată tot într-un golf şi tot cu pietre atât pe plajă, cât şi în mare. Corăbiile care organizau croaziere în zona Kemer opreau în acest golf, dar mai în larg, iar turiştii interesaţi să viziteze Phaselis erau aduşi la ţărm cu bărcile. Aşa am aflat despre accesul în sit dinspre mare, la ponton existând o a doua casă de bilete. Taxa de intrare era aceeaşi, tot 20 TL de persoană :D.

În zona plajei de sud am admirat poarta lui Hadrian sau ceea ce mai rămăsese din ea, am mai făcut câteva fotografii la „pietroaiele” împrăştiate în zonă şi ne-am întors pe acelaşi drum spre parcare.

Recomand vizitarea oraşului antic Phaselis. Mie mi-a plăcut!

---

VIZUALIZĂRI: 3617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI