Dragoste la prima vedere: Lacul Serre Poncon

TIPĂREȘTE

Pentru primul review pe care îl scriu am ales un loc deosebit pe care l-am descoperit întâmplător în 2012 și atunci ne-am promis că vom reveni acolo pentru a ne bucura de acele frumuseți, lucru pe care l-am și facut în următorii 2 ani. Este vorba despre Lacul Serre Poncon din Alpii francezi. Este situat la granița dintre Hautes Alpes și Alpes des Hautes Provence, în regiunea Provence Alpes Cote d’Azur.

Totul a început în 2012, în primele zile de concediu, când ne îndreptam dinspre Barcelonnette către Sisteron (pe drumul către prima locație din acel concediu). Pe șoseaua cu serpentine erau porțiuni unde și eu eram atentă la drum mai mult decât la peisaj. Într-una din curbe am zărit, cu coada ochiului, o pată albastru-turcoaz pe fondul de gri și verde al munților. Imediat mi s-au aprins beculețele: trebuie să oprim să vedem ce este! Deși am văzut că era o parcare pe partea dreapta, era prea târziu să putem opri, șoseaua fiind foarte aglomerată. Impactul imaginii a fost atât de mare pentru mine, încât am insistat pe langa jumătatea mea ca atunci când va fi posibil să intoarcem (ca sa parafrazez GPS-ul). Zis și făcut, la urmatoarea bifurcație cu un drum, a întors mașina pentru a ne putea opri în parcarea cu « belvedere ». Nu am știut ce lac este, dar peisajul acela ne-a fascinat. Am descoperit mai târziu că ceea ce am văzut era o parte din Lacul Serre Poncon, mai exact porțiunea formată pe cursul râului Ubaye.

Dar toate astea și mult mai mult am descoperit în 2013, când am rezervat o săptămâna din concediu pentru a o petrece în această zonă.

Lacul Serre Poncon este un lac artificial format pe doua râuri: Durrance și Ubaye, ca urmare a construirii unui baraj la 2 km în aval de confluența celor două râuri.

Pentru că primul lucru pe care îl doream era să descoperim căt mai multe despre lac primul obiectiv pe care am ales să îil vizităm a fost „Museoscope du Lac”, un muzeu particular amplasat pe malul lacului, chiar în imediata vecinătate a barajului Serre Poncon. Aici, pentru 9,9 Euro/persoană, afli povestea lacului și a barajului, într-o călătorie vizuală și audio, intersantă și inedită. Ceea ce este acum și ne încântă privirea a însemnat însa și multă suferință pentru oamenii care au trebuit să își părăsească casele și să le vadă acoperite de apă.

Povestea acestui baraj este interesantă: a fost construit pe râul Durrance la 2 km în aval de confluența cu râul Ubaye în anul 1955. Ideea construirii acestui baraj datează din 1856, Durrance fiind un râu care a provocat multe pagube în anii 1843 și 1856. În 1912 inginerul Ivan Wilhelm, inginer de drumuri și poduri, a publicat o carte în care arăta necesitatea de a reglementa cursul râului, dar fiind situat într-o zona seismică, numeroase studii realizate au concluzionat că nu se poate construi un baraj din beton. Soluția tehnică a fost gasită abia în anii 1950: un dig de pământ inspirat de tehnici americane, acest tip de construcție acceptând mult mai ușor deformări în caz de cutremur. Barajul este construit din straturi succesive de pământ și pietriș, tasate, si reprezintă cel mai mare baraj de pământ din Europa.

Lacul Serre Poncon este cel de-al doilea lac artificial ca mărime din Europa prin capacitatea sa (1,272 miliarde de metri cubi de apă) și cel de-al treilea lac ca suprafată din Europa-28,2 km². Dar nu vreau să vă plictisesc cu informații statistice, puteți găsi foarte multe informații pe net (francezii excelează în promovarea atracțiilor turistice din țara lor).

O altă activitate pe care nu o puteam rata a fost o plimbare pe lac, de o ora și jumătate, cu singurul vapor turistic „La Carline” care pleacă din Savines-le-Lac (12,5 Euro/persoana). Pe lângă frumusețea peisajului, comentariul audio prezentat de echipajul vaporașului te face să descoperi și poveștile din spatele imaginilor pe care le vezi:

- singurul pod care traversează lacul în dreptul localității Savines-Le-Lac, și care are o lungime de cca 1 km

- „Les Demoiselles Coifees” -aceste sunt coloane de piatră friabilă de origine jurasică, având în vârf pietre de granit. Diferența de compoziție și duritate a acestor roci a dus la eroziunea lor diferită : în timp, peitrele de granit s-au erodat mai puțin decât rocile calcaroase, formând un fel de « pălărie » deasupra coloanelor, ceea ce a dus la denumirea care s-a dat acestor formațiuni : „Les Demoiselles Coifees”

- Baie de Chanteloube și podul inundat (un fost pod ce nu a avut o înaltime suficientă care să permită utilizarea lui și după construirea barajului)

- Insula și capela St Michel. Situată pe o insulă de câteva zeci de metri pătrați, Capela Sf. Mihail este astăzi unul dintre locurile cele mai fotografiate din Hautes-Alpes, fiind o mică emblemă a Lacului Serre Poncon. Capela datează din sec XII, fiind distrusă și apoi reconstruită la sfârșitul sec XVII. În timpul construcției barajului în anii '60, demolarea capelei fusese programată, dar poziția sa pe un promontoriu a permis ca aceasta să fie salvată. În prezent capela nu se vizitează.

Pentru plimbări pe lac mai există un vapor turisitic care pleacă din Baie St Michel, dar fiindcă în iunie când ne aflam noi acolo nivelul lacului nu era la cota lui maxima, accesul la acel vapor era mult mai dificil (lacul este golit în perioada de iarna pentru a putea prelua primăvara debitul cresut al râurilor, provenit din topirea zăpezii).

Discutând cu gazda noastră într-una din zile, aceasta ne-a propus o excursie pe munte pentru a vedea marmote în habitatul lor natural. Dar cum excursia presupunea un urcuș de 2-3 ore, iar pentru doi « urși » sedentari cum suntem noi nu era o varianta acceptabilă, am cautat o alternativă la propunerea ei și am ales să vedem marmotele într-un loc mai accesibil nouă. Și am găsit : Parcul zoologic din Sauze du Lac „La montagne aux Marmottes” , - o atracție atât pentru cei mici, cât și pentru adulți: marmote, spectacol cu păsări de pradă dresate, etc. Tariful este de 14 Euro/persoană. M-am bucurat de vederea marmotelor la fel de mult ca și copiii din grupul cu care am nimerit la acea oră. Am făcut o mulțime de fotografii.

După ce am reușit să mă dezlipesc de marmote am plecat spre locația unde eram cazați, cu o oprire la cel mai bun punct de belvedere asupra barajului și lacului, situat în localitatea Sauze du Lac. Localitatea se află chiar pe capătul „limbii” de pământ dintre cele doua râuri, vizavi de baraj. Un peisaj fascinant... Voi lăsa și de această dată fotografiile să vorbească.

Pentru cei care nu suferă de claustrofobie, o atracție pe drumul dintre Savines-Le-Lac și Briancon este „Argentiere la Besse” - o mină de argint care nu mai este exploatată. A fost o experiență interesantă, mai ales că ne-am bucurat de atenția integrală a ghidului, fiind singurii turiști din acea zi. În mod normal vizitele în mină sunt vizite ghidate, și se așteaptă până se formează un grup de mai mulți vizitatori. Intrarea costă 10 Euro/persoana. O experiență unică care merită incercată.

Alte două obiective pe care am ales să le vedem în zona au fost Abbaye de Boscodon, situată la 10 km de locul în care ne aflam, și Fortificațiile Vauban din Briancon.

Abbaye de Boscodon este situată într-o pădure de brazi, fiind un monument remarcabil din secolul al XII-lea, clasată în 1974 monument istoric. Pe drumul spre abație se găsește și un mic castel - Château de Picomtal, foarte frumos, dar care nu putea fi vizitat decât duminica, așa că ne-am mulțumit să îl vedem doar la exterior.

Briancon se află la cca 60 km de Savines-le-Lac, spre granița cu Italia. Situat la o altitudine de 1326 de metri Briançon este aproape de Parc National des Ecrins și Vallée de la Claree, fiind unul dintre cele mai însorite orașe din Franța cu 300 de zile de soare pe an (cel puțin 2 ore de soare pe zi). Orașul este, de asemenea, caracterizat de umiditate foarte scăzută: medie, mai puțin de 40% în timpul zilei.

Principala atracție turistică a orasului este Cite Vauban sau Fortificațiile Vauban incluse în patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte 11 fortificații Vauban din Franța (în apropiere de Briancon se mai gasește una dintre acestea: Mont-Dauphin, pe care am văzut-o însa numai de la distanță). La 8 iulie 2008, mai multe clădiri din Briançon au fost clasificate de către UNESCO ca Patrimoniu Mondial, ca parți ale grupului "fortificațiile Vauban". Aceste clădiri sunt: zidurile orașului, Redoute des Salettes, Fort des Trois-Têtes, Fort du Randouillet, ouvrage de la comunnication en Y și Podul Asfeld. Aceste piese de artă au fost concepute de către Sébastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), un inginer militar al regelui Ludovic al XIV-lea și fac din Briancon sistemul fortificat din munți cel mai important din Europa.

De reținut că multe obiective turistice din Briancon se deschid doar începând cu 1 iulie.

Deoarece o săptămână nu ne-a ajuns pentru a vizita toată zona, am revenit în 2014 încă 4 zile (ar fi trebuit să fie 5, dar ceva probleme cu mașina pe drum ne-au făcut să întârziem cu o zi).

În prima zi a acestui nou sejur în zonă am ales să vizităm localitățile de pe malul drept al lacului, cea mai importantă fiind Embrun, fostă reședință arhiepiscopală, construit pe o stâncă conglomerat de 80 m, cu vedere la râul Durance, un oraș-stațiune, cu un patrimoniu arhitectural remarcabil. Centrul vechi al orașului este o carte de istorie: catedrala Notre Dame du Réal, clădiri multiseculare, case construite in sec XIV, case din perioada renascentista, fântâni, arcade, sculpturi.

Cea mai înaltă localitate până unde am ajuns a fost Reallon- stațiune de ski și poarta de intrare în Parcul natural Ecrins - am mers până s-a terminat șoseaua de asfalt. În drum spre Reallon am deviat de la șoseaua principală pentru a ajunge la un mic lac-lacul Saint Apollinaire și pentru a ne bucura de peisaje și de imaginea lacului Serre Poncon văzut de la înalțime. În apropiere de lacul Saint Apollinaire am descoperit un mic camping cu cazare în mobile-home, care poate fi oricând o variantă de cazare în zonă.

O altă dimineață am ales să o petrecem pe malul lacului în zona Baie de Chanteloube pentru a merge să vedem podul inundat. Am avut noroc de o zi cu soare, am privit lacul, bărcile și copii care învățau să mînuiască yolele (le-am făcut fotografii pe care le-am și transmis pe adresa de mail a clubului nautic: le-au primit și chiar ne-au răspuns la mesaj mulțumindu-ne)

Dar cum lacul rămâne prima noastră dragoste, am vrut să facem în încheierea sejurului nostru un tur complet al acestuia. Am ajuns astfel în punctul în care în 2012 am descoperit acest loc minunat. N-am fost dezamagită, m-a întâmpinat aceeași imagine superbă care m-a fascinat cu doi ani înainte. Mai mult, dorința de a revedea acest loc mi-a oferit ocazia de a descoperi în apropiere un alt peisaj care mi-a rămas întipărit pe retină: cel mai frumos câmp cu maci pe care l-am văzut. Deși terenul pe care erau macii era înconjurat cu gard, nu m-am putut abține să sar gardul de sârmă și să mă răsfăț în mijlocul macilor, să fac fotografii. Cum ai putea să reziști unei asemenea imagini?! Aș vrea să vă bucurați de aceste imagini la fel de mult ca mine. Un alt loc în care am ajuns din nou în acest tur de lac a fost punctul de belvedere din localitatea Sauze du Lac, de care v-am povestit deja. Sigur că aș mai fi vrut să revăd și marmotele, dar întrucât jumătatea mea nu își dorea acest lucru, am renunțat. Poate data viitoare...

Dar până atunci vă doresc vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI