Pompei, orașul în care timpul a încremenit

TIPĂREȘTE

Anul 79 d. Hr. Un oraș înfloritor, cu 25000 de locuitori își trăiește ultimile clipe. Vezuviul, muntele vecin, de care îl despart 4,5 Km, erupe. Un strat gros de cenușă, de aprox. 6 metri, acoperă prosperul oraș. Reușesc să se salveze puțin peste 1000 de locuitori. Sunt distruse și alte două orașe din apropierea Vezuviului: Herculaneum și Stabie. Cenușa pietrificată a pus stăpânire peste ceea ce a fost cândva orașul Pompei. Case, obiecte, oameni, animale și-au găsit sfârșitul sub cenușa vulcanului. Și totul a rămas așa până în secolul al XVIII-lea, când a început explorarea zonei. Iar azi, găsim scoase la suprafață ruinele unui oraș acum încremenit în timp.

Aceasta este pe scurt istoria vitregă a Pompeiului.

Nu poți să ajungi în Napoli și să nu vizitezi acest sit arheologic, aflat la o distanță de 27Km. Am călătorit cu trenul Circumvezuviana, care are ultima stație în Sorrento. Biletul a costat 5,60 euro dus/ întors. Un tren aglomerat, se stătea și în picioare, cu multe opriri. Odată ajuns în gară, trenul se golește. O mare de turiști se îndreaptă spre intrarea în sit. Suntem în Pompei Scavi, Villa dei Misteri. Este ora 11a.m. Intrarea, 17 euro, fără ghid. Primim și o hartă. Nu luăm bilete și pentru Vezuviu. E prea cald și știm că urcușul este obositor. Ne mulțumim să admirăm de la distanță acest distrugător de vieți. Dar ce vină are el? E un vulcan, activ și acum. Oricând poate izbucni din nou și repeta tragedia din anul 79 d.Hr. ! Și chiar dacă lumea trăiește sub acest spectru sumbru, viața merge înainte...

Urmăm traseul până la intrare în sit. Intrăm pe Porta Marina și ajungem în Regio VII. Sunt mulți vizitatori, turiști veniți de pretutindeni, mulți asiatici. Este cald, soarele este nemilos la acea oră, și așa ne va urmări preț de aproape 4 ore. Sfat: nu uitați apa, acolo, în incintă, nu este nicio sursă de apă! Și, desigur, pălăria de soare.

Intri în Pompei ca într-un sanctuar. Parcă ți-e teamă să nu tulburi liniștea ce domnește in acest loc plin cândva de viață. Nimeni nu vorbește tare, chiar și ghizii au tonul coborât.

Orașul este împărțit în nouă zone, Regio. Cele mai multe obiective se găsesc în zonele, Regio, VII și VIII. Cu harta în mână, dar ghidându-ne și după traseul grupurilor, străbatem străzile orașului. Sunt străzi înguste, numerotate, la fel și casele. Ne imaginăm viața cotidiană a locuitorilor. Fiecare casă avea bazine pentru colectarea apei, aceasta fiind o problemă din cauza pânzei freatice la mare adâncime. Mai târziu, împăratul Augustus a construit un apeduct. Labirintul de străzi are o zonă centrală: Forumul. Sculptura „Centaurul” a fos realizată din bronz în 1994 și plasată în centrul orașului. În Regio VII, se găsesc Sanctuarul lui Apollo, Templul lui Vespasian, Templul lui Lares, (Sanctuario dei Lari Pubblici) piața, Macellum. Teatrul, un alt loc ce s-a păstrat.

Intrăm în casa lui Marco Lucretio de pe Via Stabiana, aflată în Regio IX. Templul lui Iside, cuprinde mai multe edificii și altare și este situat în Regio VIII, o zonă centrală și acum, și atunci. Nu lipsesc lupanarele. Nu lipsește nimic dintr- un oraș. Doar viața lipsește...

Orașul vechi avea 66 hectare, sunt scoase la lumină 44. Este un spațiu vast, imposibil de vizitat în câteva ore. Încă mai sunt șantiere, se lucrează la reconstituirea statuii lui Apollo ce stă de veghe cu privirea îndreptată către orașul nou.

Înainte de a părăsi situl, coborâm într-un subsol unde este o expoziție de artefacte. Știu că originalele se află la Muzeul Național de Arheologie din Napoli, dar și aceste imitații vorbesc despre tragedia unui oraș și a locuitorilor lui.

Părăsești Pompeiul cu un sentiment de tristețe când te gândești ce forță poate avea natura, cum totul se poate distruge în câteva minute! Pompei a fost și este acolo, în preajma înfricoșătorului Vezuviu, spunându-și povestea tristă miilor de turiști.

---

VIZUALIZĂRI: 4068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI