Ce mică-i vacanța mare!

TIPĂREȘTE

“Dacă lumea e o carte, cei ce nu călătoresc îi citesc doar prima pagină. ” Sf. Augustin

Noi am citit mai multe pagini luna trecută dar una dintre ele a fost deosebit de dragă, aceea din Belgrad unde, tocmai în Turnul Mileniului, un chip cunoscut și plăcut sufletului nostru ne-a ieșit în cale. Unii poate ați aflat deja, AFA este peste tot în lume așa că ne-am îmbrățișat la înălțime cu draga doamnă AFA, Crismis!! Am făcut câțiva pași împreună, ne-a făcut datori cu bere dar a promis că ne va lăsa să-i facem cinste în București (sau poate ne vom mai întălni iar pe undeva prin lume, ne-am bucura mult).

Ca în fiecare an bun, vacanța mare înseamnă 3 săptămâni de libertate, așteptate cu mult dor după ce am trecut în noul an, săptămâni de hoinărală, așa cum îmi place să spun, liber-controlată. Mă întreb mereu cu groază cum voi suporta - dacă apuc - anii când șoferul meu de lux va trebui să renunțe la a doua lui iubire feminină (sau poate prima?????!) și vom fi nevoiți să stăm mai mult în același loc, să mergem cu cine știe ce mijloc de transport public….

Anul acesta am pus pe primul loc o altă destinație decât iubita Eladă, nu fără durere în suflet dar cu speranța că în toamnă vom da un galop și până acolo. Am ales deci ca vacanța mare să fie prin Croația în majoritatea timpului și puțin, de altfel obligatoriu după traseu, prin Serbia dar și Slovenia și un mic colț de Italie mai puțin italiană, mai mult cosmopolită, Trieste.

Am schițat mai multe trasee încă din toamna lui 2016 apoi, tot căutând să-mi fac o idee despre cazări și prețuri în Croația și văzând cum se blochează tot mai multe, am rezervat, unele din ele, majoritatea, fiind cele la care am și stat (problema aici este nu că se rezervă serios ci că unii turiști, destui, rezervă cu nemiluita la mai multe locații pentru același interval de timp și aleg abia pe ultima sută de metri, uitând să debloce rezervările false. Aici cred că și Booking.com este vinovat, ar trebui limitat nr. de blocări dar cum nu cunosc tainele sistemului, sufăr).

După ce traseul și cazările, în 90% au fost definitivate, am început calculul kilometrilor, al taxelor de autostradă, parcări, intrări la obiective, eventuale amenzi, am tras linie și cu emoție am scăzut din bugetul alocat. Ura!! E perfect, îmi iese afacerea, mă pricep la cele patru operații matematice de bază, am suficienți bani pentru mâncat la localuri tradiționale, pentru suveniruri, vizite neprevăzute, rezerva pentru orice necaz, deci liber pentru documentare serioasă. Și desigur că trebuie să-mi pun deoparte bani de noi ochelari, să luneci atâta timp pe ecranul calculatorului, e complicat.

Am hotărât să vizităm anul acesta mai mult partea Croației la care minunile le-a înfăptuit omul și să lăsăm pentru o altă vacanță minunile naturii. Dar cum poți trece pe lângă ultimele fără să te oprești puțin? Cum poți spune că ai vizitat Croația fără să vezi măcar unul din celebrele ei parcuri naturale, mai ales când acolo s-a turnat și parte dintr-un film ce mi-a marcat copilăria, Winnetou după cartea lui Karl May. Și uite așa mi-am amintit cu drag de cărțile despre viața tristă a triburilor de indieni americani, de poveștile și învățăturile culese din acele scrieri și nu bănuiam că Lacul de Argint din film nu este cel adevărat ci doar la ceva pași (din aceia ai jidovilor sau novăcenilor însă) de casa mea. Așa că pe ultima sută de metri, după ce am dezbătut traseul cu partenerul de drum, după ce locurile de cazare erau antamate, am zis celebra Alea jacta est și m-am apucat de unele modificări. Se vede treaba că am aruncat greșit zarurile - spre est ???? căci nici cum n-am putut face modificări la camerele deja rezervate, toate cazările mă refuzau sau îmi ofereau apartamente la prețuri triple, în rest totul blocat iar altele în același interval de timp care să-mi ofere aceleași facilități n-am găsit libere. Între a renunța la noul traseu și a continua căutarea, mi-am adunat zarurile și le-am “jacta (v) est” spre a doua faptă și pot spune că am avut câteva ore în care cele trei litere anatomice (bazale, nu frontale) au înțepenit pe scaun în fața calculatorului, pe principiul acum ori niciodată. În final am reușit, cu aproape 200 € mai puțin decât inițial dar acceptând să mă cazez la locații noi, abia intrate pe Booking.com și care nu figurau nici pe TripAdvisor sau alte site-uri pentru o minimă informare (e drept că și acestea au suferit modificări, în fiecare seară sau dimineața devreme treceam în revistă pe Booking.com eventualele oferte zilnice la locațiile deja alese și așa am mai redus ceva din costuri, cam cât taxele de autostradă.

Traseul a fost Serbia (Vinci, Belgrad), Croația (Zagreb, Plitvice, Zadar, Split, Rijeka), Italia (Trieste), Slovenia (Postojna), iar Serbia și ultima Bulgaria (Vidin), aceasta aleasă pe principiul nu ne întoarcem pe același drum acasă, atunci când se poate.

Cazările le-am căutat în centrele istorice ale orașelor vizitate, condiția fiind să aibă baie proprie (destul de dificil la croați și italieni dacă vrei să dormi chiar în mijlocul istoriei vechi), plus o parcare apropiată și pe toate le-am rezervat doar pe Booking.com ca de obicei în ultimii ani. Din 13 doar două - Zagreb și Split - nu au corespuns în totalitate descrierii și notei de pe site, ambele în Croația, ambele în zone cu un turism puternic. De altfel au fost și singurele unde gazdele au manifestat acel tip de comportament specific celor ce sunt siguri că nu rămân cu camerele neocupate, cererea este mare chiar în extra sezon. Au fost însă și cazări de excepție ce meritau note mult mai mari decât cele de pe site și aici au excelat cele din Belgrad, Zadar, Postojna și Sremska Mitrovica, chiar și Trieste. Plata la cazări am făcut-o doar în euro, după sumele de pe confirmări. Am putut plăti cu card doar în Belgrad. Voi scrie despre ele zilele următoare, poate vă ajută în alegerea popasurilor. Și pentru cei ce faceți rezervări prin Booking.com, vă voi povesti într-un articol viitor așa cum am promis înainte de vacanță, că am avut mai multe surprize anul acesta, ultima a fost legată de cazarea de la Zagreb. O cazare notată cu 9.4 dar la fața locului nu a corespuns. Media notelor mele la comentariul solicitat de booking (nu a fost o reclamatie, cei care cunoașteți procedurile lor înțelegeți ce spun) a fost 6.7, cu indulgență, iar în urma comentariului meu, argumentat și ușor de verificat, Booking.com a suspendat temporar rezervările la acel apartament!!

Taxe de oraș au fost toate incluse în prețul cazărilor, deci n-am avut grija plății separate. Taxele de autostradă au fost nesemnificative în Serbia unde se poate plăti în dinari sau euro, noi am ales a doua variantă pentru că era mai simplă decât umblatul cu sacoșa de bani, restul l-am primit în dinari. La fel și în Croația, taxele de autostradă se pot plăti și în euro, restul se dă în kune, la un singur punct ne-a dat restul în euro pentru că nu avea mărunt în moneda locală. Pentru anii următori s-ar putea introduce plata doar în kune dacă Croația nu trece la euro, altfel actuala formă de acceptare euro este impusă de administrația autostrăzilor care încă este străină. Și ca informație, pe anumite sectoare, s-au mărit taxele de autostradă, o etapă a fost în aprilie și urmează o alta în vară, cred că în iulie. În cele mai multe puncte se poate plăti și cu card dar n-am folosit, operația durează ceva mai mult timp și nu e chiar plăcut să pierzi astfel timpul mai ales dacă sunt și alții înaintea ta care plătesc astfel. Pentru vineta slovenă - 15 €/ 7 zile - nu au fost probleme la cumpărare, noi am intrat din Croația unde controlul la graniță s-a făcut de poliția de frontieră a ambelor state și întrebând vameșul sloven, ne-a indicat primul supermarket la cam 5 km de vamă, loc unde am plătit cu card. La revenirea din Italia în Slovenia nu știu de unde se cumpără, probabil tot de la un magazin mixt. Atenție căci granița aceasta dintre Italia și Slovenia se trece 99% pe nevăzute, fiind spațiu Schengen este doar o mică placă pe care scrie Slovenia dar asta nu scutește pe nimeni de plata vinetei. Controlul vinetei slovene se face prin sistem video, am avut ceva emoții la un punct de ieșire de pe autostradă unde a durat aproape 1 minut până ne-a verificat sistemul și s-a ridicat bariera iar la o altă ieșire unde se lucra la camere, era un echipaj uman ce scana din mers vineta și-ți făcea semn să treci sau te trăgea pe dreapta!!

Prețuri carburant, parcare.

Prețurile la carburant au variat între 1,10 - 1.45 €, am avut grijă să nu fim în situația de a lua de la cel mai scump. Am alimentat de la benzinăriile Ina, OMV și Mol, așa s-a nimerit, șoferul foarte mulțumit de calitatea benzinei. Sunt suficiente benzinării, totuși distanța dintre ele nu este chiar așa de mică pe unele autostrăzi. Serviciile pe autostrăzile croate sunt destul de puține și, surpriză, la unele cheia toaletelor se dădea doar de la bar dacă consumai ceva iar natura înconjurătoare este bine protejată de gard! La benzinării am plătit cu cardul, sistemul funcționează perfect (acolo unde este necesar, croații nu fac șmecherii și spun asta pentru că la majoritatea cazărilor unde aveam și opțiunea de a plăti cu card nu funcționa sistemul, culmea, doar acolo!). În privința calității autostrăzilor și a drumurilor locale, de departe Slovenia este regina, Croația nu ne-a impresionat deloc, Serbia și mai puțin dar cel puțin ultima nu ne-a luat taxă pe porțiunile unde se lucra. Și se lucrează, cred că doar bulgarii îi pot egala prin voință la acest capitol.

Parcările sunt o mare problemă în orașele croate și nu numai, din punctul de vedere al distanței față de cazare și chiar al costurilor. Cel mai scump a fost în Split - 150 kune/20 € pe 24 ore iar ora dacă se stă mai puțin de o zi completă este 10 kune - dar am ales cea mai apropiată parcare, la cam 700 m de cameră. Sunt și parcări cu 5 kune / ora dar atenție la ce scrie pe indicator (de obicei doar în croată ????), timpul poate fi limitat la 2 ore și de obicei aceste parkometre primesc doar monede, nu și bancnote. Parcările se plătesc doar în moneda locală, unele numai cu monede, altele, cele zilnice și cu bancnote. Singurul loc unde trebuia să scoatem mașina și să intrăm iarăși în parcare a fost Split, motivul fiind că nu putem sta mai mult de 24 ore în același loc, deci șoferul făcea zilnic un viraj serios între barierele de “izlaz”/ ieșire și “ulaz”/ intrare. În Zagreb și Trieste am avut parcare subterană foarte bună, 110 kune / 48 ore la Zagreb și 20 €/ 48 ore în Trieste (ultima am plătit-o la hotel, altfel trebuia să dăm 32 € /48 ore la plecarea din subteran). În ceea ce privește ridicatul mașinilor parcate neregulamentar, ei bine din ce am văzut, Zadar excelează dar nici în restul orașelor prin care am trecut nu este prea roz. În Rijeka și Trieste însă funcționează bine sistemul electronic de informare a locurilor libere către diverse parcări subterane sau de suprafață, astfel că nu este necesar să faci drumuri inutile. E preferabil să plătiți o parcare decât să căutați mașina pe cine știe unde sau doar o amendă care vă scoate ceva bani din cont. După această vacanță pot afirma că Bulgaria este încă blândă cu mașinile parcate aiurea. Trogirul are o parcare foarte mare chiar la intrare, aproape de centrul istoric, plata se face fie cu monede, fie cu bancnote.

Diverse. Pentru cumpărături diverse, sunt la fiecare oraș Kaufland, Lidl, Billa dar și mici magazine locale, locuri de unde și noi am achiziționat câte ceva (eu sufăr în vacanțe pentru că găsesc greu pepsi, cola nu-mi place) așa că mereu eram cu ochiii după un Kaufland). Pentru cazările unde nu am avut mic dejun, ne-am cumpărat de la aceste magazine lapte, cașcaval și mezeluri, mult mai bune decât cele din magazinele noastre. Pentru cei ce beți bere și vreți să o cumpărați de la supermarket, sticlele sunt returnabile și prețul este de peste o kuna (la o bere de 0,500 l cu preț de mediu de 7 kune se adaugă și 1,25 kune prețul sticlei dacă nu aveți la schimb sticlă sau la cea de 0,330 l sticla este 1 kuna. Au un sistem foarte rapid de returnare sticle, chiar cu navete cu tot, vedeți fotografia făcută la un magazin Billa în Slavonski Brod. La croați, pentru cărucioare la supermarket, trebuie să aveți monede de 2 kuna. De altfel, în zonele turistice aglomerate, am văzut destui localnici adunând sticle goale de vin sau bere din coșurile de gunoi. Dacă plătiți cash la magazine, se dă restul la ultima lipa, plus chitanță, problema este că și ei insistă să le dai mărunt dacă ai, noi am ținut mult la monedele mai mari să avem la eventualele parcări unde nu primesc decât metal și nu bancnote.

Cu ce impresii am rămas după această vacanță? Croația este o țară deosebit de frumoasă, cu locuri unde natura a vărsat sacul cu daruri, oamenii de-a lungul mileniilor s-au întrecut în a-și ridica multe castele, palate, cetăți deosebit de frumoase și trainice. Oamenii sunt muncitori, majoritatea amabili, plăcuți de obicei, mai puțin în Split, oraș murdar, unde invazia turistică și-a spus cuvântul, voi povesti de ce aici mi-a fost suficientă această vizită, nu și în Zadar unde m-aș întoarce și mâine. Ce ne-a impresionat, oamenii decenți care caută în coșurile de gunoi după sticle goale dar mai ales mâncare. Am observat repede acest fapt și am lăsat mereu deasupra tomberonului mâncarea ce ne-a rămas sau sucuri care în Croația nu ne-au plăcut deloc și vreau să vă spun că acestea dispăreau rapid. Cerșetori nu prea am văzut decât în Split și unul singur în Zagreb, în schimb, tot în Split, un individ a încercat să mă lase fără geantă, noroc că de obicei sunt atentă și m-am retras rapid spre un grup de turiști. În piața din Split am cumpărat cireșe și roșii gustoase de la băbuțele ce se bucurau de fiecare kuna pe care le-o dădeai, spre deosebire de piața din Zadar unde totul era mai elegant și mai demn. O umbră pe finalul excursiei noastre a fost și comentariul celui ce ne-a încasat ultima taxă de autostradă la plecarea din Croația, și anume că Europa se termină la granița de est a Croației!!

Dacă ar fi să aleg după gusturile noastre, țara în care ne-am simțit cel mai bine și unde ne-a fost creată impresia că turistul este cea mai importantă persoană, ei bine aceasta a fost Serbia. Acolo, la fiecare din cele trei cazări, ne-am simțit răsfățați iar mâncarea lor este delicioasă.

Frontierele le-am trecut simplu, cu c. i. dar aveam la noi și pașapoartele. La întoarcere spre țară, trecerea din Serbia în Bulgaria a fost puțin mai lungă, au cerut la ambele puncte vamale și actele mașinii și au verificat dacă șoferul este și propietarul apoi au cerut să deschidem portbagajul, bulgarul chiar a deschis și portiera din spate și s-a uitat în mașină. Ce a fost mai distractiv, după ce am trecut de vama sârbă și am intrat în cea bulgară, întâi a trebuit să luăm vineta bulgară - 8 € sau 15 leva pe 7 zile - și apoi ne-au scanat documentele și verificat mașina!!! Plus că vameșul bulgar ce vindea vinete dorea doar euro, eu aveam pregătite leva, la insistența lui pentru euro am zis că plătesc cu cardul dar " No card! " și mi-a luat leva într-un final.

Am trecut cu bine și peste această vacanță principală, am văzut locuri și lucruri noi, regret că nu am reușit să vedem tot - nici nu cred că este posibil - dar, așa cum am spus, încă adn-ul nostru nu ne permite să stăm mult într-un loc (nu făceam asta nici atunci când ne montam/demontam casa pe pantele munților).

Ca și concluzii, vacanța a fost reușită în sensul că am atins o foarte mare parte din obiectivele de pe listă (anul acesta am luat-o cu mine, n-am mai abandonat-o în valiză), am intrat destul de mult în bogăția unei civilizații care ne este oarecum rudă, care nu este mai prejos de marile culturi europene și care cred că nu merită să ajungă iar la viteza a doua. Am avut de ales de multe ori între a vedea minunile lumii create de om sau pe cele create de natură, grea alegere, fiecare are valoarea ei, are memoria istoriei înscrisă pentru toată durata ei de viață. Dacă înveți să citești aceste așa-zise mici culturi, vei pricepe că cele mari, italiene, franceze, germane, spaniole sau câte ori mai fi, pierd puțin din strălucire pentru că datorează mult lumilor mici de la care s-au inspirat, au adoptat, au furat, au combinat. E drept că și cei mari au avut rolul lor major în dezvoltarea acestor țărișoare cotropite. Am rămas cu admirație pentru popoarele care și-au revenit rapid după războiul de acum nici 30 de ani dar și pentru conducătorii lor care au înțeles că nu e totul să bagi doar în conturile personale.

Ca un sfat special pentru această zonă balcanică și pentru voi cei tineri, nu neglijați țările acestea pe care le puteți vizita mult mai ușor, merită să le treceți cultura prin filtrul vostru, apoi să vedeți și să disecați culturile apusene. Călătoriile în aceste zone, cu excepția carburantului, a taxelor de drum și la unele muzee nu necesită sume mari (carburantul și taxele autostradă sunt asemănătoare Greciei). Sunt multe locuri de campare în afara orașelor, chiar la plajele din Zadar, Rijeka sau Split, sunt locuri unde sunt instalate căsuțe pe roți pentru turiși și prețurile sunt mult mai mici, toate orașele oferă carduri turistice de 1,2 sau 3 zile prin care ai gratuitate sau reduceri la diverse muzee și cetăți, plus transport zis gratis pe anumite linii de tramvai sau autobuz (în Split era cel mai necesar pentru noi acest card dar am ajuns în oraș sâmbătă după prânz și până am găsit singurul centru ce vindea așa ceva, s-a închis iar duminică nu avea program cu publicul, doar o mulțime de turiști de toate națiile la ușă, bineînțeles toți supărați).

Am folosit pe traseu, atât Here maps cât și Maps. me, ambele merg foarte bine și offline dacă aveți hărțile și traseul încărcat dintr-o locație cu Wi-fi. Le-am folosit în mod special în Serbia, prin restul țărilor a mers binișor și Waze. În Serbia însă în mod special am folosit aplicațiile offline deoarece internetul este exagerat de scump, 1 MB este 10,59 euro, spre deosebire de restul țărilor unde este 0,060 euro.

Acum când vacanța mare s-a încheiat, deja mă gândesc că poate acolo Sus, cineva se îndură să mă lase să experimentez și anul viitor o mică vacanță mare!! Nu-mi doresc să fie acolo unde este prima poză atașată acestui articol, o vreau tot pe aici prin lumea asta cu taxe, vinete, booking și câte altele!! Până atunci mă gândesc câtă dreptate are Corina Chiriac, "ce mică-i vacanța mare"!!

Webmaster, te rog dacă se poate, atașează youtube = n5cX5m95JgU

---

VIZUALIZĂRI: 4966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI