În Antalya pe munte... altfel

TIPĂREȘTE

Așadar în luna septembrie 2023 am fost în Kemer am fost cazați în Adalan, hotel despre care am scris că am fost mulțumiți (vezi impresii).  

Treaba cu plimbatul a fost un pic diferită pentru că nu am plecat cu lecțiile nefăcute de acasă, plus de asta noi mai fusesem în Kemer prin 2017 prilej cu care ne-am mai plimbat prin zona, mai ales in zonele naturale Phaselis, Yoruk, Goynuk etc.  

La Adalan am stat la etajul 4 și am avut o vedere superbă spre munte (vezi impresii), ei bine într-o dimineață am anunțat gașca că plecăm pe muntele pe care îl vedeam de la balcon. Nu m-am gândit că vom face un traseu anume, ci am zis eu că urcăm cu mașina atât cât ne permite drumul.

Nu am pus nici un GPS, pur și simplu am trecut pe sub drumul D400 care desparte zona turistică a Kemerului de zona mai puțin turistică și ne-am lăsat duși de drum, mai întâi într-o urcare domoală apoi am trecut și la pante mai abrupte, cu multe serpentine strânse pe niște creste de pe care se vedeau văile verzi și munți mai stâncoși. Când am ieșit din zona stațiunii Kemer pe partea dreaptă cum urci pe munte vei observa un râu și intrarea într-un parc natural unde poți desfășura activități în aer liber zona se numește Olympos-Bey Mountains Shore National Park. Noi am oprit un pic mașina pentru poze și pentru a vedea ce se află acolo asta pentru că de acasă ne-am setat că vom urca de nebuni cu mașina până unde ea ne va zice stop nu se mai poate.

După ce am înaintat am lăsat în stânga drumul care duce la ruinele unui castel (cetate) - Gedelme Castle, asta pentru că ai mei tovarâși de drum nu au vrut să facă un mic traseu. Am tot urcat cu mașina până în zona alpină mai înaltă unde la putere sunt stânele dar și cirezile de vite sau ceva capre.   Ca niște nebuni ce suntem am oprit mașina la o mică stână ce se vedea într-o vale, chiar la un aplecător care servea drept loc de întâlnire pentru localnici. Satul se numește Üçoluk și după mintea noastră ar fi fost vârful crestei muntelui pe care îl admiram de pe balconul Adalanului. Acolo la aplecătoare / cazemată / cârcimă ce o fi fost ea ne-am așezat la o masă și am comandat ceai, cafea, înghețată și surpriză cel mai bun rahat pe care l-am adus noi din Turcia. Am stat pe acolo cu localnicii preț de vreo oră, am făcut ceva poze la drum, peisaje, animale și adăpost apoi ne-am luat la revedere, ne-am urcat în mașină și nu după mult drum am constatat că începem să coborâm și chiar au început să apară indicatoare cu Antalya, Ne-am mai oprit de vreo două ori pentru peisaje și poze, mai ales că la un moment dat am zărit marea și zona Konyaalti din Antalya.  

Ieșirea din drumul montan s-a produs exact în dreptul unui cartier de la margine Antalyei cu un frumușel parc Dostluk Park. De aici am avut date și am pus waze să ne ducă pe D400.  

Acuma ați putea spune că nu am experimentat ceva extraordinar dar faptul că a fost liniște, aer curat, munte, apă, animale, verde, stâncă... nouă ne-am plăcut. Ca și alterativă de petrecere a timpului am fi avut o plajă aglomerată și ceva gălăgie.   

---

VIZUALIZĂRI: 1935 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI