Cea mai frumoasa zi din viata mea - (partea a doua)

TIPĂREȘTE

Partea a doua, continuare de aici

4) De la Cortina d’Ampezzo pana la statiunea La Villa Badia

Traseu

Cortina d’Ampezzo – Pocol (SR 48) – pasul Falzarego - San Cassiano – La Villa Badia – Funtanacia - Corvara in Badia – Selva di Val Gardena – Santa Cristina - St. Jakob – Ortisei – Laion - Barbiano –Kollmann - Bolzano =100 km

Eram acum in statiunea Cortina d’Ampezzo undeva sus la 1225 m. Oprisem intr-o parcare aproape de intrare si acolo am stat aprox. 30 min., timp in care am admirat de acolo de sus toti acei munti dar si statiunea. Era multa liniste atunci si cam pustie statiunea la acea ora la care ,,aterizasem’’ noi acolo. Oricum sa stiti ca este o statiune f. frumoasa, inconjurata de munti si toata zona aceea este superba.

De la Cortina d’Ampezzo am pornit mai departe. Stiu ca dupa ce am iesit din statiune am inceput mult sa urcam. Masina noastra urca pe serpentine abrupte si ametitoare, ne bucuram atunci ca niciunul nu avem rau de masina. Nici nu ne-am gandit atunci nicio clipa ce ne faceam daca masina se strica pe acolo? Drumul era atat, atat de frumos incat eram cu totii muti, niciunul nu mai vorbea, cuvintele ne-au amutit dintr-o data si toti priveam afara incercand sa surprindem paradisul in cat mai multe forme - unii cu aparatul foto, altii cu camera video.

Erau ,,piese grele" atunci acele aparate din dotare si ne-am dat seama cat este de important sa le ai cu tine in paradis si sa ai si carduri ,,grele", binenteles. Altfel ce rost ar fi avut toate? Eu sunt genul de om caruia ii plac amintirile, imi place enorm sa revad locuri dragi prin care am fost. Atunci eram in paradis si acum imi face atata placere sa ma uit la poze, la filme si iar ma apuca emotiile acelea si mai scap si cate o lacrima. Nu ma pot abtine, a fost prea, prea frumos.

Undeva sus am trecut pe langa un hotel numit hotel Villa Argentina.Ce panorama se vede de aici, ce frumos. Cu cat urcam se vedea tot mai jos statiunea Cortina d’Ampezzo in urma noastra dar si prapastia care se casca era tot mai mare. De aici de sus crestele muntilor Tofana se puteau vedea acum tot mai bine si mai frumos. Erau si creste pe care din cauza norilor nu le puteam zari. Niste nori albi, asemeni unor bucati de vata, stateau parca intentionat exact unde erau varfurile muntilor youtu.be/z6FQBACMB-w

Eram aproape de varf si imediat am intrat intr-un parc natural, asta am vazut dupa cum arata acel indicator. Intrasem in Parco Naturale Dolomiti D’Ampezzo. Aici am fotografiat o harta a parcului care era la sosea si asa am aflat ca in dreapta noastra erau varfurile Tofana 3244 m si Tofana di Rozes 3225 m. Superb.

Mergand in continuare am vazut in stanga o partie frumoasa. Ajunsesem la Pocol.

Aceasta este o statiune mai mica dar face parte tot din Cortina D’Ampezzo. Este un loc deosebit din ce am vazut. Ce peisaje sunt, ce loc frumos!

De aici am urcat in continuare si imediat am ajuns intr-un loc in care simteam ca atingem paradisul. Eram sus de tot si acolo am oprit langa sosea. Nu puteam sa nu oprim si sa mergem mai departe. Ajunsesem la trecatoarea numita Passo Falzarego (2117 m). Aici sus era un restaurant si un magazin, din ce am vazut. Fiindca ninsese mult cu o zi (cred) inaintea noastra, intrarea la restaurant era viscolita, nici usa nu se putea deschide atata zapada era pe ea. Pe acolo nu era nimeni decat noi, doar noi, muntii aceia superbi si cerul albastru. Eram in paradis dar acum ajunsesem si sus la el si simteam ca il atingem. Afara acolo pe perete am putut admira niste sculpturi deosebite. Erau chipuri de oameni sculptate in lemn vechi, sculpturi care erau expuse spre vanzare.

In jurul nostru era atat de multa zapada si fiindca totul era alb, cu greu puteam tine ochii deschisi pentru fotografii. Era albul acela puternic ce deranjeaza ochilor. Schiorii si cei care poarta ochelari de soare la munte stiu despre ce vorbesc acum. Tin minte ca ochii ne lacrimau si ne chioram si ne chinuiam sa ii tinem deschisi pt. o clipa doar, atat cat sa facem fotografii, asa mult alb era peste tot acolo. Cand vad pozele acum cu noi, cu fetele mele, cum ne chioram noi, ma pufneste rasul. Sunt niste amintiri superbe, absolut superbe. In acest loc ne-am harjonit cu totii in zapada nu conta ca afara acolo sus era destul de frig, cu totii ne-am jucat ca niste copii. Cu totii am devenit copii pt. o clipa si uitand si de jachetele care ne asteptau in portbagaj ne-am tavalit si ne-am aruncat pe burta si pe spate in zapada si am facut multe, multe fotografii. Ce amintiri frumoase avem si in acest loc – Passo Falzarego!

Intr-un tarziu cand am simtit ca inghetam pana la oase ne-am urcat in masina si ne-am incalzit apoi am pornit mai departe. Mai aveam destul de mers pana la Bolzano. De aici de la acest pas am coborat mult in cealalta parte a muntilor youtu.be/F2xPR_9Kbrc si admiram de sus atat cat se putea o vale superba care se zarea undeva jos de tot intre munti, vale in care erau mai multe localitati: San Cassiano, La Villa Badia, Funtanacia, Corvara in Badia si celelalte prin care urma sa trecem youtu.be/Vm7kaUtZgCc; youtu.be/6zkNf9T--OI

Prima localitate aflata in acea vale in care am ajuns de sus din varful muntilor a fost San Cassiano, o statiune deosebita aflata la poalele muntilor Dolomiti. Priviti doar pozele si veti vedea ce frumos este acolo. Mergand mai departe am ajuns intr-o alta statiune La Villa Badia. Cand am ajuns aici era trecut bine de amiaza si foamea ne cam dadea tarcoale, probabil si de la zbenguiala aceea de neuitat din zapada si de la aerul acela curat. Aici ne-am gandit ca daca tot suntem pentru prima data in viata noastra in Italia, sa cautam sa mancam ceva, undeva. Si ce manaca italienii? Pizza sau spaghete.

Asa ne-a zburat gandul imediat la o pizza fierbinte, asa cum numai italienii sunt renumiti si stiu sa o faca, prima pizza italiana din viata noastra. Si am gasit imediat o pizzerie deosebita aflata in drumul nostru. Aici am poposit si ne-am simtit cu totul deosebit. Am mancat o pizza intr-un decor de poveste.

5) La pizzeria L’Fana din statiunea La Villa Badia

Fiind chiar langa sosea am zarit acea pizzerie si imediat am parcat. Din parcare am ajuns intr-o curte superba in care erau niste brazi cu totul deosebiti. Nu am mai vazut niciodata asa brazi. Erau obisnuiti la prima vedere dar numai varfurile lor, cele mai multe, erau argintii. Doar varfurile. Incredibil dar adevarat.

Si erau niste ramuri bogate, absolut superbe. Probabil ca proprietarul nascocise o ,,reteta speciala’’, reteta care ar da gata pe orice impatimit al plantelor.

Imediat am pasit inauntru unde era un decor deosebit. Era lume destula inauntru, lume eleganta, unii barbati erau trasi la costum, dar si femeile erau elegante, turiste probabil? nu stiu. Ne-am asezat la o masa libera langa fereastra. Pe pervaz la geam am admirat niste mileuri iar draperiile cu ciucuri si tot acel decor era cu totul deosebit. Pe masa aveam o floricica pusa intr-un pahar si fatza de masa era impecabila, din damasc de f. buna calitate. Imediat ni s-a adus meniul. Erau pagini intregi cu diverse retete de pizza dar si multe alte feluri de mancare. Cu italienii era mai usor, fiindca limbile noastre se aseamana mult, asa ca ne-a fost mai usor sa comandam ceva. Am ales 4 pizza dintre care doua au fost 7 E fiecare iar celelalte 8 E fiecare. Nu a durat mult, cam 10 minute si ni s-au adus niste farfurii imense cu pizza, care a fost deosebit de gustoasa. Se pricep italienii astia.

Fiindca eram in tranzit am dorit sa mergem si la toaleta la ei. Am fost indrumata si asa am ajuns sa cobor pe niste scari. Am ajuns undeva la subsol unde am simtit ca intru intr-o alta lume, intr-o alta epoca, ma simteam ca si cum intram intr-un castel. Pana acum va spun ca nu am avut ocazia sa intru intr-o baie cu faianta rosie, dar acum am trait sa o vad si pe asta. Era atat de frumos acolo, atat de curat. Mirosea a parfum peste tot. Afara acolo jos langa intrare dar si langa chiuveta am admirat vaze cu lalele albe naturale. Erau atat de frumoase acele lalele albe si mergeau atat de frumos cu faianta rosie, era superb. Tot acolo la subsol am admirat o vitrina cu vinuri vechi, erau si fire de paianjen pe ele si intr-o tigaie, si ea tot f. veche, erau cartile de vizita. Frumos si original mod de a face prezentarile! Am luat si eu cateva carti de vizita pe care le pastrez si acum cu mare drag si vi le arat si voua ca sa vedeti unde am fost si am mancat si poate vreti sa opriti si voi, cei care vreodata veti ajunge acolo. Sa nu treceti pe langa acest loc si sa nu opriti, ar fi mare pacat.

Pizzeria se afla chiar la sosea intr-un cadru de vis. Din curte se vad frumos muntii si este minunat tot acel peisaj din jur. Dar ce aer era acolo... Ulterior am aflat ca tot acolo exista si un hotel unde va puteti caza. Daca doriti mai multe informatii, puteti citi aici

6) de la pizzeria din statiunea La Villa Badia si pana la Bolzano.

De aici de la pizzeria din La Villa Badia am plecat satui si multumiti si cu niste amintiri de vis. Din cate am vazut noi statiunea La Villa Badia este situata intr-o zona superba si cand am plecat de acolo am trecut pe langa o partie care avea telescaun.

Am continuat calatoria noastra si astfel ajungem la Funtanacia. Pe traseu in continuare am admirat un frumos parc in care am vazut o tiroliana. Era chiar langa sosea.

Am continuat sa coboram mult de tot si asa am ajuns intr-o vale deosebit de frumoasa, numita Val Gardena . Aici din aceasta zona Val Gardena fac parte cateva statiuni: Ortisei, St. Cristina si Selva Gardena. Prin toate am trecut si sunt deosebite, am zarit din masina partii, hoteluri dragute iar muntii, nu am cuvinte sa va mai spun cat de frumosi erau. Treceam chiar pe langa ei, intram in tuneluri, mergeam pe acolo si in jur peisajul era ca din povesti.

Drumul nostru a continuat si am ajuns la Laion. Stiu ca mergeam spre Bolzano urmarind atat indicatoarele cat si GPS-ul, care ne-a ajutat enorm in toata excursia noastra. Din St. Cristina mai aveam de mers doar 37 km pana la Bolzano Atat ne mai ramanea si ieseam din paradis.

Tin minte ca soseaua cobora incet in continuare si cand am ajuns la Laion muntii Dolomiti au inceput sa dispara incet, incet, ramanand in urma noastra. Am intrat tot mai mult intr-o vale superba, eram acum intr-o padure cu multa umbra si fiindca soseaua era destul de ingusta si era si un singur sens, am mers destul de greu pe acolo. In dreapta noastra, cum mergeam noi prin padure am admirat un paraias care curgea frumos la vale.

De la Laion am mers mai departe si dupa 8 km ne-am intersectat perpendicular cu o sosea. Aici am virat la stanga spre Bolzano (23 km). Am continuat sa mergem mai departe pe sosea si undeva jos in stanga noastra am vazut curgand un rau frumos. Eram si aici inca destul de sus. In jurul nostru erau paduri verzi si niste locuri deosebite. Imaginati-va toata acea zona ca fiind Valea Oltului dar pe aici era mult, cu mult mai frumos. Coborand in continuare am trecut prin Kollmann. Cum mergeam noi asa spre Bolzano pe jos in stanga in acea vale curgea raul acela si sus pe celalalt versant in stanga noastra am zarit autostrada E45 A22. Pe acolo urma sa ne intorcem noi mai tarziu cand plecam din Bolzano spre pensiune. Pe autostrada am zarit f. multe tiruri, camioane, care uneori se pierdeau in tuneluri sapate in munte. Prin tunele treceam si noi si tot peisajul acela era superb.

Nu peste mult timp am ajuns la Bolzano, dar despre acest oras deosebit si despre tot ce am vazut in plimbarea noastra, am sa va scriu cu mare drag in continuare.

---

VIZUALIZĂRI: 4745 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI