Lacuri si legende din Dolomiti

TIPĂREȘTE

Dolomitii sau Muntii Palizi, un urias recif de corali candva, in momentele cand norii sunt sub orizontul vizual ai impresia ca te gasesti deasupra unei mari tropicale, ici colo cite o insula singuratica sau un varf precum o stalagmita iese din aceasta mare imaginara. Aceasta interesanta regiune muntoasa candva o parte a uriasei intinderi de apa Tethys, mai tarziu un taram al uriasilor si gnomilor din legendele ladine, azi un relief montan unic in lume.

Geologul francez Dolomieu (numele muntilor) descoperind structura acestor roci cu continut mare de magneziu, care isi schimba nuantele in functie de lumina si anotimp, nu a realizat faptul ca de fapt aceste nuante provin de la diversele organisme vii fosilizate acum cateva sute de milioane de ani, acest lucru fiind descoperit mult mai tarziu.

Primele tentative de cucerire a varfurilor a avut loc doar tarziu in secolul 19, alpinistii vorbeau in acele timpuri despre castele pietrificate, catedrale gotice sau despre o zona mistica, arhitectul elvetian Le Corbousier denumind zona drept "ceea mai frumoasa lucrare arhitecturala a Terrei"

Lacurile din aceasta zona sunt bine camuflate intre vaile inguste ale stancilor foarte abrupte, marea majoritate a acestora avand forma actuala dupa ultima glaciatiune, si in ton cu natura inconjuratoare au si ele caracteristicile unice care le fac diferite prin nuantele schimbatoare ale luciului apei.

Dupa ce in toamna am vizitat lacul Misurina (vezi impresii ) am programat pentru inceputul verii un tur al Dolomitilor de patru zile in care vroiam in principal sa vedem locuri noi dar vraja locurilor deja vizitate ne-a atras din nou si in mare parte am reeditat traseele vazute in precedente incursiuni in zona.

La capitolul lacuri am ratat, Lago di Molveno, Lech di Dragon si ne-am bucurat sa vizitam consacratele:Lago di Braies, Carezza sau Lago di Fedaia si doar in trecere Dobiacho care de altfel s-a transformat data fiind apropierea lui de localitatea cu acelasi nume, intr-un lac de agrement.

Marea majoritate a celor care viziteaza Dolomiti sunt de parerea ca Lago di Carezza respectiv Lago di Braies sunt perlele acestei zone, eu unul nu ma pot decide care este mai frumos, ambele au unele particularitati aparte.

Am vizitat pentru inceput Lago di Braies aflat pe traseul spre locatia de cazare din Campitello, am ajuns dimineata in jur de ora 9 aveam in jur de 4ore la dispozitie.

Lacul se afla pozitionat in partea nordica a parcului naturalFanes. Sennes-Braies la doar cativa km de granita austriaca pe directia de mers spre Brunico (SS49) aceasta strada este intens circulata pe ambele sensuri iar intrarea pe micul drum spre lac poate sa va creeze probleme de aceea sugerez sa se caute pe GPS localitatea San Vito di Braies aflata cu doar doi km inaintea lacului.

Indicatorul apare doar in ultinul moment asa ca este greu de urmarit mai ales la circulatia in coloana. Strada are o lungime de opt km, care se intinde serpuind printr-o vale fara a fii ceva spectaculos. Din loc in loc pe cate un petec de iarba se iveste o casuta inconjurata de brazi punctul terminus a acestei strazi fiind chiar parcarile in numar de patru de la lac. Taxa este de 5€ indiferent de locul de parcare si asigura loc suficient. In imediata apropiere gasim un restaurant, magazin de souveniruri precum si Hotel de Braies aflat chiar pe malul lacului o constructie ce dateaza de la inceputul secolului XX.

Despre hotel pot sa va spun ca este nu doar o locatie de cazare, prin vechime si insemnatate si-a castigat locul de a fii socotit un monument istoric.

Cu doar cateva zile inainte de a fii asasinat in Sarajevo si implicit a declansat I Razboi Mondial, printul Franz Ferdinand si Sophia sotia sa au petrecut un sejur in acest hotel.

Odiseea prizonierilor de rang inalt, adusi din Dachau in 1945 si-a consumat epilogul tot aici, hotelul are la loc de cinste o asa numita"Arhiva a timpului"care se poate vedea in holul principal, precum si o colectie de carti istorice si stiintifice avand drept subiect zona lacului de Braies.

Inca de la primul contact vizual aceasta suprafata de apa si zona inconjuratoare te lasa fara cuvinte, efectiv aflat intr-o caldare, stancile abrupte inchise la culoare care parca se ridica din apa cu o mica bresa in partea opusa, sudica de unde se crede ca s-a desprins aceea stanca uriasa in urma unui puternic torent si a format un baraj natural.

Legenda lacului de Braies

Asa cum spuneam aici este o lume a legendelor cred ca fiecare stanca, lac, poienita au mitul propriu, nu stiu daca latura romantica a ladinilor, izolarea lor in aceasta lume ciudata sau frumusetea abstracta a naturii au creeat aceasta situatie dar este bine de stiut, iar pentru cine a vizitat sau v-a vizita locurile o idee in plus.

Se spune ca aici traia o comunitate de oameni care extrageau din munte aur si pietre pretioase, ciobanii faceau cu ei comert in schimbul aurului ofereau produse alimentare.

Lacomia ciobanilor care au vrut sa jefuiasca toata comoara muntenilor, a dus la lupte sangeroase acestia fiind nevoiti sa deschida poarta spre lumea subpamanteana pentru a-si apara avutul. Apa a tasnit iar comoara a fost pe veci acoperita de ape. Culorile care le vedem azi pe suprafata apei se datoreaza acestui lucru.

Putini cei ce au scapat au intrat pe aceasta poarta dar odata poarta se v-a deschide si cei din Regatul Fannes isi vor lua inapoi zona in stapanire.

O alta legenda importanta a zonei este a printesei Dolasilla despre care s-au facut multe poeme, muzicaluri si piese de teatru: anesfiction.com/eng/cuntia. htm,

Pe malul din fata hotelului se afla un versant ciudat aflat in penumbra celorlalti, Sass dla Porta (poarta muntelui) unde potrivit legendei s-ar afla intrarea spre lumea subpamanteana.

O drumetie incantatoare ne asteapta aici, traseul din jurul lacului este usor de strabatut dar in conditii de ploaie pe anumite portiuni poate fii alunecos. Marea majoritate a turistilor prefera sa inceapa turul spre stanga de la poarta de intrare aflata chiar langa hotel, la cel mult o suta de metrii se afla un debarcader cu o constructie lacustra din lemn de unde se pot inchiria barcute dar este si un perfect loc pentru poze. De altfel acest debarcader este si in afisul de prezentare al filmului https://www.youtube.com/watch?v=zTo8ZQpY1o4

trailer care cred ca spune mai mult decat 1000 de cuvinte :)

In jur de 500 de metri se merge pe malul lacului pe un trotuar betonat dupa care se urca o mica panta prin padure si se coboara spre un pod care se afla intr-un capat al lacului, privelistea spre versantii inalti care inconjoara lacul este ce-a dreptul cutremuratoare, parca un vuiet trece printre stanci se se sparge in lac iar cate un nor razlet ramane agatat pe cate o stanca.

Despre nuantele ce se reflecta de pe oglinda apei, ce sa spun la fiecare scurt popas avem in fata o alta suprafata, predominant este verdele crud si un albastru deschis, pana la 10 metrii in larg se distinge perfect totul in apa dupa care se opacizeaza. Pe malul lacului sunt si cateva locuri amenajate pentru picknick cu mese si banci.

Situat la 1496 mt. altitudine si fiind inconjurat de piscuri inalte norii de ploaie apar din senin dar crengile dese ale brazilor sunt precum un acoperis natural cum aveam sa constatam pe cand ne aflam pe la jumatatea traseului.

O mica capela intregeste tabloul acesta pitoresc, aceasta se afla la 2-300 mt. de hotel punctul de plecare pentru cei ce viziteaza imprejurimile lacului.

Un loc minunat care ramane mult timp intiparit in minte, aceea minunatie de culori si multa liniste.

Lago di Carezza

Cunoscut precum lacul "Curcubeului"sau in limba localnicilor"Lec de Ergobando"este una dintre minunile naturale ale Dolomitilor.

Situat la o altitudine de 1534mt. in Val d Ega, la poalele masivului Latemar, un munte ale carui varfuri seamana cu turlele unui castel, gotic, doar ca se inalta la peste 2800metri, Torre Diamantidi sau Cimon de Latemar de forma unei turle gigantice este un bloc monolit cu o fata dreapta de circa 700 metrii. Acest lac isi trage existenta din izvoarele subterane care tasnesc din strafundurile muntelui spre suprafata alimentand acest ochi tourquaz de apa.

Cine ajunge pana aici, v-a vedea ceea mai frumoasa parte a Dolomitilor, este situat pe Strada Statale 241 construita in 1861!! Aceasta are traseul intre grupul masivului Catinaccio (Gradina de trandafiri a regelui Laurin) si Latemar prin trecatoarea Costalunga (1745mt.) care leaga Val d eEga de Val di Fassa, este precum o poarta de intrare spre inima Dolomitilor grupul Sella, de unde se ajunge in cele mai celebre pasuri:Sella, Pordoi, Fedaia, passo di Giau] si pentru multi perla zonei Val Gardena.

Lacul se afla in imediata apropiere a strazii, o parcare cu taxa (5€), care este totodata si pentru intrarea in Parcul Natural, iar de aici se trece printr-un tunel pe sub strada si se ajunge la lac.

Se ajunge pe un ponton construit deasupra lacului pentru o vizualizare cat mai buna, de aici pornesc si drumurile care permit o drumetie de circa 1 ora in jurul lacului.

Un joc de lumini rar vazut in natura prezinta aceasta zona, pe de o parte, verdele padurii mixat cu culoarea rocilor de Dolomita care este greu de definit, ceva intre alb, roz si si bej pal iar totul se intalneste pe oglinda apei.

Vazut de pe aceea esplanada Carezza este de o limpezime desavarsita, undeva la vreo 50 de metrii in larg am distins o stanca subacvatica care parca era invelita intr-o panza de un verde fosforescent, nuanta care predomina pe partea respectiva dand chiar impresia de transparent, iar tabloul cu varfurile Latemar parca desprinse dintr-o creatie a lui Picasso, se oglindesc pe luciul apei, o fotografiere fiind in unele momente greu de efectuat din cauza elementelor care se intrepatrund printre care si o padure de brad, deasa.

Adancimea maxima variaza intre 6-17 metrii in functie si de precipitatii, nivelul minim fiind prin luna octombrie iar maximul primavara. De vizitat mai ales dimineata sau inainte de apus, o drumetie in jurul lacului apreciez in jur de 45-60 minute, de remarcat partea sudica de unde avem o vedere panoramica si asupra grupului Catinaccio, iar in zilele frumoase putem vedea Gradina de trandafiri ceea mistica, in toata splendoarea.

La inaltimea pasului (1745mt) se afla cateva hoteluri cu o arhitectura a la "Belle Epoque"cu gradini frumoase, terase ale restaurantelor cu mese si sezlonguri iar in stanga o strada spre Catinacio, strada spre Regatul regelui Laurin si a gradinii sale de trandafiri, probabi ceea mai frumoasa legenda a Dololmitilor, expusa( vezi impresii)

Si precum spuneam si acest lac are legenda proprie asa ca:

La Saga del Lago di Carezza

Legenda spune ca in apele cristaline si transparente ale lacului traia o frumoasa si talentata in ale cantecului si dansului, nimfa, Ondina.

Spiritul rau al muntelui Latemar vazand-o pe preafrumoasa nimfa s-a indragostit nebuneste de ea, si a incercat sa se apropie de ea dar aceasta speriata, vazandu-l s-a scufundat in lac.

Acesta a ticluit un plan pentru o a aduce pe mal, a facut prin vraji un superb curcubeu in care a aruncat pietre pretioase si l-a asezat deasupra lacului, Ondina a iesit din apa, fermecata de acel fenomen dar l-a putin timp l-a zarit pe magul muntelui pandind momentul prielnic de a o inhata.

S-a scufunda la timp in apa si nu a mai aparut vreodata, incetand a incanta din acel moment lumea cu muzica si dansurile ei, magul de suparare a aruncat curcubeul spre oglinda apei acesta spargandu-se in mii se cioburi iar culorile acelea interesante raman si astazi spre a fii admirate si de a ne aduce aminte de nimfa Ondina.

Lago di Fedaia-Marmolada

Cu toate ca este un lac artificial, de acumulare este de asemenea un obiectiv turistic important in Dolomiti, prin imediata apropiere de Marmolada, cel mai inalt munte din zona, istoria bogata si pasul Fedaia (2054mt.) care face legatura intre regiunile Trentino si Venetia.

Parcurgand drumul dinspre Val di Fassa localitatea Canazeitraseul este cat se poate de lejer pentru parcursul unei masini sau motociclete, cateva curbe fara grad mare de dificultate, strada larga fara pante inclinate, pana in10%, si muntii cu varfurile inzapezite si datorita unicului ghetar al Dolomitilor. De fapt Marmolada este singurul munte pe care gasim zapada tot timpul anului in Dolomiti.

Lacul de acumulare are o particularitate distincta si anume ca ambele maluri care sunt pe marginea platoului sunt artificiale ele avand pe alocuri o inaltime de 60 metrii, in timp se majoritatea lacurilor de acest fel au doar un perete masiv asa numitul baraj. Nivelul apei este legat de precipitatiile care cad iarna si implicit de topirea zapezii. In mare parte din ani strada este inchisa pe timp de iarna, pana aproape de venirea verii stratul de, zapada ajunge pana la 8-10 metrii, o cauza fiind marele rezervor generat de apropierea de Marea Adriatica si vanturile reci dinspre nord care se intalnesc aici.

Lacul si zona are o viata turistica extrem de redusa, din aceasta cauza imprejurimile sunt deosebit de salbatice si pustii, in afara de cateva cabane asa numitele "rifugio"nu veti gasi nimic.

Panorama care se deschide spre ghetar si varfurile de peste3300 mt. ale Marmoladei insa face toti banii, as asemana aceasta zona cu ceea a mult mai celebrului pas Bernina din Elvetia.

Din parcarea de pe malul lacului ne putem indrepta pasii pe coama barajului un drum pavat cu piatra cubica in lungime de cca. 800 metrii pana la statia de telecabine care duce spre ghetar, o statie antica care cred ca are pe putin 40-50 de ani dar care inca mai transporta turistii pana la Pian di Fiacconi (2633mt.) unde se gaseste o cabana montana si unde apa este mai scumpa decat spre exemplu o cafea, potrivit afiselor care roaga turisti de a intelege acest lucru (foto):) de aici pornesc mai multe drumuri marcate spre varfuri. Liftul este deschis din 20.06 pana spre sfarsit de septembrie iar amplasamentul cabanei este pe un pinten de stanca cu vedere spre lac si Val di Fassa.

Tot aici se afla un muzeu al Razboiului cum se numeste. In acest loc au avut loc crancene lupte in timpul primului razboi mondial fiind cunoscut precum"Razboiul de Gheata"

Austrieci construisera aici unul dintre cele mai mari buncare un adevarat oras in gheata (Eisstadt) a fost sapat, peste 10 km de coridoare cu legaturi intre caverne si unde poate ce nu a putut omul, in speta italienii sa castige prin lupta a reusit in cateva secunde Marmolada. Pe 13 decembrie 1916 dupa multe zile de ninsoare, stratul de zapada masura peste 10mt. i, o uriasa avalansa a pornit de pe munte si a ingropat totul, se spune ca unele cazemate au fost aruncate la peste jumatate de km, iar adevarata catasrofa a fost pierderea a peste 300 de vieti omenesti in cateva clipe. Un monument in memoria acelor" kaiserschützen"se afla pe Punta Penia 3304mt.

Lago di Fedaia are o culoare a apei as zice, comuna, un albastru inchis si data fiind originea artificiala poate concura cu alte lacuri ale Dolomitilor doar la capitolul frumusetea imprejurimilor, unde ajutorul il primeste de la muntele de Marmura (Marmolada). Coborand pe parte estica, drumul este mai greu, curbele mai stranse iar pantele pana la 16%inclinatie de aici in doar 30 km se poate ajunge la Cortina d Ampezzo alegand traseul peste unul dintre cele mai celebre pasuri:Passo di Giau (2236mt) sau Falzarego(2105mt.) si intrand astfel, dupa parerea mea intr-un clasament al spectaculozitatii zonelor din Dolomiti in ceea de-a doua ceea mai atractiva dupa ceea a grupului Sella.

Lacurile din Dolomiti sunt unice prin cadrul natural in care sunt amplasate iar o foarte buna retea stradala ne poate duce aproape de aceste minunate locuri, ascunse in acest veritabil labirint de stanci abrupte si vai inguste un peisaj total nepamantean dar atat de apreciat de oameni din lume intreaga.

---

VIZUALIZĂRI: 7488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI