EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cum m-am dus să-l cuceresc pe Musala și m-am ales cu o drumeție pe Malyovitsa
Primul week-end din octombrie s-a anunțat foarte călduros și am zis că mai merge o drumeție. Dar cum nu-mi trecuse spaima de urșii de pe la noi, am zis să ne îndreptăm spre niște munți mai golași.
Cu puțin peste o lună în urmă făcusem cele 7 lacuri din Masivul Rila (vezi impresii) și acolo, fiind așa aproape de Musala, cel mai înalt vârf al bulgarilor, am regretat că nu ne-am făcut programul în așa fel încât să-l includă. Dar pusesem pe tapet Plovdiv și dacă luam o zi de acolo rămânea prea puțin și le făceam varză pe toate. Am plecat cu regret și cu speranța că vreodată o ieși și asta. Iată că s-a ivit și pentrui week-end-ul ăla călduros ne-am hotărât brusc și am plecat.
Acuma, cei care știu că Musala are 2925 de m și se mai uită și în caseta tehnică la vârsta mea, s-or îngrozi să citească că am vrut să-l cucerim într-o lună cu ziua atât de scurtă. Dar nu ne-am dus să-l cucerim chiar ca la carte. Citisem ceva articole încă de la drumul precedent și am remarcat că marea majoritate a celor care fuseseră pe Musala luau gondola din Borovets (altitudine 1315 m) până pe Vârful Yastrebets (2369 m) și de acolo pe jos până pe Musala, mai era o diferență de nivel sub 600 de m.
Asta însemna că era posibil pentru noi la un început de octombrie. Dar ce să ne facem că în zăpăceala noastră și în graba în care am plecat, programul gondolei a fost ultimul lucru la care să ne gândim și ajunși la Borovets ne-am dat seama că scopul sejurului se dusese pe apa sâmbetei. Ulterior, am văzut că scria cât capul nostru de mare că gondola de la Borovets se închide de la sfârșitul lui septembrie până în decembrie pentru mentenanță. Iar noi eram acolo exact în prima săptămână după închidere. Ca noi au mai fost mulți, mulți alții. Borovets era pustie la data aceea, dar sâmbătă dimineață curtea gondolei se umpluse de mașini, care au dispărut în cel mai scurt timp.
Să facem traseul dintr-o bucată era imposibil pentru că estimasem undeva între 10-12 ore și asta ne-a confirmat și gazda noastră. Pe saitul de prezentare al apartamentului în care am stat scria cam așa: “Iglika 2 Ski Apartment se află în cartierul zonei de schi Borovets, la 18 km de vârful Musala” . Pe sens, adică… Peste 1600 de m diferență de nivel și atâția amar de km, nu se potrivea cu profilul nostru, într-o zi scurtă de octombrie. Cred că nici într-o zi lungă de vară.
Hai să nu mă lungesc prea mult. Am tăiat Musala de pe listă și ne-am sfătuit cu Valentina, gazda noastră, ca sa vedem ce putem face în zonă dacă tot am ajuns. Ne-a dat ea mai multe ponturi, dar voiam și noi măcar o juma de drumeție. Una parțială pe Musala am exclus pentru că până la prima cabană aveam un traseu doar prin pădure și nu ne doream chiar asta, voiam și peisaj.
Ne-a sugerat Malyovitsa, unul dintre cele mai înalte vârfuri ale Bulgariei, care după părerea ei este mai popular și mai vizitat decât altele, chiar și decât Musala. Considera că nu avem cum să ajungem pe vârf, și el având o altitudine considerabilă, 2729 de m, dar ne-a sugerat să facem o plimbare plăcută prin Parcul Național Rila, până la cabana de la aproape 2000 de m, unde puteam să mâncăm. Ne-a mai spus că o să întâlnim pe drum mulți oameni, în special familii cu copii, care fac această plimbare până la cabană, ceea ce pe Musala n-am fi văzut.
Pentru că nu aveam nici o informație despre Malyovitsa ăsta, am luat repede maps-ul la puricat și am văzut că suntem destul de aproape de punctul de plecare. Erau aprox 26 de km până la Malyovitsa Ski Resort, reperul nostru pentru această drumeție.
Așadar Vârful Malyovitsa este situat în Masivul Rila, are 2729 m și pe traseul spre vârf găsim cabana cu același nume, la 1960 de m și Lacul Elenino, la 2472 de m. La baza lui este micuța stațiune de ski Malyovitsa.
Ne-a scăpat altitudinea de la intrarea în potecă dar ne-am gândit că o fi ca la Borovets, 1300-1400 de m. Până la 2729 de m era o diferență de nivel de 1400 de m pe care sub nici o formă nu aveam de gând să o experimentăm. Prin urmare ne-am făcut planul pentru o zi lejeră și o plimbare pe Malyovitsa, până la cabană, pentru masa de prânz.
De la Borovets puteam să ajungem prin Samokov, pe drumuri principale, dar un traseu mai lung, sau pe o șosea prin munți, mai scurtă, despre care nu am aflat cum se prezintă. Dar pentru că programul nu era atât de încărcat pentru acea zi ne-am propus să încercăm șoseaua prin munți la dus și să ne întoarcem prin Samokov.
De la Borovets prin munți, drumul a fost cel spre Beli Iskar Trail, un ecotraseu turistic pe care, de asemenea, ni-l recomandase Valentina, (aprox 8 km) și apoi prin mica stațiune de ski, Godevartsi, până la Malyovitsa.
Cum știam că drumeția ne-ar fi luat 2-3 ore, hai 4, cu lălăială și masa de la cabană, am plecat pe la 10 de acasă. Am mers pe lângă Casa Țarului din Borovets despre care am uitat, dar poate apuc să zic ceva, pe șoseaua prin pădure, pe un drum super stricat, cu găuri și plombat pe ici, pe colo. Cu toate că peisajul este extraordinar de spectaculos și chiar ne-am oprit de câteva ori pe traseu, nu pot să recomand această șosea decât dacă aflați că s-a reparat.
La Malyovitsa Ski Resort, reperul pentru intrarea în traseu, este o parcare cu plată, 3 leva pe zi de autoturism, dar se poate parca și în afara ei, pe stradă, sunt locuri destule. Aici se lasă mașinile, altitudinea este de 1700 de m. Deja începea să ne ia cu dureri de cap pentru că la o diferență de altitudine de 1000 de m ne-am fi încumetat, dar nu începând traseul la ora 11.
Din parcare se vede o poiană spre care se îndrepta toată lumea. Din păcate, în această poiană nu sunt indicatoare despre intrarea în traseu, dar toată lumea merge în același sens, pe o potecă bătătorită.
La intrarea în pădure era o poartă pe care scria Parcul Național Rila și imediat după ea am găsit panouri informative despre rezervație, o hartă a cabanelor și aici sunt singurele informații despre timpi. Cred totuși că bulgarii sunt cam strânși când dau timpii și te pot deruta. Cred că au făcut măsurătorile după cineva antrenat, care doar merge într-un ritm vioi și nu se oprește deloc. Nici să-și mai tragă sufletul, nici să facă poze… doar merge. Acolo scria că în 3,5 ore ajungi în vârf dar s-a dovedit că nouă ne-ar fi trebuit vreo 4,5.
Undeva în jur de 11 am intrat în traseu, pe o potecă largă, din piatră, pe care se urcă constant până la Cabana Malyovitsa, la 1960 de m. Sunt 260 de m diferență de nivel, cam 3-4 km și chiar dacă se urcă constant nu este greu deloc, panta este lină iar peisajul spectaculos, o plăcere să mergi.
Cabana Malyovitsa este o clădire cu două etaje unde te poți caza, oferă peste 70 de locuri de cazare. De aici poți face drumeții spre Vârful Malyovitsa, spre lacurile și alte cabane (destule) din Parcul Național Rila. În fața cabanei sunt mese unde poți mânca/bea, sau pur și simplu să admiri peisajul.
Am făcut cam 50 de minute până la cabană, aprox timpul de pe panoul de la intrarea în parc. Acolo am făcut pauză de cafea și un ceai de cimbrișor și am început să ne întrebăm dacă am putea ajunge în vârf. Era puțin trecut de 12 și indicatoarele spuneau 2,5 ore. Dacă am fi plecat noi măcar cu o oră mai devreme de acasă… Ne-am scos repede din minte pentru că nu voiam să ne apuce seara prin pădurile bulgărești.
Dar după ce ne-am băut cafeaua și ceaiul de cimbrișor am pornit mai departe cu gândul ca undeva între 14 și 15, indiferent unde urma să ajungem, să ne oprim și să facem cale întoarsă ca să ajungem la o oră rezonabilă în parcare, înainte de a se lăsa întunericul.
De la cabană se merge urcând ușurel doar printre pietre până la o nouă terasă. La baza ei este o stâncă cu poze ale unor alpiniști vestiți, care au cucerit diverse vârfuri.
Puțin de la piatra aceasta, 10-15 minute, începe un urcuș abrupt, greu, numai printre pietre mari, iar atenția trebuie să fie maximă. Este destul de solicitant și ți se cam înmoaie genunchii.
Pe la 14,30 am ajuns la Lacul Elenino, la 2472 m altitudine. Nu am sperat că vom ajunge până acolo și ne-am bucurat tare mult. La lac am găsit același panou informativ de la intrare care nu ne spunea unde ne aflam, sau la ce altitudine. Asta am aflat uitându-ne pe o aplicație iar cum se numește lacul ne-am dat seama bâjbâind, pentru că scria doar în bulgară.
Aici s-a cerut o pauză mai lungă pentru că genunchii noștri aveau nevoie de asta. Ne-am mâncat sandvichurile, ciocolata, banana și s-a făcut aproape 15. Vârful nu se vedea așa departe. Cei care coborau spuneau că ar mai fi o oră - o oră jumate, dar că bătea vântul extraordinar de tare pe creastă. Să ne apucăm să mergem încă o oră jumate în sus nu ne prea venea. Cam toată lumea cobora, la ora aceea nu mai urca nimeni și mulți veniseră ca și noi, doar până la lac. Oricât de timp bun am fi scos la coborâre tot ne-ar fi apucat noaptea pe drum, pe potecile acelea cu pietre, așa că nu ne-am îmberbecit. Ne-am mai prelungit pauza la lac și am făcut cale întoarsă.
Coborârea n-a fost nici ea ușoară printre pietroiele acelea mari, așa că am făcut mai multe pauze ca la dus. Cert este că am ajuns înapoi la cabană, pe la 16,30 și ne-am oprit pentru o ciorbă de burtă bună (4 leva).
Cam o oră a fost pauza de masă la cabană și peste 40 de minute ieșeam pe poarta pe care intrasem de dimineață. Am trecut și de poiană și începuse să se însereze când ne-am urcat în mașină după 7,30 ore, aproape 800 de m diferență de nivel și 17 km.
Și ca să recapitulăm:
Reperul de intrare în traseul spre Vârful Malyovitsa, unul dintre cele mai înalte vârfuri din Bulgaria, este Malyovitsa Ski Resort sau Școala Montană de Ski de la 1700 m altitudine,
Pănă la Cabana Malyovitsa, 1960 de m altitudine, se fac 40-50 de minute, drum spectaculos și ușor, pe o potecă de piatră,
Lacul Elenino se află la 2472 de m altitudine, cam 2,5 ore de la Cabana Malyovitsa, dintre care 1-1,5 ore este urcuș greu,
De la lac la Vârful Malyovitsa, 2729 m altitudine, ar fi 1-1,5 ore de urcuș constant, destul de solicitant.
Pentru noi timpii de pe panourile de la intrarea în traseu n-au fost reali. O diferență de nivel de 1030 de m prin potecă de piatră de la intrare până la vârf, nu cred că puteam să facem în 3,5 ore, pentru că după urcușurile abrupte și grele am avut nevoie de pauze. Noi am făcut 3,5 ore de la parcare până la lac, cu o pauză de cafea la cabană și alte câteva mici pe traseu pentru poze sau odihnă. De acolo până în vârf mai era aprox o oră.
Practic, tot drumul de jos, de la parcare, până la vârf este printre pietre, traseul seamănă cu cele de prin Retezat. De multe ori am traversat apa (pe pietre), dar nu ne-am dat seama pe lângă ce râu am mers pentru că nu era trecut pe nici un panou informativ și nici măcar de pe hartă nu ne-am prins.
Marcajul este bun pe tot traseul dar nu am găsit indicatoare cu timpi, doar stâlpi sau pietre cu semne. Am mers pe bandă albastră până la piatra cu alpiniști și apoi, până la lac și vârf se merge pe bandă roșie.
Vremea a fost foarte frumoasă în ziua aceea, am stat în mânecă scurtă până la cabană. Dar începând cu ora 14 și peste 2000 de m s-a făcut din ce în ce mai răcoare, iar la lacul Elenino, la 2472 de m, ne-a fost de-a dreptul frig. Iar cei care coborau spuneau că pe creastă bătea vântul extraordinar de tare, așa că la altitudini așa mari, aveți grijă la straturi, chiar și vara. Pe de altă parte se merge prea puțin prin pădure, așa că, în lunile de vară cu temperaturi ridicate trebuie grijă și la hidratare și protecția solară.
Sunt multe surse de apă pe traseu. Cum treci de parcare, în poiană este o țeavă, undeva în stânga, unde sunt mese răsfirate pentru picnic. Nu este cazul să alimentați de aici pentru că imediat după ce treci de poarta prin care intri în Parcul Național Rila, la 5-6 minute, este un izvor amenajat. Pe la jumătatea drumului spre cabană este altul, imediat cum se trece podul și apa rămâne pe stânga. La cabană este alt izvor și chiar dacă mai departe nu am mai găsit izvoare amenajate am văzut că oamenii luau apă din pârâul/râul de-a lungul căruia am mers, dar eu n-am avut curaj. Oricum, sunt cel puțin 4 izvoare amenajate.
Dezamăgirea că nu am fost inspirați să plecăm dimineață de acasă a fost mare. Pentru că Malyovitsa se poate cuceri într-o zi, dar cum nu a fost scopul sejurului nostru nu ne-am făcut lecțiile cum trebuie. Nu mai aveam mult să ajungem pe vârf. Puteam să ne îmberbecim puțin ca să avem ce povesti, dar rațiunea funcționează cum trebuie și nu avem nici un regret pentru cum am procedat.
Eu nu o să mai ajung pe Malyovitsa doar ca să cuceresc bucata aceea pe care n-am reușit să ajung, nu am această vanitate. Dar pot să transmit celor dornici că este un traseu extraordinar de frumos, destul de greu pe anumite porțiuni, foarte potrivit pentru o zi lungă de vară.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Cadru natural de excepție.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Relaxare maximă făcând ceva ce ne place să facem.
Trimis de Aurici in 04.01.21 15:13:23
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
La multi ani! ????
Super... superb!
Am un amic care a fost acum 3 luni pe Musala dupa o ninsoare pe versantul mai nebatut. Mi-a povestit despre muntii Rila si turismul montan in Bulgaria.
Mi-au placut articolul, drumetia si pozele tale mult. ????????????????⛰
Seamana a FagarasoRetezat! Putin fin fiecare. ????
@Dan&Ema: La mulți ani, sănătoși, Dane! Și normali!
A fost într-adevăr super drumeție, mi-a plăcut mult. O să mă întorc și eu pe Musala, dar într-o zi de vară, să vedem dacă va fi anul acesta. Și o să încerc și alte drumeții la ei pentru că am fost încântată de ce am făcut până acum, tarifele la cazare nu se compară și mâncarea ne place mult. Sper că de bine ți-a povestit și amicul tău.
Așa e, FăgărașoRetezat, aș zice mai mult spre Retezat cu potecile alea pietroase.
@Aurici: La mulți ani! Am parcurs cu interes acest articol în care ai prezentat detaliat o zonă montană frumoasă” de prin vecini” . Noi am ajuns la bulgari doar pe litoral, însă bag de seamă că nici munții lor nu-s de lepădat! Ați avut parte de o ieșire frumoasă și ați fost răsplătiți cu o vreme de vis, numai bună pentru drumețit. Cred că în acel prim weekend de octombrie eram la Sinaia, unde am urcat la Cota 2100 cu gondola și am coborât apoi pe jos către Cota 1400 (sus pe Platoul Bucegilor bătea vântul tare).
În ceea ce privește vârful Musala, încetul cu încetul parcă ne surâde și nouă ideea de a-l urca într-o bună zi, mai ales că traseul care include și gondola din Borovets pare chiar destul de lejer (diferența de altitudine m-a dus cu gândul la o drumeție precum Muntele Roșu - Gropșoarele prin Ciucaș).
Să fiți sănătoși și să vă bucurați de sejururi de vis în acest an! Numai bine!
@Crazy_Mouse: La mulți ani, să fiți sănătoși și voi și să vă bucurați de cât mai multe drumeții/călătorii!
Munții lor nu-s deloc de lepădat. Sunt trasee spectaculoase, poate insuficient marcate unele, dar bătătorite, nu ai cum să rătăcești drumul. Pentru noi rămâne de referință răspunsul unei doamne de la casa de bilete pentru lacurile din Masivul Rila, când am cerut o hartă a traseului: "nu avem așa ceva dar nu vă faceți griji, mergeți pe unde merge toată lumea".
Și am rămas uimiți să vedem pe traseele lor, ecopoteci sau trasee mai serioase, o grămadă de bulgari. De câte ori le vedeam șoselele alea goale prin drumurile noastre, am crezut că ei stau închiși în case, dar ne-am convins de ceva timp că și lor le place să drumețească.
Da, Musala a rămas și pe lista noastră. Mai ales că nu mi se pare ceva greu dacă ne ajutăm de gondola din Borovets. Cam ăsta era și este în continuare planul. Comparația cu Gropșoarele este bună, singura diferență ar fi că partea de platou începe de unde te lasă gondola pe Musala, după care urmează ascensiunea, iar la noi e invers.
Sperăm să mai drumețim pe la ei, mai avem locuri de bifat, ceea ce vă doresc și vouă.
@Aurici: Citeam și mă gândeam cum m-am ținut de mobilă două zile ca sa pot merge prin casă, uneori am blocaje mari la genunchi, nu îmi trece cu nimic.
Vârsta e doar un număr, e bine să profiți atunci când poți, anii trec și drumețiile astea vor fi irealizabile mai târziu. Să vă fie de bine călătoria, să repetați experiența, să aveți un an bun, sănătos și voios!
Ideea ta de drumeție montană pentru plăcerea de a urca mi se pare de bun simt. Îmi place că nu exagerați și nu vă aventurati doar de dragul cuvintelor "am urcat până in vârful X". Faceți din excursie o plăcere de a petrece timpul in natură, nu o întrecere de "cuceriri", ceea ce e de apreciat.
Felicitări!
@krisstinna: Foarte rar o să mă auzi pe mine că am făcut pe traseul X timpul de pe indicator. De cele mai multe ori depășim cu una-două-trei ore și nu pentru că nu putem fizic, pentru că momentan mai merge, ci pentru că ne place să ne oprim de multe ori și să ne abatem pe orice fel de potecuță care ni se pare că ar duce undeva. Pentru noi contează timpul alocat pentru natură, nu are importanță cum trece.
Dacă după o oră de când am intrat pe traseul spre vârful ăsta din articol nu ne-am fi oprit la cabană să bem cafeaua și ceaiul de cimbrișor, dacă la stânca cu alpiniști nu ne-am fi oprit o juma de oră să facem inventarul la toți alpiniștii și ce vârfuri au cucerit, dacă la lac nu am fi prelungit picnicul ăla, dacă tăiam de pe listă ciorba de burtă de la cabană, dacă, dacă... ajungeam fără doar și poate în vârful cu pricina. Dar ce rost avea să ne văduvim de plăcerile enumerate?
Cum spuneam, pe indicator scria că de la intrarea în traseu până la Lacul Elenino unde am ajuns, trebuia să facem 2,5 ore, deci max 5 dus-întors, având în vedere că la coborâre scoți un timp mai bun. Noi am făcut 7,5 ore.
La începutul lui decembrie am fost a nu știu câta oară la Schitul Cetățuia. Face parte din destinațiile noastre de o zi pe care am ajuns să le tot repetăm. Din șosea până sus la schit cred că este un traseu de max o oră dus-întors, dar noi am făcut vreo 3.
În week-end-ul dinaintea Crăciunului am zis să mergem pe urmele colegei @mprofeanu care abia scrisese despre Mănăstirile din nordul Bucureștiului. Cum nu văzusem niciuna și nu mai aveam idei de drumeții în jurul casei, a picat la fix articolul ei. Cu toate că am plecat pe urmele ei, află că în ziua aia, din cele 4 mănăstiri văzute de ea, noi am văzut doar Mănăstirea Snagov. Ne-am lălăit prin curtea mănăstirii, ne-am jucat cu măgărușii, ne-am dus la debarcader, prin spatele mănăstirii, am mai găsit niște monumente, am lăsat mașina și am luat-o prin pădure, am ieșit prin cartierele boierești de pe acolo și am analizat toate casele de neam prost și uite-așa am sperat să mai ajungem măcar la o mănăstire din cele 4, dar înainte cu un km ne-a ieșit în cale Valea Vlăsiei, o baltă frumos amenajată și acolo ne-a prins seara, plimbându-ne.
Exemple ar fi gârlă... Doar prin vacanțele din afara țării am un program mai organizat și țin să văd cât de mult pot pentru că nu știu dacă mai ajung pe acolo, în rest sunt gură-cască...
Și eu îți doresc un an mult, mult mai bun și mai ales sănătos, că nu-mi place când îmi spui despre genunchi.
@Aurici: La mulți ani, un an nou cu drumeții și călătorii frumoase! Am vazut review-ul tău imediat după publicare dar l-am lăsat pe mai târziu, ca să îl savurez în liniște. Frumos traseu, frumoși munți. Am și eu în plan Musala, nu știu când voi reuși, îmi trebuiesc parteneri de drumeție. Dar, din ce vad, mai sunt și alte varfuri demne de o drumeție frumoasa în Bulgaria. Ma gândesc chiar la o vacanta. Ai dreptate, contează mai puțin dacă ajungi sau nu pe un vârf. Peisajele pot fi superbe și mai jos de vârf, asa cum bine se vede din fotografiile tale. Importanta este siguranța. Citit, vizionat foto și votat cu multă plăcere!
@Mika: Măi fată dragă! Ești bine? Tare m-am speriat când am auzit de tipa aia care a murit in Bucegi
Tu ești din altă categorie, ești la un alt nivel, îmi fac griji cu "turele" tale
Îți doresc un an nou bun, cu multe "ture" pe gustul tău, cu vacanțe frumoase și vesele! Sănătate și noroc in toate! M-ai liniștit cu ecoul tău, sper că ești in siguranță, acasă
@krisstinna: La mulți ani, un an asa cum îți dorești! Sunt bine, am auzit de acel caz tragic. Eu sunt ceva mai prudentă, sau mai bine spus, încerc sa fiu. Mulțumesc de urări. Sper sa ne revedem la un moment dat!
@Mika: La mulți ani și ție Mika! Sănătoși și cu cât mai multe drumeții în siguranță!
Frumoși munți, așa este, și foarte fotogenici. Așa ne-a spus și gazda Valentina că Malyovitsa este foarte popular și foarte vizitat.
Și eu am în plan alte sejururi mai lungi sau mai scurte la bulgari, pentru că lista cu lucruri de făcut la ei se tot lungește.
Hai că poate ne iese la vară Musala că așa zisesem, că ne parteneriem. Am plecat eu brusc în week-end-ul acela călduros când n-am avut altă idee, dar uite că nu mi-a ajutat Dumnezeu. Poate o fi să fie...
@Aurici: super Aurici! În primul rând la mulți ani și un an nou mai bun!
Felicitări în primul rând pentru decizia aleasă. Importantă nu e destinația, ci în primul rând drumul. Asta nu o realizezi decât după ani de experiență.
Nu ai de ce să fii dezamăgită că nu ați ajuns în vârf. Sunt convins că nici nu ești. Important este că ați ieșit la o plimbare prin natură și v-ați întors sănătoși acasă.
Dacă-mi aduc bine aminte ați fost aproximativ în aceiași perioadă când noi am încercat să-l cucerim pe Omu și până la urmă am renunțat. Vor mai fi ocazii.
Toate bune și felicitări pentru articol și pentru drumeție!
@robert: La mulți ani, Robert, cu sănătate și planuri multe!
Cucerirea Omu-lui a fost în week-end-ul următor. Pentru noi, Musala a fost o decizie de miercuri seara, după meteo și vineri dimineață am plecat, foarte în scurt.
Nici vorbă de dezamăgire, sunt de acord cu tot ce ai zis. Important e să petrecem timp în natură, să mergem ca să funcționeze mecanismul cât mai bine și să mai respirăm aer curat, măcar din când în când, din același motiv.
Dar cum îi spuneam și Mikăi nu mi-a ajutat Dumnezeu să ajung pe Musala pentru că ne fantezisem că poate facem asta împreună. Dar poate nu rămâne de domeniul fanteziei...
Toate bune și vouă, un an mai bun, sănătos și normal!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Iarna pe Vârful Musala — scris în 27.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Iarna spre Vârful Musala - un vis neimplinit — scris în 09.04.22 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Zi de neuitat printre cele 7 lacuri din Masivul Rila — scris în 25.09.20 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ