ETAP HOTEL Berlin Ost Hoppegarten - un hotel la care trag cei isteţi

TIPĂREȘTE

... sau, cel puţin, aşa este reclama...

Precizare: cei care nu au de gând să mergă în Germania cu autoturismul personal, sau închiriat, pot sări peste partea scrisă cu italice; ceilalţi, este bine să o citească...

Trebuie să recunosc faptul că m-am decis greu pentru cazarea în Berlin, din circuitul central-european, făcut anul trecut...

Asta pentru că în astfel de situaţii sunt multe varibile de luat în calcul.

Prima dintre ele este preţul, pentru că, mai ales la un bugetar, el atârnă greu în alegere. Între un hotel de 50 € dubla pe noapte şi altul de 100 €, diferenţa nu pare mare la prima vedere, dar când circuitul are 20 de zile, diferenţa asta înseamnă 1000 € cheltuiţi în plus.

O altă variabilă luată în calcul este cea a dotărilor minime le hotelului: camere cu baie şi toaletă, eventual mic dejun inclus (dar nu obligatoriu), Wi-Fi şi, bineînţeles, curăţenia. Asta nu prea ai cum să o verifici, dar de mare ajutor sunt impresiile altor călători. De aceea prefer rezervările prin booking.com, care are postate impresii ale călătorilor la toate hotelurile şi astfel îţi poţi face o impresie relativ corectă. Fac aici o precizare: pe booking.com, nu poţi posta impresii despre locuri de cazare, decât dacă ai primit o invitaţie în acest sens, de pe site, asta însemnând că ai făcut o rezervare la hotelul respectiv şi ai stat acolo.

Bineînţeles, o altă varibilă importantă, de luat în calcul, este poziţia hotelului faţă de obiectivele de vizitat. Cum de obicei mă deplasez cu maşina personală, asta o corelez cu necesitatea ca hotelul să dispună de parcare proprie, sau să existe parcare publică în imediata apropiere (de obicei, evit această variantă). Corelaţia este următoarea: dacă parcarea este contra cost, atunci hotelul trebuie să fie obligatoriu foarte aproape de obiectivele turistice; dacă parcarea este gratuită, atunci hotelul poate fi mai departe, asta însemnând, de obicei, că e mai ieftin, ceea ce compensează consumul suplimentar de carburant.

Aşa a fost şi cu alegerea hotelului pentru cele 5 zile petrecute în Berlin. Doar că aici a mai intervenit ceva în plus.

Interesându-mă despre condiţiile specifice locului în ceea ce priveşte traficul auto, am aflat că, începând din 2008, în zona centrală a capitalei germane (berlin.de/sen/umwelt/luft ... aktuelles.shtml) nu pot pătrunde autovehicule fără sistem antipoluant minim Euro 4. Şi pentru că agenţii nu au timp să caute în actele maşinii ca să constate existenţa acestui sistem, este obligatoriu ca autovehiculele intrate în acestă zonă să aibă aplicată pe parbriz (în dreapta jos) o vignetă specială (feinstaubplakette), de culoare verde, care să ateste îndeplinirea acestei condiţii. În lipsa acesteia, poţi să ai o maşină chiar şi cu sistem Euro 6, că tot primeşti o amendă în valoare de 40 €...

Mai precizez că vigneta verde poate fi obţinută şi on-line, contra sumei de 6 €. Amănunte aflaţi tot pe link-ul anterior.

...

Aşa am ajuns, căutând locaţia atelierului pe google maps, să constat că ea este în apropiere de hotelul Etap, la care am făcut în final rezervare.

Cu alte cuvinte, la alegerea hotelului, o pondere mare în motivaţia deciziei a fost şi poziţia faţă de atelierul de unde urma să iau vigneta.

Şi acum, câteva lucruri despre hotel.

Pot spune că a fost cel mai prost hotel Etap la care am stat... şi am stat la câteva, tocmai veneam de la un altul, din Wroclaw, foarte bun.

Dar de ce spun asta, ştiut fiind faptul că hotelurile Etap au o anumită standardizare?

Aşa este, nu sunt foarte multe diferenţe, de aceea nici nu mă pot declara nemulţumit, dar făcând comparaţia, am ajuns la această concluzie.

În primul rând, camera (dublă, cu un pat suplimentar pentru un copil de cel mult 12 ani) este foarte mică, mai mică decât la alte hoteluri Etap. Lăţimea ei este doar ceva mai mare decât lungimea patului. Evident, nu există niciun dulap, dar asta nu e o noutate la un hotel Etap, iar alt mobilier ar mai putea fi considerate cele două măsuţe din colţurile dinspre ferestră şi un scaun, Asta e tot. Una dintre măsuţe are o chiuvetă şi o oglindă, putând deci servi doar pentru spălatul pe mâini şi pentru ceea ce fac doamnele în faţa oglinzii, iar deasupra celeilalte măsuţe se află un televizor cu diagonală mică, sub care găsim şi un ceas cu programare pentru deşteptare.

Baia şi WC-ul sunt două cabine de plastic, aflate la intrarea în cameră. Supărător a fost faptul că duşul (că doar nu vă aşteptaţi la cadă) este o duză fixă, încastrată în peretele cabinei şi care nu se poate orienta, astfel că jetul de apă curge doar pe o traiectorie fixă, deci dacă vrei să-ţi uzi anumite părţi ale corpului, oricare ar fi ele, cum nu poţi deplasa duşul, te deplasezi tu însuţi faţă de acesta.

Chiar m-am întrebat ce profil psihologic o fi avut proiectantul respectivei cabine...

În schimb, pentru intrarea în cameră nu ai nevoie de cheie şi nici măcar de un card, doar de ţinere de minte ca să memorezi un grup de patru cifre pe care le tastezi la tastatura fixată pe clanţă.

Aspectul exterior aduce oarecum cu al unei barăci de pe un şantier de construcţii (nemţesc, totuşi, adică decentă şi curată), sau cu acela al caselor-container, primite de sinistraţi la inundaţii. Nuuu, nu din cele ale lui Becali, din acelea date de la guvern. :)). Ca să mă înţelegeţi mai bine, am să fac o altă comparaţie: gândiţi-vă la o staţie de benzină de pe marginea autostrăzii (din Germania) şi la o staţie de benzină mobilă (era una pe A2, nu ştiu dacă mai este şi acum). Cam asta ar fi diferenţa între ETAP HOTEL Berlin Ost Hoppegarten şi un Ibis, de exemplu.

Nici zona nu este prea pitorească, probabil că până în 1989 a aparţinut unei Landwirtschaftliche Produktionsgenossenschaft, adică, pe înţelesul românilor, o Cooperativă Agricolă de Producţie (CAP). Aici este însă şi un avantaj: liniştea deplină, chiar şi la ore mai animate în mod normal.

Distanţa până în centru (ceva peste 10 km) nu este nici ea un lucru pozitiv, deşi o intrare în Berlin pe Karl Marx Alee compensează acest neajuns, măcar pentru a constata că nemţii nu-şi reneagă câtuşi de puţin trecutul, acceptându-l cu tot ce a însemnat el. Chiar şi numele străzii a rămas acelaşi din timpul fostei DDR. E drept, imediat după război, ea s-a numit Stalin Alee.

Dar, una peste alta eu m-am declarat mulţumit. Şi ştiţi de ce?

În ciuda aspectelor negative pe care le-am semnalat, trebuie să subliniez că totuşi, în linii mari, standardul cunoscut este păstrat. În plus, preţul a fost imbatabil: 37 € camera dublă, cu mic dejun inclus! Pentru Berlin, ăsta este un chilipir, care a meritat drumurile dus-întors făcute cu maşina până în centru.

Hotelul dispune şi de conexiune Wi-Fi gratuit.

Un ultim aspect care merită menţionat pentru cei care doresc să ajungă aici. Recepţia nu funcţionează permanent, ci numai între orele: 6.30 - 11.00 (duminica şi sărbătorile legale 7.30 - 11.00) şi 17.00 - 22.00. În restul timpului, poţi face check-in la un automat aflat într-un hol mai mic, la intrare (holul propriu-zis este închis), de la care afli numărul camerei şi codul de acces. Pentru asta ai nevoie de cardul cu care ai făcut rezervarea şi de un cod înscris pe formularul de rezervare.

---

VIZUALIZĂRI: 2866 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI