Europe Hotel, Argostoli sau cum e să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu ochii pe golful Argostolic

TIPĂREȘTE

Povestea cazării la acest hotel este una aparte şi mai puţin obişnuită pentru mine deoarece nu eu am ales-o, ci, pentru prima dată, booking a hotărât în acest caz pentru mine. Cum?

În ciuda faptului că încerc să fiu o persoană atentă, în general, iar în privinţa locurilor de cazare destul de prudentă, neplăcându-mi să merg la întâmplare în destinaţia aleasă, cercetez şi analizez îndelung multe variante până mă opresc la ceva, de data aceasta am avut parte de ceva neaşteptat.

Prin decembrie anul trecut, odată ce ne deciseserăm asupra insulei Kefalonia ca destinaţie de vacanţă de septembrie, am stabilit cartierul general în Lassi, foarte aproape de capitala Argostoli şi de minunatele plaje Makris Gialos şi Platis Gialos. Mă pun pe căutat asiduu şi până la urmă dau de Anna Studios ce mi s-a părut o bună oportunitate din mai multe puncte de vedere. Rezerv şi instantaneu contul meu din bancă se subţiază cu 90 euro, sumă necesară securizării operaţiunii de reţinere a studioului şi până pe 29 iulie 2016, din când în când, mai intram pe booking şi admiram frumoasa locaţie. Apoi, un mail de la booking mi-a tăiat dispoziţia când mă anunţa că nu-mi mai poate asigura şederea acolo, fără vreo altă explicaţie privind motivul. Mai târziu aveam să înţeleg că relaţiile se stricaseră iremediabil între părţi, după ce n-am mai văzut studiourile în oferta celui mai mare site online din lume. În acelaşi timp, cu scuzele de rigoare, îmi oferă anulare gratuită promiţând să-mi restituie banii, şi, concomitent, o altă variantă de cazare pe care mi-a recomandat-o cu mare căldură: Hotel Europe, Argostoli. Mă uit, studiez, remarc nota de superioritate ca amplasare, în sensul că Hotel Europe este situat în capitală, foarte aproape de toate punctele de interes citadine, are toate camerele cu vedere la mare şi mă învoiesc imediat în pofida preţului ceva mai mare, mai cu seamă că booking se angaja să achite diferenţa de preţ. Îmi arunc ochii şi peste comentarii, bune şi foarte bune în cea mai mare parte, de la conaţionali mai deloc, toate converg către o curăţenie foarte bine întreţinută şi îmi dau seama că booking a ales bine: aici e de mine!

Am uitat un aspect care iniţial m-a pus pe gânduri, apoi nu i-am mai dat importanţă: a doua zi după ce am făcut rezervarea la Anna Studios, mă trezesc cu un mail de la proprietarul acesteia prin care mi se cereau nişte bani drept avans tot pentru securizare, lucru ce m-a înfuriat şi i-am răspuns, incluzând şi booking-ul la destinatari, să ia legătura cu site-ul online fiindcă eu, deja, plătisem nişte bani în acelaşi scop. Evident, din ziua aceea, s-a aşternut tăcerea.

În fine, pe 01 septembrie, după o zi concentrată, obositoare şi un drum anevoios, despre care voi povesti, poate, separat, ferry de orele 18,00 din Nidri ne lăsa la orele 20,00 în Fiskardo când ziua se îngâna cu noaptea. Noaptea, pe serpentinele din Kefalonia, nu e bine să te prindă, dar nu mai aveam ce face, trebuia să ajungem în Argostoli, îl sunaserăm pe proprietar, ne aştepta, ne sfătuise pe ce drum să apucăm mai bine spre sud. După încă două ore de adrenalină pe drumurile aruncate pe munţii Kefaloniei, am intrat în Argostoli găsind hotelul foarte uşor cu ajutorul indicatoarelor şi al Ioanei cea atotştiutoare.

Amplasare

Este situat pe str. Panagis Kavadia, la nr. 2, o stradă situată pe colina cea mai înaltă ce mărgineşte elegantul Argostoli. Proprietarul, un domn mai în vârstă, Fotis Askitis, ospitalier din cale-afară, ne aştepta după cum ne înţeleseserăm la telefon. Foatre vorbăreţ ne conduce cu liftul la etajul al treilea şi ne prezintă camera, mândru de faptul că ne rezervase un studio la acel etaj, de regulă, aşa cum observasem şi eu de pe site-ul propriu al hotelului, acel etaj nu se închiriază, e la dispoziţia staffului. Era, deci, o favoare pe care ne-o acorda în „concubinaj” cu booking, iar priveliştea pe care o aveam din balcon era una de vis: luminiţele oraşului lăsau să se desluşească numai puţin din ceea ce prima dimineaţă avea să ne încânte retinele pe deplin. De fapt, era parcă o imagine de poster; oraşul de sus şi golful Argostolic peste care podul pietonal Bosset traversează până dincolo, în satul Drapano situat de cealaltă parte a golfului cu înălţimi ameţitoare. Obeliscul din mijlocul lagunei, căci podul transformă golful parţial în lagună, se zăreşte şi el foarte bine, iar seara e o adevărată feerie, becurile se aprind pe pod luminându-l ca-n poveşti.

Am achitat şi pe când mă pregăteam să cer timid factură căci aveam nevoie pentru booking, Fotis, fără să i se fi cerut (ciudat pentru greci), mi-a tăiat factură din proprie iniţiativă.

Despre hotel

Hotel Europe nu e prea mare, are un corp înalt care este destinat oaspeţilor, cu trei etaje, toate camerele având vedere la mare şi un corp ceva mai scund ce dă în stradă. Parter propriu-zis nu există, cu excepţia recepţiei, fiind construit în pantă, dar există o frumoasă grădină bine îngrijită, cu flori şi arbuşti de tot felul, inclusiv bougainvillea. Sub grădina amenajată cu mult bun gust, constructorul a „cuibărit” şi câteva locuri de parcare proprii hotelului, insuficiente în perioada de vârf, dar strada oferă, fără probleme, locuri sigure, nefiind circulaţie prea intensă. Noi nu am prins loc în parcare în nici o seară, dar e o practică obişnuită să parchezi pe stradă, nu se întâmplă nimic, chiar Fotis ne-a asigurat de asta.

Primele două etaje deţin fiecare câte 4 studiouri şi 2 apartamente, iar etajul al treilea, 3 suite şi un studio dispuse de pe culoare lungi către care accesul poate fi făcut pe scări sau cu liftul. Atât studiourile, cât şi apartamentele sunt foarte generoase ca suprafaţă.

Al doilea corp, situat în stânga privind din stradă, are parter şi etaj, cu spaţii comerciale: prăvălie cu de toate, o fostă cafenea.

Alei frumos pietruite permit o circulaţie uşoară prin areal, iar dacă cineva vrea să „guste” pe îndelete din liniştea locului, o poate face odihnindu-se la una dintre mesele amenajate în grădină.

Studioul

Camera în sine este destul de mare şi în ea se intră direct după deschiderea uşii, fără să treci prin vreun vestibul. În faţă: paturile single dispuse pe mijloc, lipite, ca un pat matrimonial, cu noptiere la capăt pe care odihnesc, cuminţi, veioze. Pe linia din faţa patului: măsuţă cu tv LCD având diagonală mare, toaletă cu oglindă şi taburet, măsuţă pentru bagaje şi aparat de aer condiţionat de pardoseală, din acela ca un calorifer, nu montat sus pe perete cum eram obişnuită. Camera avea numărul 302, dacă ar putea interesa pe cineva.

De la intrare, în stânga, despărţită de un parapet de restul camerei, se află chicineta şi imediat lângă ea, locul de luat masa. Dotarea este bine pusă punct: frigider încăpător în care Fotis ne pusese o sticlă mare cu apă (pare puţin, dar nici nu ştiţi ce bine ne-a prins în seara în care am sosit obosiţi şi ne era sete), plită electrică cu cuptor, veselă cu tacâmuri, vase de gătit, chiuvetă încastrată în mobilier de bucătărie cu dulapuri şi rafturi. Toate erau foarte, foarte curate şi perfect funcţionale.

În dreapta, se iţeşte un mic hol care asigură accesul către şifonier (destul de încăpător, cu umeraşe pe-o parte, rafturi pe cealaltă) şi baia, în nici un caz, înghesuită, avea duş cu perdea lungă, dar foarte eficient, având bordură înaltă ce nu permitea să pătrundă stropii de apă pe pardoseală. Baia uimeşte prin aspectul de bine întreţinută şi nimic nu pare uzat: nici obiectele sanitare, nici placajele cu gresie şi faianţă, nici instalaţiile, scurgerile fiind ireproşabile. Curăţenia este desăvârşită: nu am văzut un fir de praf, totul strălucea la propriu. De fapt, serviciul de curăţenie se efectua zilnic şi temeinic în întreg hotelul şi grădina aferentă, aşa încât totul arăta impecabil.

Consumabilele găsite: săpun, hârtie igienică, gel de duş, detergent şi burete de vase erau reînniote pe măsura epuizării. Prosoapele erau schimbate la două zile iar lenjeria la trei zile.

Wi-fi a funcţionat fără reproş pe întreaga perioadă şi, ca mai peste tot în Grecia, era parolat.

Vedeta cazării, dacă pot să-i spun aşa, a fost balconul larg, gen loggie, cu măsuţă şi două scaune, gen fotoliu, de plastic, fiind preferatul nostru graţie magnificei vederi asupra oraşului şi golfului Argostolic, nu degeaba lăudată de proprietarul Fotis. De fapt, cum ne trezeam, ne zgâiam ochii spre balcon, iar panorama ce ni se deschidea în faţa lor realmente ne îmbăta, de aceea titlul meu nu este doar aşa o figură de stil, ci purul adevăr!

Despre Fotis Askitis ţin să spun câteva cuvinte: un bătrânel amabil, prea amabil uneori, cu care am legat imediat o prietenie strânsă cum rar ni s-a întâmplat în Grecia, grecii mi s-au părut întotdeauna mai reci. Fiindcă am avut parte şi de-o zi în care a fost urât, chiar a plouat, tot timpul şi-a exprimat părerea de rău pentru vremea neprielnică, oferindu-se să ne dea soluţii şi recomandări pentru ce-am putea vizita în oraş: muzee, expoziţii. Avea şi un ajutor de nădejde în persoana lui Adonis, un alt bătrânel simpatic ce stătea, împreună cu familia sa, la 303, Fotis cu ai săi la 301, deci eram încadraţi de staff.

Distanţa faţă de inima oraşului, Piaţa (Plateia) Valianou, era de 200 m, în drum spre care coboram pe lângă parcul Napier, faţă de port, 400 m. Serile în Argostoli au fost memorabile, aproape la toate terasele se cânta muzică live şi oaspeţii, în majoritate turişti, dansau fără inhibiţii. Atmosfera animată a oraşului era una de sărbătoare în fiecare seară, am prins chiar artificii în serile de 7 şi 8 septembrie.

Şederea noastră în Argostoli a fost, deci, una minunată şi, fără îndoială, de neuitat. Totodată, se pare că booking-ul a făcut o mişcare mai mult decât deşteaptă pentru noi, meritul fiindu-i atribuit în totalitate. Dacă recomand? Cu mâna pe inimă, Hotel Europe e o bună opţiune, iar plajele minunate din apropiere Makris Gialos şi Platis Gialos vin să întregească opinia mea. Peste toate acestea, îmi răsună încă în minte cuvintele simpaticului Fotis cu care ne-a dat gata când ne-a prezentat camera şi câtă dreptate avea, deşi la început mi se păruse că-şi cam făcea prea multă reclamă: „The best view of Argostoli, believe me! ”

Vă rog ataşaţi melodia „Nopţi şi zile” a Helenei Paparizou, căci cele petrecute la Europe Hotel au fost, pentru noi, de ţinut minte multă vreme de aici înainte. https://www.youtube.com/watch?v=I8iipOtMdNg

---

VIZUALIZĂRI: 3010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI