Peripetii in Turcia: partea a 4-a

TIPĂREȘTE

NOTA WEBMASTER: primele doua parti ale relatarii pot fi citite in sectiunea 'Cu masina la Mediterana', iar a treia la rubrica dedicata sejururilor la hotelul Miracle

---

Am trecut cu ferry-ul de la Bandirma la Istanbul.

Imi facusem planul cu harta Istanbului in fata si, am vazut ca am trei strazi de la ferry pana la hotel. Cand i-am spus ghidului de la agentia cu care am fost la Demre, ca am trei strazi pana la hotel, a inceput sa rada. Ha! Ha! Trei strazi. Cand am coborat de pe ferry incepuse sa se intunece. M-am tinut cu dintii de plan, am intrat pe prima, apoi am nimerit pe scurtatura care dadea in a doua, dar eu nu stiam acest lucru. Am mers inainte si am ajuns in a doua strada conform planului, dar nu stiam nici acest lucru. Oprit in strada, intrebat. Nu scria nicaieri numele strazii pe care eram si se facuse deja intuneric. L-am intrebat pe individul care vinde porumb in fata la Laleli. Stie chiar engleza buna. Eram pe drumul cel bun.

Am mers inainte conform planului. Apoi strada e inchisa si exista o deviere la dreapta pe stradute. Eu mai vazusem asa ceva in Edirne si cred ca acum am o problema cand vad "Ocolire". Fuga dupa cel din fata mea pe stradute inguste si in panta, aici stanga, acolo dreapta, asigurare la intersectii de forma, adica pauza. Apoi individul vireaza dreapta pt. ca nu incapea din cauza unei masini parcate. Eu inainte cu altul lipit de fundul meu. Ajungem intr-un fel de piata din care porneau vreo 5 stradute de acelasi gen. Pe care? Intru pe cea mai lata si opresc. Ochiesc un taxi, il intreb despre strada mea, imi explica pe care din cele 5 trebuia sa o iau. Dau masina inapoi in panta, ca de intors nici vorba, o iau pe strada indicata si ajung iar la mult iubitul meu tramvai. Am mers in continuare pe langa el, am intrat pe sens interzis la Piata Sultanahmet pt. ca nu am vazut alta solutie, masina politiei era oprita acolo pe stanga si am crezut ca pana aici mi-a fost. S-a facut ca nu ma vede si a plecat mai departe. Apoi circulatia paraseste din nou linia de tramvai pe o strada la stanga. Oprit, intrebat. "Unde suntem? " "Ce strada cautati? " "Ebussut" "Asta e! You are lucky! ". Atunci hotel Erboy? Trei blocuri mai in fata. URAAAAAAAAAAAAAAAAA!

Am ajuns usor, fara sa ma ratacesc, fara nervi. La intoarcere a fost mai greu si in Istanbul si prin draguta de Bulgaria.

Parcare, ioc. Receptionist super simpatic. Otopark aproape. Mi-a spus ca trimite pe cineva sa vina de la Otopark, intrucat in acea zi sosisera la hotel 10 masini de Romania. Eu eram a 11-a. Ne-a povestit de excursii, ne-a dat inca o harta f. buna a Istanbulului, apoi am vrut sa vedem camera. Facusem rezervare pt. o tripla. Am mers in camera si ne-a placut ce am vazut. Va recomand acest hotel din toate punctele de vedere: se ajunge usor la el, se afla langa Palatul Topkapi, sunt f. multe restaurante in jurul lui, curatenie zilnica, mic dejun bun, platit 75 euro/noapte camera tripla. Pt. ca am luat 4 nopti, am avut si o cina gratuita din partea hotelului. La acest hotel exista doua corpuri: corpul 2 este deschis de doua luni si totul e nou si curat acolo. Noi am avut camera la et 4 in acest corp si e super O. K. In final mi-a facut loc in fata hotelului si nu am mai platit Otoparkul de 15 lire pe zi. Deci ce poti sa mai vrei?

In prima zi de Istanbul am vizitat intai Palatul Topkapi. Pentru cei care nu au cazare in zona, luati tramvaiul 38 pana la statia Gulhane (directia Kabatas). Mergeti putin inapoi pe langa zidul palatului, si, dupa curba este o intrare mult mai aproape de poarta principala decat intrarea pe poarta Imperiala. Faceti un pic de economie la picioare pt. ca in Istanbul veti avea nevoie de rezerve. Super tezaur, am vazut tot, am citit cat mai mult + ghidul turistic cu Turcia. Am vorbit aproape in continuu pt. a le explica copiilor cat mai mult. Nu insist, pt. ca vorbele sunt prea sarace fata de bogatia vazuta acolo. E bine sa ajungeti pana la ora 10. 00, pt. ca apoi s-a facut o coada la intrarea in Tezaur de nu-mi venea sa cred. Avand cazarea in apropiere, noi am venit pe jos, in 3 min. Pe la ora 13 am iesit din palat, dupa ce am vazut si haremul, si toate pavilioanele. Incercati sa intelegi ce vedeti, nu doar sa treceti in revista exponatele. Veti avea multe surprize! Am cautat sabia lui Stefan cel Mare. Am citit tot ce era scris in legatura cu sabiile, am gasit batul lui Moise, sabia lui David, sabii ale lui Ali sau Mahomed, dar sabia lui Stefan, NU! Unde este? A gasit-o cineva?

Iesirea din palat am facut-o pe poarta Imperiala. Am vizitat apoi Mausoleul lui Ahmet I, Soleiman, Ahmet III.

Am mers apoi la Aya Sofia care m-a impresionat. Am inteles de ce Mehmet Cuceritorul a exclamat"Solomon, te-am invins". Nu am vazut niciodata o catedrala de asemenea dimensiuni. Se puteau realiza in anii 500 astfel de constructii marete, care nu se mai pot face acum in anumite parti ale globului.

Dupa Catedrala Sf. Sofia am mers la Moscheea Albastra, unde am ajuns pe la ora 16. 30. Ne-am uitat la moschee, la decoratiuni, iar la ora 17. 00 a trebuit sa iesim pt. ca incepea slujba.

In drum spre hotel am intrat la Yerabatan Saray, sau Palatul Scufundat, sau Basilica Cistern. Mi-a placut f. mult maretia coloanelor, a arcadelor, povestea Medusei si a capetelor de coloane. Ce realizari aveau romanii! Pe la ora 19 eram la hotel, gandindu-ne daca mai avem picioare. Seara am avut cina la hotel, dar dupa cina am iesit din nou. Am fost pe Podul Galata, sa vedem ce e pe acolo.

Urmatoarea zi era duminica. Am luat o excursie la 30 euro pers. Am facut croaziera pe Bosfor, de 2 ore si jumatate, am vazut partea europeana si partea asiatica a Bosforului, am vazut Rumeli Hisar de pe vapor, etc. Apoi ne-au dus cu microbuzele pe dealul Pierre-Lotti pt. a vedea panorama Golden Horn, am coborat cu "funicularul", iar apoi ne-au plimbat de-a lungul zidului Constantinopolului. Am vazut inainte si apeductul prin care se alimenta Basilica Cistern. Debarcare in Piata Sultanahmet. Noi ne-am dus la hotel, in drum vizionand si obeliscul egiptean, am mancat la unul din restaurante si am plecat mai departe.

Am luat tramvaiul 38 pana la Kabatas, apoi un pic pe jos pe mal pana la Palatul Dolmabahce. O coada de 100m la bilete, dar ce conteaza. Vizitarea se face numai in grupuri cu ghid, asa ca am asteptat grupul de engleza si bine a fost. Apoi am vizitat haremul in aceleasi conditii, cu ghid. Merita vazute ambele palate!

La intoarcere am luat iar funicularul pana in Piata Taksim, apoi ne-am plimbat pe jos pe Istiklal Cadessi. Restaurante, magazine, lume. Am mancat o f. buna saorma si ayran. A fost frumos. Am coborat pana langa Podul Galata si am luat iar tramvaiul pt. ca nu mai aveam picioare. In Istanbul chiar si dimineata cand ma dadeam jos din pat, senzatia urmatoare era de durere de picioare.

Seara alt restaurant, alt fel de kebap. Bun, bun!

In ultima zi plina m-am gandit sa mergem in Grand Bazar. Nu m-am descurcat pe acolo. Nu stiu cum altii pot gasi o multime de lucruri la preturi bune. Eu nu le-am gasit. Recunosc ca aici in Romania merg in Dragonul. Acolo vad o multime de lucruri frumoase pe care le aduc comerciantii din Turcia. Eu nu le-am gasit. Ce nu pot cumpara din Dragonul pt. ca nu se vand la bucata, retin modelul si ma duc in IDM. Sper ca aceste mentionari sa nu fie considerate reclama, dar am incercat sa explic cum gandesc si ce m-a nedumerit. Cine cunoaste cum se pot achizitiona lucruri dragute si la preturi bune in Istanbul, va rog sa ma invete si pe mine! Altadata, as vrea sa reusesc si la acest capitol. Acum am plecat cu un gust cam amar si cu senzatia ca am pierdut o zi. As dori mult ca data viitoare sa stiu unde trebuie sa merg pt. cumparaturi.

Din bazar mi-am luat o geanta de piele neagra pe care am dat o avere, cred. Am negociat doar 55 de lire discount. Pe strada de langa bazar erau mai multe lucruri de barbati, iar cele de dama, urate cu spume. Nu m-am putut lipi de nimic pt. ca nu le-as fi luat nici pe degeaba. In bazar nu a gasit nimic de interes. Blugi nu puteam lua pt. ca nu ma apucam sa probez acolo, haine de piele am luat din Grecia si nu le pot schimba asa usor din motive pecuniare. Aur? Era f. f. scump! Mergand apoi pe strada cu tramvaiul spre Laleli, am intrat in alte magazine de aur. Pana la urma am luat cate un lant la fiecare copil, cu 25, 5 dolari gramul, adica 40 lire. Aur de 14K. Am mai cumparat cateva tricouri pt. cadou.

Seara, dupa cina, am fost la un restaurant de sub podul Galata si am servit un suc si o bere. Frumoasa atmosfera!

In ultima dimineata din Istanbul, m-am dus repede sa iau baclava pt. acasa. Pe geam scria mare 15 lire kg. Am umplut frumos doua cutii de baclava cu cele mai diverse forme si umpluturi, intreband la despre fiecare tip de baclava in parte. La sfarsit, SOC! Pretul pe kg. e 29 de lire. Pai si geamul? Nu, acel pret este doar pt. 3 feluri de baclava, uite asta, asta si asta, dupa cum arata si pozele acelea mici, mici de tot. Eu am crezut ca pozele sunt de design. Oricum putea sa puna acolo si un elefant in forma de baclava ca tot n-as fi stiut. Deabia acum, dupa vizita la magazinul de baclava am mai inteles si eu cate ceva: nuci intregi sau nu, miere sau nu, ciocolata, alune bucati si sfaramate, etc. Eu de unde sa stiu? Deci aveti grija cand cumparati ceva chiar daca scrie mare pretul. Intrebati pt. a fi siguri ca nu sunteti pacaliti. Eu ma grabeam, asa ca...

Am plecat de la hotel pe traseul hotarat: pe mal pana la zid si apoi stanga spre autostrada. M-am grabit si am virat stanga spre Edirnekapi, apoi mi-a aparut in fata un blocaj de toata frumusetea, nu se mai misca nici o masina. In disperare am virat dreapta si am ajuns pe soseaua spre autostrada, dar pe sensul spre pod. Am trecut frumos podul peste Cornul de aur si am cautat un pod sau ceva sa intorc masina. IOC! Am tot mers si, cand mi-am dat seama ca o sa ajung la podul peste Bosfor, am coborat la dreapta in speranta ca va fi si o urcare pe cealalalta parte. Nu era! am intors masina la urmatoarea intersectie, iar apoi m-am urcat iar pe soseaua spre Edirne insa pe sensul bun. De aici lucrurile au decurs bine.

Am iesit din Turcia dupa o vizita la duty-free de unde am luat parfumuri si 2 sticle pt. cadouri. Stiam preturile la parfumuri si sunt multe O. K. La sticle nu ma pricep, am luat la nimereala.

La Lukoil mi-a pus leva la 1, 2 si s-a facut ca nu intelege nimic romaneste sau engleza. Nu aveau nici vinieta. Politia astepta sa vina curcanii la taiere la cativa km. mai incolo. Mare magarie!

Apoi am ajuns la un Shell unde am oprit sa cumpar vinieta. Odata cu mine au venit inca 4 masini de Romania. M-am asezat la coada, pt. ca mai era o persoana si am asteptat. Intre timp, vine vanzatoarea de la celalalt punct de vanzare. Unul din cei 4 se duce acolo si imi spune"Stiu ca erati inainte, dar m-am bagat. Ha! Ha! ". Binenteles ca ceilalti s-au dus dupa el, iar a trebuit sa astept sa termine ei toti pt. ca vanzatoarea luase chitantierul pt. viniete. Frumos, nu?

M-am pierdut in Yambol. Am ratat iesirea spre Kotel din satul Okop fiind prea atenta la drumul plin de gropi. Am intrebat in oras si am gasit un microbuz care m-a dus pana aproape de iesirea spre Kotel. La Omurtag trebuie sa fiti atenti cand mergeti spre Targoviste. Luati drumul spre Varna.

Am intrat in tara la 19. 30 si am ajuns la Bucuresti la 20. 30.

Ca o concluzie: as pleca in Turcia si maine.

In general, romanii din afara tarii nu socializeaza. In afara de perechea din Oludeniz care este exceptia care confirma regula, nu am vorbit cu ceilalti romani cazati la hotel Miracle. Nici macar copiii nu au putut intra in vorba cu ceilalti copii. Cand auzeam inainte de la alte cunostiinte ca nu s-au imprietenit cu nimeni in vacanta, nu intelegeam. Noi in Bulgaria am intalnit romani, belgieni si englezi (cam reci totusi) cu care am stat de vorba, iar copiii s-au jucat impreuna toata ziua.

La hotel nu erau toalete deosebite asa ca nu trebuie sa va faceti griji in acesta privinta.

Va sfatuiesc sa umpleti cauciucurile cu azot inainte de plecare. Pe toate soselele se vedeau urme de explozii si cauciucuri aruncate. Eu am avut si am fost linistita. Costa 5 lei de roata.

Va urez concedii placute, reusite din toate punctele de vedere si fara evenimente.

---

VIZUALIZĂRI: 6108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI