O vizită la Pompei și alta ratată la Herculaneum (II)

TIPĂREȘTE

Intrăm în Via dell' Abbondanza, artera principală a orașului, pe care îl străbate de la est la vest, arteră ce făcea legătura între portul Sarno și Forum. Pașii ne conduc spre

Casa del Menandro

I se mai spune și Casa del Tesoro delle Argentaria datorită tezaurului format din 118 piese din argint și sticlă, aflat în Muzeul de Istorie și Arheologie din Napoli. El conține cupe, platouri, cești și o întreagă veselă. Valoarea este inestimabilă, frumusețea de neimaginat!

Pe o suprafață de 2.000 m. p. se întindea această casă. Petele de picturi de pe pereți prezintă scene inspirate din războiul troian, precum Cassandra fiica mai mică a regelui Priam cum se opune tatălui său, de a permite intrarea calului troian în cetate. Era o clarvăzătoare.

Am traversat Via di Proculus la vecinul de vis-a-vis,

Casa di Paquius Proculus

Cu cele mai multe și mai frumoase mozaicuri din Pompei. Unele numai cu păsări în mijlocul unor romburi, altele cu blocuri de marmoră incrustate cu mici mozaicuri din plăcuțe multicolore, în alte încăperi alte mozaicuri, cu alte teme. Mozaicuri acoperite de material piroclastic în câteva ore. Ce greu se crează ceva și ce ușor se distruge! Am trecut pe lângă

Fullonica di Sthepanus

O foarte interesantă spălătorie și boiangerie publică sau poate făcea parte dintr-un sector productiv. Aici s-a găsit o presă, se pare pentru pliat sau numai pentru călcat țesăturile. S-au mai găsit niște bazine din cărămidă ce comunicau între ele. Poate un lanț tehnologic unde, în unul din bazine se spălau țesăturile prin presare cu picioarele, altul în care se albeau cu urină și probabil un altul pentru limpezire. La mică distanță, aflăm un

Thermopolium și Caupona (Taverna)

Primul, un fel de „fast food” unde se servea hrană caldă și care s-a identificat a fi fost al lui Vetutius Placidus, al doilea era al lui Asselina, tavernă unde, la o tejghea zidită prevăzută cu patru recipienți, la fel, se păstra și se servea hrană caldă.

În primul Thermopolium s-a găsit un recipient cu 3 Kg de monezi de o valoare apreciabilă la vremea respectivă.

Orto dei Fuggiaschi (Grădina Fugarilor)

În Pompei trebuie să fii pregătit pentru a merge exact ca într-un oraș, dar fără niciun mijloc de locomoție, decât piciorul. Se făcuse târziu, dar nu puteam rata Grădina Fugarilor, nici Casa dei Misteri și nici Herculaneum unde trebuia să ajungem cu trenul.

Grădina cu pricina aparținea unei case, grădină în care s-au găsit trupurile a 13 persoane, probabil ai aceleiași familii, tineri și copii surprinși în momentul disperat al încercării de a se salva alergând spre mare, care era în apropiere.

Cavitățile goale ale trupurilor lor rămase în magma solidificată, au fost umplute cu gips, rezultând un fel de mulaje, trupuri aflate în diverse poziții, căzuți la pământ, toți apărându-și fața, într-un instinct omenesc. Aspectul acestei galerii este cutremurător! Totul denotă o îndelungată suferință, dar se crede că temperaturile extrem de înalte au provocat un șoc termic și o moarte rapidă și numai spasmele post mortem demonstrează pozițiile corpurilor. Ceva cumplit!

Timpul a început să ne preseze, așa că, la pas întins, am pornit-o înapoi, diametral opus, spre Casa dei Mistere.

Abia acum ne-a ieșit în cale Casa del Poeta Tragico cu celebrul său mozaic cave canem (ferește-te de câine) , mozaic văzut apoi la Muzeul de Istorie și Arheologie din Napoli. Am ieșit din oraș prin

Porta Ercolano și Necropoli di P. Ercolano

Porta Ercolano este o poartă masivă din zidărie, prin care tranzitau orașul carele cu mărfuri din/spre Napoli. Via delle Tombe pe care o străbatem este asemănătoare cu Via Appia din Roma, cu monumente funerare de o parte și de alta, unele încă de la fondarea coloniei, în anii 80 î. Ch. Și acestea au fost răvășite în timpul erupției, dar zona fiind una mai ferită, distrugerile nu au fost atât de mari, motiv pentru care și

Villa dei Misteri

A fost o surpriză pentru arheologi, ea fiind deteriorată într-o mai mică măsură. Vila are acoperiș și se compune din două părți. Una rezidențială veche din sec II î. Ch. luxoasă și foarte confortabilă, cealaltă parte gen rustic, cu grădină și atenanse unde se pregătea vinul. Tot aici erau bucătăriile, cuptoarele, băile și latrinele.

Camerele din zona de locuințe sunt divers ornate, picturile pe pereți ating în unele locuri chiar suprafețe mari.

Numele vine de la o sală, un triclinium, unde locatarii stăteau la taifas tolăniți pe divane. Încăperea păstrează o superbă frescă pe laturile a trei pereți, în lungime de 17 m și înălțime, 3 m. Personajele pictate pe un fond roșu aprins, specific pompeian, sunt în mărime naturală. Sunt prezentate scene mitologice cu zeul Dionisos, scene care descifrate de la stânga la dreapta, ilustrează fazele unui ritual de inițiere în cultul dionisiac al unei tinere în vederea căsătoriei. Compoziția datează din sec I î. Ch.

După ce am pierdut ceva vreme cu un italian vorbăreț la un stand de suvenire, am alergat aproape 1 Km pe Via Provinciale Villa dei Mistere la gară, în vederea plecării spre Ercolano, oraș sub care a fost descoperit Herculaneum și el pârjolit de Vezuviu, dar într-o măsură mult mai mare, îngropat sub 10-11 m material piroclastic. Când am ajuns în fața sitului, acesta era închis de foarte puțin timp. Nu am mai revenit în ziua următoare, timpul l-am acordat orașului Napoli.

La ora actuală Vezuviul este un vulcan activ care elimină periodic gaze naturale. Este atent monitorizat de specialiști cu aparate de măsură și control adecvată. Cu toate acestea, turiștii urcă până „în buza” vulcanului, privind chiar în conul său. Știu câțiva pe AFA care chiar au făcut-o!

Întreg golful cu toate așezările în frunte cu Napoli, sunt expuse în orice moment furiei „monstrului” !

Doamne ferește!

La 4,5 Km distanță de Pompei, Vulcanul Vezuviu monitorizează atent întreaga zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 1015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI