La 2914 metri inaltime, pe Vihren!

TIPĂREȘTE

Iata ca a venit si randul de a scrie cateva randuri si despre drumetia pe Vf. Vihren.

Vf. Vihren, situat in Masivul Pirin, este al doilea varf ca inaltime din Bulgaria, prin cei 2914m ai sai, primul fiind Vf. Musala din Masivul Rila, dar si al treilea ca inaltime din intreaga Peninsula Balcanica, dupa Vf. Musala (2925m) -Muntii Rila-Bulgaria, al doilea fiind Vf. Mitykas (2917m) –Muntii Olimp-Grecia.

Drumetia pe Vihren a fost practic conditia de a alege o cazare in Bansko. Fericita conditie as zice si fericita alegere! :)

Daca pentru drumetia pe Vf. Musala ai varianta de a te deplasa si scurta o portiune de traseu cu ajutorul telegondolei, aici ai varianta deplasarii din statiune pana la Cabana Vihren cu autoturismul.

Adica de la 900m altitudine din Bansko urci cu masina pana la 1950m altitudine pana la Cabana Vihren.

Accesul se face pe langa statia telegondolei, pe o sosea asfaltata, chiar buna, care urca serpuind prin padure. Se ajunge la un moment dat la o rascruce, aflata intr-o curba stransa, unde se poate vira ajungandu-se in Poiana Banderitsa, la statia terminus a telegondolei ce urca din statiune, unde este amenajat un restaurant cu terasa si un loc de joaca pentru copii, dar si o pista betonata pentru ski pe role.

Continuand drumul nostru, se ajunge cam dupa aprox. 16km de la plecarea din Bansko, la Cabana Banderitsa. Cabana ofera cazare si mancare. Poti alege si varianta de a lasa masina in parcarea cabanei si a pleca in drumetie pe potecile marcate ce incep de la cabana.

Un traseu foarte frumos, spectaculos dar si destul de dificil este cel spre Saua Premkata, trecand pe la Refugiul Kazana iar din sa apoi urcat pe Vf. Kutelo (2909m) si parcurgerea dus-intors a faimoasei Creste Koncheto (Creasta Calutului :))) o portiune foarte dificila, se merge efectiv pe creasta foarte ingusta, e drept ca de-a lungul portiunii celei mai periculoase sunt infipti stalpi metalici pe care este fixat un cablu metalic de ajutor la parcurgerea acestui pasaj expus

9aceasta portiune de traseu nu este recomandata pentru cei cu rău de inaltime sau celor predispusi la atac de panica). Sa nu radeti! :)) Chestia cu răul de inaltime chiar daca pare incompatibila cu urcatul pe inaltimile crestelor muntoase se manifesta nu pe trasee "obisnuite" ci apare in zonele expuse, unde "hăul se cască la picioarele tale". :):( :)

La intoarcere, din Saua Premkata se poate alege si varianta urcarii pe Vf. Vihren si coborare apoi la Cabana Vihren de unde te intorci apoi cativa kilometri pe sosea, pana la Cabana Banderitsa, de unde ai plecat initial.

Dar sa revenim la trseul nostru. Daca nu te opresti la Cabana Banderitsa cu masina, poti continua asa cum am procedat si noi, cale de inca vreo 3 km pana la Cabana Vihren aflata la o altitudine de 1750m. Daca pana la Cabana Banderitsa drumul este bun, destul de larg, acesti ultimi 3 km de la Cabana Banderitsa pana la Cabana Vihren sunt un pic mai dificili, in sensul ca drumul urca in curbe ma stranse, nici asfaltul nu mai este prea bun, plus ca drumul se ingusteaza foarte mult, in unele locuri neputand trece decat o masina. Dar nu sunt probleme deosebite, doar un pic de atentie. :)

Ajunsi undeva in jurul orei 9,30 la Cabana Vihren cu greu am mai gasit un loc de parcare, culmea, chiar langa cabana :). Deja erau masini parcate, insirate de-a lungul drumului, in jos pre Cabana Banderitsa.

Nu exista o parcare foarte generoasa la cabana, asa ca daca vii un pic mai tarziu, esti nevoit sa parchezi masina mai jos la 1-2-3 km distanta de intrarea pe traseu, astfel fiind nevoit sa mai mergi pe jos, suplimentar, si aceasta distanta, pana la locul unde ai parcat.

Cabana Vihren ofera si ea atat spatii de cazare dar si posibilitatea de a manca acolo. Exista un izvor cu apa potabila chiar in fata cabanei. De acolo incep si traseele spre culmile Masivului Pirin.

Timpul normat pe indicatorul spre Vf. Vihren este de 3 ore.

Spre deosebire de Vf. Musala unde au fost in acea zi cred ca peste 1500 persoane pe traseu, aici erau mult mai putini, doar… … vreo 200 cred. :))

Traseul incepe cu o urcare destul de sustinuta prin jnepenis si ceva grohotis pe ici pe colo, dupa vreo 15 minute de urcat, o poteca marcata se desprinde in dreapta si ajunge direct in Saua Premkata, intre Vf. Vihren si Vf. Kutelo. Aceasta varianta o poti folosi la inapoiere, cand de pe Vf. Vihren se poate continua coborand in Saua Premkata, urcand apoi Vf. Kutelo si o plimbare dus-intors pe “lama de cutit” a Creastei Koncheto, si coborarea apoi din Saua Premkata la Cabana Vihren.

Noi am continuat drumul nostru spre Vf. Vihren, am iesit cam dupa vreo 20min de la plecarea de la cabana, in golul alpin, undeva chiar sub Vf. Vihren. varf ce iti ofera o priveliste foarte frumoasa. Ai impresia ca este un ghetar, datorita stancilor albe ce il alcatuiesc. De aici se vede jos, in vale Cabana Vihren de unde pornisem, cat si “peste drum“ Vf. Todorka, foarte frumos. De aici urmeaza vreo 2 pasaje mai drepte, pe curba de nivel, alternand cu scurte portiuni de urcus mai sustinut, ajungand iarasi intr-o zona mai dreapta, de unde urci apoi mai sustinut serpuind pe “o coasta” de munte si ajungi intr-o sa, Saua Vihren, de unde se deschide o frumoasa priveliste aproape la 360grd, cu siruri de culmi muntoase si cateva lacuri foarte frumoase, jos in vale, ” dincolo” de munte, lacuri ce aveau culori de la albastru-azur pana la verde-smarald, functie de directia de unde-l priveai si de pozitia soarelui. Uitandu-se in spate, pe unde ai urcat vis-à-vis de Vf. Vihren se zareste maiestuos Vf. Todorka. Pe acest masiv muntos este realizat practic intreg domeniul schiabil de la Bansko. Iar in fata, pe poteca pe care o ai de urmat ti se dezvaluie Vf. Vihren.

Pana aici in Saua Vihren ar trebui sa faci conform timpilor de pe indicatoare cam 2h30’-2h45’, noi am facut 1h50’ intr-un mers destul de lejer si cu multe pauze de foto. De aci conform indicatorului ar trebui sa faci 40 min pana pe varf. Varful ti se dezvaluie privirilor ca o imensa piramida alba. Panta acestui versant este dupa socoteala mea destul de mare, cred ca undeva la vreo 50grd, urcarea este destul de abrupt, dar te ajuta faptul ca totusi cararea serpuieste destul de mult indulcind un pic urcarea pieptisa.

Pana sa ataci aceasta ultima portiune mai dificila se merge un pic prin sa, pe o curba de nivel, parca pentru a prinde puteri si viteza pentru ceea ce urmeaza.

Din sa se vad turistii insirati pe poteca, in sus, pe versant, ca niste furnicute care se misca in sus si in jos, la stanga sau la dreapta, pentru ca fiecare turist abordeaza aceasta ultima parte a traseului pe unde crede el ca e mai usurel, mai convenabil. :)):)):))

Poti asemui aceasta imagine cu turistii imprastiati, in urcare sau coborare pe versant, cu un mare musuroi de furnici, cu un “furnicar”, pe care furnicile sunt in continua miscare si agitatie. Este destul de solicitanta aceasta ultima portiune, dar merita din plin efortul. :)

Daca pana a ajunge pe varf, pe aceasta ultima portiune ai parte de peisaje foarte frumoase, ajuns pe varf ti se deschide o priveliste exceptionala spre superba Creasta Koncheto.

Se vede, departe undeva jos in vale si Bansko.

Cert este ca in total am facut de jos de la Cabana Vihren pana pe Vf. Vihren 2h35’ in total urcand o diferenta de nivel de vreo 1150m.

Dupa o scurta pauza de recapatare a puterilor, o sedinta foto, dar si o mica pauza de masa si hidratare, despartindu-ne cu greu de privelistea fantastica de pe varf, am luat-o la vale pe potecuta, pe acelasi drum pe care urcasem, inapoi spre Cabana Vihren.

La coborarea am facut cam 2h20’ pana la Cabana Vihren, unde lasasem parcata masina.

La intoarcerea in Bansko te poti opri in apropiere de Cabana Banderitsa pentru a vedea faimosul si batranul copac “Baykusheva Mura”, avand varsta de peste 1300 ani. Este un pin de 26m inaltime si o circumferinta de 7,8m (dupa cum scrie pe tablita amplasata langa el):)

Exista si varianta de a ajunge la Cabana Vihren, in locul autoturismului propriu, cu unul din microbuzele ce circula in mod regulat pe aceasta ruta. Nu cunosc orarul lor si nici preturile, dar am vazut atat dimineata cand am parcat masina si ne-am echipat de traseu ca au sosit in acel interval de timp cateva microbuze care au debarcat turistii si s-au intors jos in statiune. Dupa-amiaza dupa ce am coborat de pe varf, stand sa ne odihnim un pic inainte de a ne urca in masina sa coboram in Bansko a sosit unul dintre acele microbuze, turistii s-au incolonat, s-au urcat cati au incaput in microbuz, restul asteptand sa soseasca urmatorul.

Noi chiar am luat cu noi in masina la coborare, o turista, o fata bulgaroaica, ce nu avusese loc in microbuzul ce tocmai plecase. Fiind singura, a indraznit sa o intrebe pe sotia mea, daca o putem lua pana jos in statiune. :)

Comparand tura de pe Vf. Musala cu tura pe Vf. Vihren as zice ca o drumetie pe Vf. Vihren este mult mai frumoasa. Peisajele sunt parca mai spectaculoase si nu in ultimul rand, nu este acea aglomeratie de turisti de pe Vf. Musala.

Iar o tura pe Creasta Koncheto, (tura pe care am dorit sa o facem si noi in ziua urmatoare, dar vremea nu a tinut cu noi :))) este fantastica.

Faptul ca ne dorim si realizarea acestei ture, ar trebui sa ma faca sa spun: “Cu siguranta vom reveni aici! ”.

Nu zic decat ca ne-am dori! :) Poate si vom reusi! :))

---

VIZUALIZĂRI: 7349 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI