Santiago de Chile / Chile - inainte de cutremur

TIPĂREȘTE

Incerc sa abordez acest post asa cum am fost sfatuit. Poate asa este mai bine si degustati corect povestea mea.

Drumul

Am zburat spre Santiago de Chile prin Paris. De la Paris pana in Chile iti faci fundul zob timp de 14 ore si jumatate. Partea frumoasa este spre dimineata cand timp de mai bine de 3 ore zbori pe deasupra Anzilor. Am avut noroc de o vreme fara nici un pic de mori iar spectacolul este senzational (vezi poze). Am aterizat la Santiago cu un pic de neincredere in ceea ce urma – capatul lumii, de aci de ajunge in Tara de Foc, bla, bla.

Primul lucru de care trebuie sa tineti cont este ca nu trebuie sa aveti nici un fel de mancare in bagaj. Toate bagajele sunt trecute prin control si este scandal mare daca gasesc mancare sau fructe, in special citrice. Explicatia este urmatoarea: Chile este situata intre doua lanturi muntoase si din acest punct de vedere este pazita de toti daunatorii sau plante salbatice posibile. Vegetatia lor a ramas neschimbata de cel putin 100 de ani. O poveste interesanta este cu soiurile de vin, dar asta va povestesc mai tarziu.

Dupa control am iesit afara. Am descoprit un aeroport modern dar un pic prafuit. Drumul pana la hotel a fost pe o autostrada normala in orice loc al lumii, numai la noi nu.

Cazare

Hotelul ales (Caesar Business Hotel) de 4 stele este situat in mijlocul orasului pe Alameda Libertador Bernardo O'Higgins. Acest Bernardo este considerat eliberatorul republicii Chile fata de Spania si are statui peste tot in Chile. Si aici cele 4 stele sunt un pic pacalite, intregul mobilier fiind destul de obosit. Micul dejun a fost unul OK fara mari deviatii de la eternele oua, omlete, bacon prajit si cereale cu lapte. Treaba foarte buna este ca se afla pe artera pricipala a orasului in zona in care intr-adevar poti sa vezi ceva.

Strada si orasul

Prima impresie de pe strada este a unui oras incruntat. Lumea este destul de posomorata, femeile si barbatii de o uratenie crunta, lume preocupata, grabita... Oricum nu ca la noi dar foarte seriosi. In spatele hotelului era societatea de electricitate si acolo avea loc un meeting mare, cu pancarde, cu fluturasi si tipete. Am incercat un pic de shoping, preturile finnd cam ca la noi dar si calitatea tot cam ca la noi. Aveam sa descoperim mai apoi o intensa viata grevista in Santiago, cu greva profesorilor, a gunoierilor, apoi niste constructori. O foarte puternica influenta socialist-comunista.

A doua zi am facut un tur al orasului care a inceput in Plaza de Arma. Este piata principala a orasului si este exemplul tipic de organizare spaniola in America de Sud. Toate orasele aveau piata armelor, catedrala si palatul guvernului. In Santiago palatul se numeste “ La moneta “. Nu vreau sa va plictisesc cu amanunte pe care le puteti gasii si pe net.

Surprize

Surpriza cea mare a fost insa seara cand am ajuns in partea noua a orasului. Totul in sticla si otel, de o eleganta desavarsita, blocuri de locuit moderne, masini noi... cam ca in Germania tiroleza. Apropos, Chile este numita “Germania Americii de sud”. Dupa razboi cei mai multi germani cu probleme au emigrat in Chile si sincer, acest lucru se vede. Ghidul ne-a povestit ca la un moment dat au ajuns la concluzia ca dureaza prea mult drumul din centrul orasului pana la aeroport. In 9 luni au facut o bretea de autostrada care a inclus si strapungerea unui munte pe o distanta de 30km. Nemteste.

Am vazut cum construiau un tunel subteran prin centrul orasului. Pe o banda de mers la un moment dat a aparut semnul de ocolire. Dupa 20 de metri am vazut ca acolo era intrarea pentru camioane in subteran. Si pe partea cealalta era la fel. Atat. Nu tu devieri, nu tu Dorele probleme. Nimic. Si se lucra de adevaratelea.

O alta surpriza placuta a fost ambasadorul nostru din Chile – Valentin Florea. Tanar, speech, tinuta, prezenta, haios, pontos. Ambasada ok amplasata bine, o cladire frumoasa. O receptie pentru romani cu 20 de feluri de mancare. Cu invitati din oras cu care am putut vorbi in engleza. Super

Chestii locale

Pisco Sauer – o tescovina cu spuma de ou si pahar glazurat – merge o data, de doua ori...

Cupru – bijuterii foaaarte frumoase

Lapislazuli – remember Nichita Stanescu? – fetele erau pe spate, pe mine nu prea ma impresioneaza

Restaurante argentiniene cu excelenta carne de vita. Iti pune in fata o poza cu vaca si diverse zone numerotate si tu zici ce vrei sa mananci. Atentie la portii ca sunt imense.

Vinurile – excelente. Promiteam ceva despre vinuri. Cred ca este o poveste, asa ca luati-o ca atare: prin anii 1960, Chile a inceput sa exporte vinuri rosii in Europa. In Franta exportau Merlot. La un moment dat, mare scandal – cinva facuse niste analize si descoperise ca chilienii amesteca merlotul cu altceva! Scandal, interziceri, bla, bla. Dupa ce spiritele s-au calmat intrebarea a fost CE puneau, pentru ca intr-adevar puneau ceva. Au ajuns in Chile mari specialisti care au analizat soiul de strugure rosu local care era adaugat. Surpriza imensa a fost ca acest soi este de fapt un Merlot original care din europa a disparut pe la 1860 dupa o boleshnita generala a viilor si in intreaga lume. Chile a fost singurul loc unde a supravietuit soiul original.

By-the-way- stiati ca 95% din vinurile romanesti rosii pe care le cumparatii din supermarket sau restaurante au in componenta cel putin 30-40% vin chilian?

MOAI – statuile din Insula Pastelui – insula apartine de Chile dar din Santiago trebuie sa zbori cu avionul inca 5-6 ore. Simbolul arare insa in multe locuri in Santiago sau alte orase.

Va urma... cu Vinia de Mar si Valparaiso

---

VIZUALIZĂRI: 4995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI