Two tickets to Paradise

TIPĂREȘTE

Întotdeauna suntem tentaţi să vedem mai mult, să cunoaştem mai bine, să aprofundăm cunoştinţe, impresii, amintiri. Ne pregătim cu bani, bagaje, câteva cuvinte de baza în limba locului pe care vrem să-l vizităm, ne înarmăm cu multă răbdare, ne facem scenarii şi făurim vise, pornim, apoi, să cucerim, în felul nostru, lumea. Cum şi eu fac parte din categoria celor ce iubesc noul dar mai ales călătoriile şi cum îmi doresc, din suflet, să intru în clubul celor ce au cunoscut o parte a Insulelelor Ciclade, am plecat la un sfârşit torid de august să descopăr trei dintre aceste insule. După ce am citit articolul scris de @zuftim despre insula Santorini, ceva s-a schimbat în sufletul meu, de fapt, sufletul meu şi-a început călătoria imaginară către Santorini. Visul meu de a petrece vacanţa, acolo, s-a transformat în convingere cu ajutorul lui @motaneata, care mi-a arătat că insula Ios este alegerea perfectă, în certitudine atunci când a pus umărul si @ionescunic, datorită căruia am adăugat pe lista mea, insula Naxos.

Ţi-ai imaginat, vreodată, că poţi ajunge personaj într-o lume de poveste? Eu, nu, dar mi-am dorit din tot sufletul. Recunosc, îmi place să visez. Visatul este un lucru extraordinar, din vise s-a născut totul.

Oricât de extraordinar ar fi visatul exista posibilitatea ca acesta să rămână doar, atât, un vis, iar eu să ma imbăt cu apă rece şi să-l ţin acolo, în capul meu, în fiecare zi, dar să nu pot să fac nimic pentru a-l transforma în realitate. Timp de zece luni, am făcut tot ceea ce mi-a stat în putinţă ca acesta să se adeverească. Nu a fost uşor deloc, am renunţat, am revenit dar într-un final am reuşit. Nu–mi vine, încă, să cred ce am trait. Sunt dimineţi când mă trezesc, mă uit pe fereastră şi mă pierd în amintiri. Am în faţă ochilor imaginea Calderei sau cea a portului din Ios, imagini ce nu mi se vor dezlipi de pe retină, vreodată.

Aş fi dorit că anul acesta să ajung, să cunosc o mică părticică din Spania, însă Santorini mi se cuibărise deja în suflet. Imaginile cu apusuri ireale ce dau insulei o strălucire specială, plajele cu nisipuri albe, negre, roşii scăldate de cele mai cristaline ape, liniştea emanată de tradiţionalele căsuţe albe, bisericile cu minunate cupole albastre, istoria intrigantă, spectacolul oferit de natură, articolele scrise de @zuftim, @camelia19, @msnd, @rentea, @doricuta nu-mi dădeau pace, făcându-mă, să-mi doresc cu disperare să ajung acolo. Am iubit insulele astea chiar inainte de a le vedea. Intotdeauna ma gandeam la ele cu sufletul si nu cu mintea. Ştim cu toţii că atunci când ne dorim ceva din tot sufletul, întreg universal lucrează pentru a ne împlini dorinţa, iar pentru mine şi dorinţa mea, universul a lucrat din plin. Eram convinsă că doar acolo, în Santorini, voi avea vacanţă perfectă... Întotdeauna, am spus că singurul lucru mai super decât vacanţa este planificarea ei.

Timp de aproape un an am intrat, zi de zi pe internet pentru a caută poze, informaţii, filmuleţe despre cele trei insule şi cele cinci hoteluri alese. Timp de zece luni am citit despre frumoasele vacanţele petrecute de colegi, am visat cu ochii deschişi la vacanţa mea, am făcut bagaje în gând, făcut rezervări, am anulat rezervări, am făcut din nou rezervări, am primit sfaturi despre cazare, drum, obiective de vizitat de la oamenii cărora nu le voi putea mulţumi vreodată îndeajuns, însoţitorii noştrii virtuali, coordonatorii acestei vacanţe, de fapt, îngerii noştrii păzitori, @motaneata şi @ionescunic. Pentru tot timpul pierdut pentru a mă ajută cu informaţii şi sfaturi preţioase, pentru răbdarea de care aţi dat dovadă, pentru modul în care aţi simţit şi trăit această vacanţă alături de mine, va mulţumesc din suflet.

Ziua de 31 august a fost o zi specială, pentru ca in aceasta zi am început să desfasor lanţul fericirii. O scânteiuţă aparte s-a aprins, toate lucrurile s-au pus cu o altă viteză în mişcare, emoţiile mi-au năpădit inima înflăcărată.

Am aflat că şi @clau.nov, pleacă spre Grecia în aceeaşi zi cu noi aşa că mi-am dorit din suflet să ne cunoaştem şi să parcurgem împreună o parte din drum. Din pacate, de data aceasta, nu am reusit, insa, cu siguranta ne vom cunoaste intr-o buna zi. Cel mai scurt drum este ăla care îl cunoşti, zice un proverb, aşa că eu l-am ales pe acela parcurs anul trecut –RUSE-BYALA-VELIKO TURNOVO-GURKOVO-MAGLIZ-STARA ZAGORA-DIMITROVGRAD-HASKOVO-KARDJALI-MAKAZA, iar Claudia a ales traseul cunoscut de ea, prin Sofia. Eu am plecat din Bucureşti la ora cinci dimineaţă, Claudia mult mai devreme de aceea a şi ajuns prima la vama. M-a sunat şi mi- a spus că a trecut vama imediat, infirmând zvonurile care spuneau că se stă la coadă chiar şi câteva ore. Am oprit la o benzinărie, am cumpărat două baxuri de apă şi două de ţigări pentru soţul meu, am făcut plinul de motorină. Am ascultat sfatul lui @motaneata şi nu am plecat spre Santorini cu o maşină 4x4 (,,ar fi ca şi cum ai intra cu elefantul într-un magazin de porţelanuri,,) am împrumutat maşină băiatului meu, micuţa şi gingaşă ca un pui de căprioară. Căprioara are un consum de 4-5 % în timp ce elefantul consumă peste 12%. Este adevărat că portbagajul a fost micuţ şi nu au încăput în el toate bagajele, dar am mai înghesuit din ele pe bancheta din spate care era liberă.

Lucrările de reabilitare la podul Giurgiu-Ruse erau în toi. Se circula pe un singur sens de mers alternativ, şoferii aveau la dispoziţie câteva minute să tranziteze podul, atât cât ţinea semaforul. Noi am trecut podul imediat, la vama am avut 5-6 maşini în faţă, dar aşteptarea nu a fost mai lungă de 20 de minute. Am ajuns la vama la 6.35 şi la 6.55 eram în Bulgaria. La vama am prezentat paşapoartele, buletinele şi carnetul şoferului. La nici o vama nu a fost nevoie să prezentăm actele maşinii. Maşina este pe numele băiatului nostru dar pentru că nu doream să avem surprize am făcut o procura pe numele soţului. Nu ne-au cerut-o, la vama cu Bulgaria, nici la vama cu Grecia. De la ghişeele de lângă vama am cumpărat două vigniete pentru două săptămâni care am plătit 10 euro.

Bulgaria am găsit-o exact ca şi anul trecut cu şosele neaşteptat de bune şi neaglomerate, iar sentimentele de teamă şi nesiguranţă trăite în anii trecuţi au dispărut, acum. Am folosit Gps-ul, dar şi hărţi proprii, capturi de pe Google Earth. Am avut parte de o mică rătăcire cauzată de un drum în lucru. Ameţită, Ioana noastră, şi-a luat o pauză, lăsându-ne să ne descurcăm singuri. Oricum indicatoarele nu par puse să te ajute. Cele mai multe sunt mascate de copaci, iar limitările de viteză apar ca din senin fără nici un sens, fără nici o logică. Drumul a fost foarte bun, excepţie face GURKOVO unde asfaltul este vălurit şi plin de gropi ca şi anul trecut. Pe traseul ales de noi, localităţile sunt mai rare şi în general drumurile principale le ocolesc. Poţi merge zeci de kilometrii fără să întâlneşti vreo aşezare umană. Am urmat drumul European E 85, pe centură, Ruse şi Byala, apoi spre Veliko Târnovo, o zona de munte, cu peisaje frumoase şi aprox 50 de km de serpentine. În Haskovo drumul spre vama Makaza este foarte bine semnalizat, indicatoarele va vor îndruma spre centura ocolitoare a oraşului şi spre Kardzali, unde găsiţi ultimele benzinării la care se poate alimenta în Bulgaria. Căprioara noastră avea rezervorul aproape jumătate aşa că nu a fost nevoie să oprim. După Karzali urmează o porţiune de drum nou construit, de aprox 40 de km, foarte bine semnalizat, spre vama Makaza. Un lucru foarte bun este că pe acest drum tirurile nu au voie. Pe porţiunea de drum nou construită, Ioana noastră s-a ameţit, din nou, aşa că am renunţat pentru o vreme la serviciile ei. Drumul prin Bulgaria a fost o încântare. Am ajuns în vama Makaza la 12.30. La vama am dat de un şir de maşini ce se întindea pe aprox un km. Am trecut în Grecia la 13.20.

Offff, Grecia, Grecia, ce dor îmi era de ţine, te iubesc atât de mult încât mi-aş picta sufletul în culorile alb-albastru!

Drumul nou construit continuă şi în Grecia. Am regăsit aceeaşi ţară primitoare, caldă, acelaşi drum impecabil, aceiaşi leandrii de diferite culori, cu peisaje superbe, câmpii şi dealuri pline de livezi cu măslini, chiparoşi semeţi, flori înmiresmate şi colorate., aceeaşi ţară superbă, cu trafic lejer şi peisaje spectaculoase ce fac drumul mai uşor, mai puţin obositor, acelaşi pământ al culorilor, a tablourilor pictate de mare şi cer. Ce te scoate din reverie este enervanta taxa de autostrada, sau mai bine zis faptul că taxa nu se plăteşte o singură dată ci în tranşe mici, după un anumit număr de km parcurşi. Până la Atena au fost 15 ghişee la care am plătit : 2,40 euro+ 2,40euro+2,40 euro + 1,20 euro + 2,20 euro+ 2.00 euro + 2,00 euro+ 2,00 euro + 4,00 euro+ 3,50 euro+ 1,75 euro + 1,65 euro + 3,85 euro+ 3,85 euro + 1,50 euro. În total 36,70 euro pe sens. Traseul KAVALA -KOMOTINI-SALONIC—KATERINI—LARISA –LAMIA—ATENA --PIREUS. În Komotini ne-am învârtit vreo 30 de minute pentru că ratasem ruta ocolitoare. Din Kavala, am intrat pe autostrada Egnatia Odos. Drumul a fost lejer şi plăcut până când am oprit la o benzinărie, nu-mi mai amintesc dacă Shell sau alta, pentru a alimenta. Până la Atena mai aveam de parcurs, aproximativ, 450 de km. Am făcut plinul, când, după cîţiva km, spre stupefacţia noastră, am auzit un şuierat scos de maşină, era aşa că un fluierat prelung şi enervant. Am oprit cu teamă în suflet la un service de pe autostrada, într-o Rest Area. Un om extraordinar, grecul de la service, ne-a spus că ne poate ajuta doar cu sfaturi, pentru că nu are voie să repare decât maşini ridicate de pe autostrada. A ridicat capotă, s-a uitat, s-a sfătuit cu un coleg şi a dat verdictul… avem nevoie, urgentă, de o pompă de motorină. L-am rugat să ne ajute, dar din păcate nu avea cum. Ne-a spus că pompă nu vom găsi decât la Atena, dar nu ştie dacă vom reuşi să ajungem cu maşină până acolo. Ne-a dat, totuşi, un sfat, ce l-am urmat imediat, deşi nu aveam mari speranţe că ne va fi de ajutor. Ne-a sfătuit să alimentăm doar de la Shell şi doar cu motorină V-Power. Ne-am pus toate speranţele în cele câteva service-uri de pe lângă autostrada, poate, poate, găsim o pompă, dar nu am reuşit decât să pierdem timpul. Speranţele noastre se năruiau, una câte una, deoarece grecii prietenoşi şi amabili se terminaseră la mecanicul de pe autostrada. Fiind sâmbătă şi după amiază târziu, pe deasupra, toţi închideau service-urile, fix când doream noi să-i deranjăm cu o întrebare. Cu teamă în suflet, am pornit la drum, încet, incet, incercand să nu depăşim 100 de km pe ora. Nu vreţi să ştiţi ce era în sufletul meu. Noaptea învăluia pământul cu mantia să intunecoasa, iar eu mă rugam în gând să-mi aducă un somn liniştit, vise frumoase şi un … mâine senin cu multe bucurii. Am un înger păzitor şi cred în el şi în tot ce este mai bun. Orele treceau încet, încet, se tărău greu, înainte… spre o nouă zi sau spre o nouă noapte. Mă uitam la ceas din zece în zece minute. Ziua aceea mi s-a părut cea mai lungă din toată viaţa mea. Într-un fel, îmi amintea de vremea copilăriei, când aşteptăm Crăciunul. Copil fiind, eram convinsă că sărbătorile Crăciunului aveau loc din doi în doi ani pentru că dura atât de mult până mă bucurăm de ele. Sunt un om realist, ştiu câte ceva despre planuri puse la cale care nu sunt duse la indeplinire. Posibilele consecinţe în cazul unei grave defecţiuni a maşinii, mă făceau să fiu agitată şi nefericită, incapabilă să mă binedispun la vederea uimitoarelor peisaje ce se derulau, în faţă mea, unul după altul. Mă uităm în întuneric la dungile de lumina lăsate în urmă de maşini, la strălucirea feerică a oraşelor pe lângă care treceam. Aş fi vrut să plâng, însă plânsul parcă se mutase într-o cu totul altă liga, lăsând locul unei imense dezamăgiri. Planurile mele de a face o simulare a traseului de la hotel până în port şi de a cumpără bilete pentru ferry se dusesera pe apa sâmbetei.

Centura care ocoleşte Atena şi ajunge până la Pireu a fost destul de dificilă. Chiar dacă autostrada are cinci benzi pe sens, ea se aglomerează sau se blochează destul de des. La intrarea în Atena pe o distanta de cativa km, am prins un astfel de blocaj ce ne-a făcut să pierdem timp preţios. Am intrat în portul Pireu în jurul orei 23. Şoseaua de centură, ocoleşte Atena şi are 27 de noduri rutiere principale şi secundare cu intrări şi ieşiri în capitală. Am ieşit de pe autostrada, la nimereală, convinşi că hotelul nostru este un fel de ac în carul cu fan şi nu-l vom găsi. La prima încercare nu am reuşit, aşa că ne-am întors pe autostrada şi am căutat următoarea ieşire, care a fost cea bună, spre bucuria noastră. Puţinii oameni întâlniţi, foarte amabili, nu aveau habar unde se află hotelul. Oraşul imens, străduţele înguste şi încâlcite, din zona portului, întunericul, aglomerarea de maşini parcate pe ambele laturi aşa încât îţi trebuia multă îndemânare să treci printre ele, oboseala şi stresul ne-au amplificat starea de deznădejde şi ne-a făcut să dorim sa renunţăm la căutarea hotelului pentru care aveam rezervare. Spre bucuria noastră, în timp ce umblam că bezmeticii, eu pe jos, soţul meu cu maşina, am întâlnit un domn extraordinar de binevoitor care, cu mult calm şi extremă bunăvoinţa, nu doar că ne-a explicat unde se află hotelul, ne-a condus până la uşa lui. Când am ajuns la recepţie era ora 12 fără cinci minute. În marea bâjbâială a existat şi un lucru bun, am găsit poartă şapte şi ghişeele de la care puteam să cumpărăm, dimineata, bilete pentru ferry. A fost o bâjbâială cu folos. Va dau coordonatele din spatele agenţiei Blue Star Feries, lângă poartă 7, coordonate primite de la @motaneata. Din pacate, nu i-am ascultat sfatul de a seta gps-ul in fuctie de coordonate ci l-am setat in functie de localitati.

- coordonate zecimale: 37.9464644 23.6404123

- coordonate în grade, minute, secunde: 37°56'47.3"N 23°38'25.5"E

Dimineaţă a început excepţional pentru noi. Zgomotul produs de maşină se diminuase, se auzea din ce în ce mai estompat. Am remarcat că peste tot, în jurul portului existau agenţii ale tuturor liniilor de ferry. Preţurile erau cam aceleaşi la toate dar un lucru extraordinar, demn de remarcat era faptul că la ora 6,30, multe erau deschise. Nu am avut timp să luăm pulsul oraşului, însă aşa aglomerat, zgomotos şi relative haotic, Pireul pare un oraş fascinant.

Ferry pleca la 7,25 aşa că la 6.30 eram în port deşi hotelul se află la 5 minute de el. Îmi imaginam că portul va fi extrem de aglomerat. Casă de bilete principala pentru Hellenic Seaways este între poartă 7 şi poartă 8. Câţiva metri mai în spate este casă principala pentru Blue Star Ferries de unde trebuia să cumpărăm bilete. Biletele, se pot plăti, doar, cash. Pe ruta Pireu-Santorini au costat 39,50 euro/persoană la economy class şi 87,50 euro /maşină. Economy class inseamna ca nu ai un loc rezervat ci te asezi pe unde apuci. Pentru cumpărarea biletelor aveţi nevoie de paşapoarte. De asemenea vi se va solicita şi numărul de înmatriculare al maşinii. De la poartă şapte pleacă feriboturile mari, ce transporta şi maşini, către Ciclade. De acolo pleacă Blue Star şi Hellenic. Am fost sfătuită să plec cu Blue Star Ferries (Blue Star Delos sau Blue Star Paros) sau cu Hellenic Seaweys (Highspeed6) pentru că Sea Jet are obiceiul să întârzie. Feriboturile sunt de mai multe tipuri şi pentru buzunare diferite.

Highspeed6 şi Champion Jet2 sunt catamarane mari, moderne şi foarte rapide care pot transporta maşini. Ele ajung în Santorini în patru ore şi jumătate pe care trebuie să le petreci într-un scaun că în avion. Poţi ieşi pe punte numai în porturile în care opresc pe traseu, iar pe fereastră nu prea vezi ceva pentru că sunt translucide datorită combinatiei apa+sare. Biletele sunt scumpe, aproape duble decât la Blue Star.

Blue Star Delos sau Blue Star Paros sunt mai lente dar foarte stabile. Această stabilitate a fost motivul principal pentru care am ales aceste vase. Va asigur că tangajul a fost insesizabil. Am observat că foarte mulţi turişti purtau brăţări antivomitive, bratari ce actioneaza prin presopunctura. În cele şapte ore şi jumătate cât a durat drumul, nu ne-am plictisit. Pare mult, insa este un drum excepţional ce merita făcut. Iti ofera senzaţia unică, incredibilă de a fii în mijlocul marii, de a-i ‘’auzi’’ liniştea, de a simţi briza răcoroasă cum îţi mângâie faţa. Imensitatea ei nu te poate lasa indiferent. Ferry face diferite opriri, pe traseu, pe ţărmul catorva insule, până la destinaţia finală. Fiecare intrare în port, debarcare şi preluare de pasageri nu durează mai mult de 15 min. Rând pe rând, am descoperit insulele Paros, Naxos, Santorini. Insula Paros mi-a bucurat sufletul si m-a fermecat pe loc. Pe masura ce intram in port o descopeream treptat in toata splendoarea ei. O imagine de vis se desfasura in fata noastra. Am regretat imediat ca nu am avut inspiratia de a poposi cateva zile pe acest taram de vis. Am parasit portul promitandu-mi, in gand, ca voi descoperi, candva, secretele acestei comori de insula. Deoarece era o zi de marţi, ferry nu a oprit în Ios. Marţea este singură zi în care ferry nu opreşte în portul din Ios.

Blue Star Delos este un adevărat orăşel plutitor. In burtica acestui mastodont erau parcate autoturisme, scutere, autocare, motociclete, microbuze, dirijate cu multă abilitate de o armata de lucrători, ce făceau faţă cu stoicism agitatiei şi fluxului mare de turişti. Ca să parchezi maşina înr-un astfel de loc trebuie să fii un as al volanului, eu nu cred ca m-as fi descurcat fara ajutor. Pentru turiştii cu multe bagaje si fara masina exista locuri special amenajate pentru depozitarea lor. Vasul este imens, exista numeroase punţi, cu diferite cabine diferentiate în functie de banii scoşi din buzunar, zeci de rânduri de scaune, măsuţe, câteva canapele confortabile, restaurant, baruri, magazine, terase laterale, grupuri sanitare, cabine de dus, locuri pentru fumatori, acoperite sau nu, locuri de unde puteai admira marea.

Drumul cu ferry a fost awesome. Am admirat marea, am făcut fotografii, la greu, tuturor insulelor pe lângă care am trecut, ne-am făcut prieteni, am avut privilegiul de a privi intrarea în fantastica, incredibila calderă santorineana. Orele au trecut uşor şi datorită noilor noştrii prieteni din Africa de Sud, aflati in luna de miere, ce ne-au povestit lucruri interesante despre ei, despre ţara lor, despre modul lor de viaţă. Coincidenţa a făcut să avem acelaşi traseu- Santorini, să alegem acelaşi oraş -Imerovigli, acelaşi numar de nopţi rezervate si sa lucram in acelasi domeniu.

Aici, în mijlocul marii, sufletul meu s-a linistit, adierea vântului mi-a alungat oboseala, căldură soarelui mi-a dat putere, gândurile senine şi dornice de frumos au pus stăpânire pe mine. Încet, încet ne-am apropiat de Paradis. Soarele zâmbeste, mii de fluturaşi au pus stăpânire pe stomacul meu. Ne apropiem de Santorini. Oamenii incep sa se agite. Unii se pregatesc de debarcare in timp ce altii se ingramadesc sa filmeze, sa faca poze cu un arsenal de telefoane, tablete, aparate foto.

Apele linistie nu anunţă cu nimic decorul dramatic ce urmeaza să se dezvăluie turiştilor. Imaginea oferită de calderă a fost unul dintre cele mai captivante spectacole pe care natura le poate oferi. Prima impresie? IS JUST A FAIRY TALE!!! . Ai în ochi albastrul intens şi nesfârşit al apelor marii. sau smaraldul oferit de golfurile prinse în cleştii stancilor. Privirea îţi este atrasă de varietatea de forme şi culori, de impresionante abrupturi, de stânci menite parcă să dea putere ţărmului stancos în faţă asaltului necontenit al apelor marine. Urmele acestei lupte a apei cu uscatul sunt reprezentate de un relief spectaculos ce înfăţişează stânci înalte de peste 300 de m, la baza cărora se află o oglindă de apă cenuşie. Aerul cald şi umed da cerului o culoare de un albastru unic.

Cu câteva luni în urmă priveam cu mare admiraţie fografiile de pe internet şi citeam cu nesaţ tot ce găseam despre Santorini, acum trăiesc, respir, privesc, sunt parte de fapt din peisaj spectaculos, unic. Pretutindeni pe Pământ există locuri, unice, prin spectaculozitatea peisajului şi prin ceea ce reprezintă ele, locuri ce mi-aş dori să le descopăr, însă Santorini, insula învăluită în mister şi inundată de soare, reprezintă pentru mine un loc fantastic, magic de neuitat, în care, cu siguranţă mi-aş dori să revin în aceată viaţă si despre care, cu siguranta va voi povesti intr-un articol viitor.

Daca se poate, va rog sa atasati articolului aceasta melodie.

https://www.youtube.com/watch?v=_jjZrxfmGK8

---

VIZUALIZĂRI: 8228 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI