Pompei - orasul adormit sub cenusa Vezuviului

TIPĂREȘTE

POMPEI

Acces prin : Porta Marina, Porta Nocera / Amfiteatro si Piazza Esedra (ceva mai departe la aprox. 20 minute distanta de cele doua porti de intrare principale). Piazza Esedra era destinata in general sclavilor, Orasul mai avea o poarta de intrare Porta Ercolano in zona de N-V care ducea spre Herculanum orasul frate mai mic inghitit si el de cenusa vulcanului Vezuviu.

ORGANIZATORICE

Din Neapole spre Pompei: Circumvesuviana Station Villa Dei Misteri cu coborare pe platforma parter a garii

Din Sorrento - Stazione Circumvesuviana aceeasi statie cu cobarare in subsol sau pe platforma / parter.

Din autostrada se intra prin Piazza Porta Marina Inferiore

Program noiembrie – martie 8,30 – 17 ultima intrare la ora15,30; aprilie – octombrie 8,30 – 19,30 ultima intrare la ora 18.

Bilet – 11 Euro; Intrare libera copii sub 18 ani si peste 65 ani UE.

Exista :Turul de 2 ore, Turul de 4 ore si Turul de 6 ore (cu audioghid) acopera bineinteles suprafete si edificii mai mari sau mai mici depinde de optiunea fiecaruia. Bineinteles orice turist poate petrece cate ore doreste pentru vizitarea orasului daca nu este in grup organizat.

Am intrat prin Piazza Amfiteatro si am iesit pe Porta Marina acolo era de fapt malul marii insa dupa eruptie zona a devenit tampon asa incat zona de litoral a orasului s-a marit.

La sosirea in gara chiar in cladirea adiacenta se afla sediul unei agentii care invita turistii dornici sa aiba si un ghid de limba engleza (rusa si franceza la cerere) contra sumei de 12 eur sa formeze un grup pentru vizitarea orasului. Initial nu am considerat ca ar fi necesar insa uitandu-ne cu atentie pe harta orasului ne-am dat seama ca poate singuri numai cu harta in mana am fi ratat obiective importante si nici nu am fi avut parte de “explicatii” calificate. In cele din urma ne-am alaturat unui grup constituit ad hoc din turisti de toate varstele si nationalitatile, preponderent din englezi si nordici.

Ghida, o tanara foarte simpatica, vorbitoare de lb. engleza de buna calitate, foarte prietenoasa si foarte bine pregatita cu raspunsuri competente pentru orice intrebare adresata ne-a colindat printre ruinele orasului cca 3 ore.

Trecand pe langa restaurantele si chioscurile cu amintiri , strabatand Vialle delle Ginestre si apoi Via Plinio am ajuns dupa cateva minute de mers la poarta a II a a intrarii in orasul ruina acoperit de cenusa . Temperatura suficient de ridicata pentru luna octombrie cca 28 de grade ne-a obligat sa ne aprovizionam cu sticle de apa si am purces la drum. La casa de bilete am primit cate o harta a orasului si ne-am aventurat pe aleea strajuita de copaci umbrosi spre zona Amfiteatru a orasului.

Pe harta sunt trecute 67 de puncte de vizitat, case, teatre, lupanarul (casa prostituatelor) piatete, temple, cladirile administrative.

Strazile sunt si ele bine marcate si cu siguranta daca nu veti avea ghid va veti descurca studiind cu rabdare harta primita si audioghidul aferent. Orasul este impartit pe harta pe 9 zone (Regio), zonele cu cele mai multe obiective sunt nr.7 si 8.

Orasul Pompei fondat in secolul VIII – idH. cu influente etrusce, grecesti, romane a devenit in anul 80 IdH colonia romana denumita Colonia Cornelia Venera Pompei. Orasul a murit in anul 79 dH., in 24 august cand marele sau vecin si protector, vulcanul Vezuviu din inaltimea sa de 1277 m s-a trezit furios aruncand asupra acestuia o coloana de fum, foc si apoi de cenusa care s-a revarsat spre oras timp de 12 ore. Cei 25000 de locuitori debusolati la inceput au incercat sa fuga dar chiar si cei ce s-au refugiat pe malul marii si nu au fost acoperiti de cei 6 m de materie neagra au fost sofocati de gazele si cenusa care le-a facut aerul irespirabil. Din cele 66 de ha pe care se intindea orasul au fost descoperite 44 de ha.

Orasul a fost descoperit din intamplare in 1748 dupa ce inaintea lui fusese descoperit fratele mai mic Herculanum care a avut aceeasi soarta. La inceputul secolului XX a inceput a fi vizitat de turistii dornici sa vada o civilizatie de acum peste 2000 de ani apusa din furia dezlantuita a vulcanului Vezuviu.

Intrarea noastra s-a facut cu un prim obiectiv Necropoli di Porta Nocera. Prima oprire a fost la Odeon, teatru care putea adaposti peste 1000 de spectatori, constructie in stil grecesc speciala pentru concerte si spectacole ale mimilor, spatiu generos, strajuit de coloane de marmura impecabil conservate.

Intrand pe Viale Amfiteatro am ajuns in Piazza cu acelasi nume unde se afla bineinteles Amfiteatrul - Marele Teatru construit in anii 200-150 idH intr-o cavitate naturala a dealului unde se desfasurau spectacolele, concerte, piese de teatru, tragedii si comedii sustinute de actori calificati in domeniu, nu din randul sclavilor. Avea peste 5000 de locuri iar la necesitate se aseza o panza numita velarium fixata de partea superioara a edificiului pentru protejarea spectatorilor de eventualele intemperii. Amfiteatrul este o bucurie a ochiului, are o acustica generoasa (am testat-o si noi) si transmite o senzatie de libertate deosebita.

Urcand pe Via di Castricio trecand pe langa Casa di Octavius Quartio si Casa della Venere in Conchiglia incepi sa intri in atmosfera orasului adormit sub cenusa acum mai bine de 2000 de ani.

Asa cum le spune si numele sunt case in care au locuit cetatenii orasului atunci cand au fost surprinsi de eruptia vulcanului. Ni s-a spus ca peste 90% dintre ruinele orasului s-au conservat integral, numai cca 10% dintre acestea au fost “reconditionate ” spre a se mentine.

O casa in stil pompeian chiar daca nu foarte spatioasa avea decoratiuni bogate multe dintre ele avand si acum fresce remarcabile. Existau pe acele timpuri adevarate norme in constructie asa incat o casa era alcatuita din vestibule (un hol care dadea in atrium), o deschidere partial descoperita in care se afla impuluvium (unde se colecta apa de ploaie) perisilium o gradina interioara spre care dadeau camerele. Casele de locuit erau evidentiate prin zona de deschidere a usilor care nu era foarte mare in comparatie cu usile magazinelor care erau de dimensiuni mai mari. Deosebirea dintre ele se remarca de asemenea si prin faptul ca locul usilor era pentru case usor retras spre interior pe cand pentru magazine era chiar in strada. Casele aveau in dotare plitele termice pentru pregatirea hranei care se pot observa chiar si acum.

Strazile orasului erau pietruite si strabatute de o retea de canalizare. Se vad si acum urme ale canalizarii iar pe centrul strazilor sunt asezate pietre mai mari in general de forma dreptunghiulara sau patrata care erau montate pentru a se trece peste ele, deoarece in acea perioada orasul mai era strabatut si de alte mici vietati mai putin prietenoase precum soareci asa incat oamenii sa fie feriti de inconvenientul intalnirii directe cu acestea.

Intrand pe una dintre strazile principale ale orasului Via deli Abbondanza obiectivele incep sa se aglomereze. Am trecut pe langa Casa di Julio Polibio pe care am lasat-o pe mana dreapta .

Un popas deosebit am facut la Terme Centrali. Baile nu erau importante numai pentru igiena, aici se intalneau membrii de vaza ai orasului, se facea politica, se inchegau prietenii sau se puneau la cale rafuieli politice. Nu erau foarte multi oameni bogati care sa-si permita frecventarea bailor in consecinta nu sunt nici foarte multe bai publice. Baile sunt separate, cele mai mari, generoase ca dimensiuni sunt ale barbatilor iar cele mai mici ale femeilor. Fiecare baie avea 4 spatii, vestiarul, camera pentru baie rece, cu apa calduta si apoi ultima cu apa fierbinte . Incalzirea apei se facea prin tevi cu apa calda care traversau peretii. Exista si o piscina exterioara.si totodata un spatiu verde unde se facea gimnastica. Tot pe Via Stabiana se afla si Terme Stabiane la fel de interesante ca si cele pomenite mai sus.insa ceva mai mici.

Vis-à-vis de terme pe partea stanga se afla Templul Isidorei, Teatro Grande , dar si Cazarma gladiatorilor precum si Forum Triunghiular, Templul lui Jupiter

Intorcandu-ne pe Via del Abbondanza si intrand pe Vicolo del Lupannare am ajuns intr-o zona intens vizitata caci lupanarul – casa prostituatelor este bine conservata si datorita faptului ca este unul dintre locurile in care se mai pastreaza inca frescele originale ne fiind permisa fotografierea in interior. Aici sunt cateva incaperi in care se practica cea mai veche meserie din lume, nu foarte mari, dar bine intretinute.In incaperi se afla inca fresce ce ilustreaza diferite pozitii pe care le practicau prostituatele asa incat clientul isi putea alege mai lesne partenera in raport de dorinta sa. Prostitutia era practicata de catre sclavele aduse in oras si locul este insemnat chiar pe strada principala a orasului printr-un insemn reprezentand un organ barbatesc cioplit pe bucatile mai mari de piatra amplasate pe mijlocul strazii.

Revenind pe strada principala au inceput sa se aglomereze diversele obiective precum Templul lui Vespasian, Templul lui Augusta, Casa de Vanatoare, Brutaria lui Modesto, Templul lui Apollo si bineinteles Piata Centrala a orasului, Forumul Roman, o piata rectangulara de cca 40 / 150 m inchisa de Capitolum. Aici sunt coloanele de marmura foarte bine conservate ale templelor, judecatoria si sediul administrativ.

Piata centrala a orasului – Maccellum care avea zona pentru legume, separat de zona pentru carne unde se si sacrificau animalele dar si zona de peste.

Exista tot aici depozitate si expuse intr-o expozitie in aer liber (obiectele cele mai multe se afla in muzeul de arheologie din Napoli) artefacte, vase de ceramica, corpuri contorsionate, un caine care pazea casa stapanului, un copil, un barbat, o femei insarcinata, o paine, unelte agricole ,surprinse de furia unui zeu care a erupt asupra orasului lava si fierbinteala ei, facand aerul irespirabil si acoperind cu cenusa tot ce i-a stat in cale.

Urcand putin spre nord vest spre Poarta Ercolano pe Via della Fortuna am admirat Casa Poetului Tragic, Casa Chirurgului, Casa Fantanii Mici.

Si intorcandu-ne pe Via Marina pentru a iesi pe Porta Marina am putut admira Basilica, Templul lui Venus dar si marea vazuta in departare in toata splendoarea ei facand ceea ce face de mii de ani frematand suparata la orice semn de pericol pe care nemilosul vulcan l-ar putea da.

In Pompei poti petrece cate ore vrei admirand o civilizatie apusa acum 2000 de ani respirand aerul care parca tot mai miroase a cenusa sau calcand pe caldaramul de pe care urmele de lava inca nu au disparut.

Va doresc tuturor vacante frumoase

Pe web il rog daca poate introduce Massimo Ranieri cu Rumba de scugnizzi - multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 6999 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI