Elotia Hotel, un loc potrivit pentru o vacanță cretană reușită!

TIPĂREȘTE

Drept să spun, îmi vine destul de greu să încep acest articol... în primul rând pentru că nu am scris aici de foarte, foarte mult timp, de aceea vă cer îngăduință.

Pe de altă parte, din cauza acestor vremuri tulburi, ciudate și triste pe care le traversăm cu toții, de mai bine de o jumătate de an, în care rând pe rând, ne-am văzut năruite visuri, călătorii amânate, anulate, sau în cel mai bun caz doar reprogramate, dar cel mai grav, au fost persoane care au suferit, sau oameni dragi care s-au prăpădit.

Din fericire, nu am avut astfel de probleme, dar am avut mai multe luni, în care am muncit non-stop, fără pauză, fără deconectare. O vacanță era deci, absolut necesară.

Am anulat câteva vacanțe mai scurte, am reprogramat unul din concedii pentru septembrie, dar parcă totuși, nu mai aveam răbdare până atunci. Așa că am hotărât să riscăm pe ultima sută de metri, luând bilete în iulie pentru insula Creta, o destinație ce se întrezărea foarte safe.

Ce să vezi, odată biletele achiziționate, au început să crească și numărul de cazuri de îmbolnăviri de la o zi la alta, iar vacanța noastră părea a fi ratată. Totuși nu am anulat nimic...

Acum sunt foarte mulțumită, pentru că tocmai ce ne-am întors din Creta, unde am petrecut una din cele mai frumoase vacanțe din viața mea.

Pentru a mă „obișnui” cu scrisul, voi începe astăzi cu ceva mai ușor, adică despre locul care ne-a oferit cazare timp de 11 nopți.

În condițiile date, am apelat la prietenul nostru Booking, căutând ceva mai puțin turistic- nu neapărat o stațiune super fițoasă sau foarte cunoscută. Așa am ajuns în vecinătatea Chaniei, locul unde aveam să aterizăm, iar Kato Daratso este la o distanță de doar 3 km.

Sigur că fiind timpul destul de scurt, aveam și nu, prea multe opțiuni, din cauză că multe hoteluri, ceea ce aveam să constatăm și la fața locului, nu s-au mai deschis.

Alegerea mea a fost foarte inspirată, este vorba de Elotia Hotel, un loc pe care l-am numit acasă, pentru 11 nopți.

La recepție ne-au primit Eleni și Manolis, hotelul este o afacere de familie, iar ei au avut întotdeauna grijă să ne simțim bine și au fost cred cele mai bune gazde pe care le-am întâlnit până acum, mereu cu o vorbă bună, mereu cu un sfat util, cu recomandări de luat în calcul.

Mi se întâmplă de multe ori să am câte o „simțire” de moment, pentru că atunci când am văzut pozele de la acest hotel, am știut că aici vreau să ajung. Iată că nu am greșit cu nimic și acum vă povestesc despre experiența noastră.

De la aeroport am luat un taxi, sunt cca 14 km, ne-a costat 35 euro. Puteam ajunge și cu autobuzele locale, dar în condițiile date, deh...

Taxi-ul ne-a lăsat în fața hotelului, la una dintre intrări, cea cu recepția, pentru că trebuie să vă spun că hotelul se află la intersecția a două străzi, având intrare și prin spate.

Încă înainte de a decola, am primit un mail de la hotel în care ni se comunica numărul camerei, 26, că avem cheia în ușă, în cazul în care n-ar fi fost nimeni la recepție.

Nu a fost cazul, deoarece am ajuns la ora estimată de noi, chiar și cu timpul pierdut cu testarea pe aeroport (cca 15 minute).

Hotelul este dat în folosință în 2007, nu este o clădire nouă, dar este perfect renovată, foarte bine întreținută, concurând cu succes cu alte construcții mult mai noi.

Vorbim de fapt de un grup de clădiri, cu un singur etaj, cu o arhitectură interesantă, cu unghiuri și laturi neregulate, clădiri vopsite într-o nuanță caldă, unele galbene, altele portocalii, unite prin pasarele și scări placate cu marmură, cu balustrade din grilaj de fier, asortate și vopsite în roșu închis.

În centru, un fel de patio, nu mare, dar foarte șic, unde trona în mijloc între niște coloane masive pictate în roșu închis, un yucca foarte înalt, în care și-au găsit locaș cicadele, ce ne încântau seară de seară... :)

Coloanele și culorile mă duceau cu gândul la Knossos!

Dar să revenim la gazde. Ne-au explicat despre cele câteva reguli din hotel, am primit telecomanda de la aerul condiționat, inclus în prețul camerei, apoi ne-am dus la camera repartizată nouă, 26, la etajul 1, cu o vedere frumoasă la mare, exact așa cum de altfel am cerut și noi.

Camera:

Nu este foarte mare, însă e foarte înaltă, care ajuta mult la ideea de spațiu. Nici aici n-am avut parte de o cameră clasică, adică nici nu știu ce formă geometrică să spun că avea, dar veți vedea cel mai bine în poze.

La intrare era un spațiu mai îngust ce ținea loc de hol, cu un dulap pe dreapta, cu foarte multe umerașe, două rafturi, seif contracost.

Pe stânga, era ușa de la baie.

Baia destul de mică, dar funcțională, cu duș, perdea, ce nu lăsa să scape nici un strop de apă, ceva consumabile mici, gel de duș, săpun, șampon, hârtie igienică, foehn, geam mare de aerisire.

În continuarea camerei, pe dreapta era măsuța de toaletă și oglinda cu un taburet, un scaun-măsuță pliantă pentru bagaje, apoi pe stânga, un dulap care ascundea frigiderul, iar deasupra erau cele necesare pentru o cafea sau ceai, căni, pahare, fierbător de apă.

Patul dublu, foarte confortabil, mare, cu lenjerie albă, curată, prosoape albe, impecabile. Au fost schimbate cam la 3 zile.

Pereții erau vopsiți în tonuri calde, asortate cu perdeaua și draperia groasă, cafeniu și alb, iar pe jos marmură.

Am avut și tv LCD, l-am folosit pe post de radio, cu muzică.

Balconul a fost un mare plus, am avut o măsuță de plastic și două scaune, uscător de rufe, extrem de util, dar și o vedere splendidă spre mare, „atenuată” doar de un teren de fotbal și un șir de palmieri.

Dimineața devreme era o mare plăcere, până când soarele devenea sufocant, dar și seara îmi plăcea nespus să văd cum se schimbă culorile apusului pe cer.

Parcarea:

Sunt câteva locuri de parcare pe stradă, limitate, dar noi ne-am descurcat excelent cu parcarea de sub balcon, din spatele hotelului, parcare ce aparține tavernei unde am petrecut serile, dar asta va fi subiectul

unui alt articol.

Piscina:

Nu este foarte mare, dar ca și clădirea și piscina are o formă ciudată, fiind „prinsă” între zidurile diferite ale clădirii.

Are și o porțiune delimitată pentru copii, în rest adâncimea este de 165 cm.

Sunt câteva umbrele și șezlonguri la dispoziție.

Aleile dintre clădiri sunt mărginite de copaci și arbuști, rodiu mare dar și unul mititel, iederă ce îmbracă colțurile clădirilor, yucca, cactuși, iasomie dar și o revărsare de bouganvillea roz, foarte frumoasă, foarte fotogenică, multe flori vesele și colorate.

Sala de mese:

Este de fapt o terasă, situată la etaj, chiar deasupra recepției, unde se poate urca pe o scară exterioară sau pe o scară interioară, spiralată, chiar de la recepție. Terasa este perfect umbrită de copaci falnici, iar micul dejun era mereu o mare plăcere.

Datorită noilor condiții impuse de Covid 19, gazdele, de cele mai multe ori d-na Eleni ne servea, noi doar spunând ce dorim să mâncăm.

Aveam mereu de unde alege, erau preparate proaspete în fiecare dimineață, destul de diversificate, legume, fructe, sucuri, compoturi, orez cu lapte și scorțișoară, cafea foarte bună, iaurt cu miere sau nu, croissante, tot felul de prăjiturele și biscuiți, cereale, lapte, ceai, gem și unt, dar și diferite tipuri de mezeluri, de bună calitate, ouă sub diferite forme, fierte, ochiuri sau papară, sau în aluat cu verdețuri, bacon prăjit, fasole pentru meniul de tip englezesc cu cârnați, roșii gratinate cu oregano, rondele de ceapă pane, foarte gustoase, etc, etc.

D-na Eleni avea mereu grijă să ne aprovizioneze cu fructe atunci când știa că plecăm, în excursie, sau în locuri mai îndepărtate cu mașina, iar portocalele nu lipseau niciodată, dealtfel cele mai bune portocale pe care le-am mâncat în viața mea.

Se poate servi aici și cina, dar noi nu am avut asta în plan.

Hotelul este situat într-o zonă foarte bună, la doi pași este stația nr 16 pentru autobuzul de Chania nr 21, care circulă la fiecare jumătate de oră, iar biletul costă 2 euro la șofer, iar din Chania, de la casa de bilete 1,10 euro.

Wi-fi:

Prezent în camere și chiar la ceva distanță, undeva la tavernă, intră în prețul sejurului.

Împrejurimi:

La cca 5-10 minute de mers pe strada principală, Nearchou, sunt magazine, Lidl pe dreapta, SYN. KA pe stânga. Nouă personal, ne-a plăcut mai mult SYN. KA, foarte bine aprovizionat și compartimentat.

Prețuri destul de bune, ex: un bax de apă 1,50 euro, un bax de bere Mythos, de 330ml, 8 buc-4,89 euro, magneți- 1 euro.

Pe această stradă am găsit și câteva agenții de turism de unde puteți lua excursii, dar și pentru închiriat mașini. De aici, la OK Rental am luat o mașină, un Opel Corsa, 4 zile pentru 40 de euro pe zi.

Puteți alege în zonă și între câteva taverne, nouă dragă ne-a fost Pergola, dar veți afla la timpul potrivit despre ea.

Însă cel mai mare avantaj, punctul forte, mi se pare a fi, prezența a patru plaje în imediata apropiere, astfel la cca 250 metri este plaja Yannis, la 400 de metri plajele Iguana și Agii Apostoli, dar și Chrissi Akti-Golden Beach la doar 500 metri, ei, poate ceva mai mult :).

Plajele sunt minunate, cu nisip auriu, am fost pe rând la toate, dar fiți liniștiți, vă voi povesti despre ele :p

La plecare, Eleni Și Manolis ne-au dăruit un borcănel mic de miere, cu o carte de vizită, pe care scria cu drag din partea lor, să ne aducem cu plăcere aminte de ei!

Recomand cu mare drag această locație, a fost alegerea perfectă pentru mine, Creta este primul loc din Grecia unde m-am întors, sigur că într-o altă parte a ei, dar știți, chiar mă gândeam azi... sigur m-aș reîntoarce aici cu cea mai mare bucurie!

Webmaster, aș dori și o ilustrație muzicală: youtu.be/hxhfp6xrDsA. Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 3753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI