Lux şi răsfăţ. Cea mai frumoasă vacanţă de Paşte

TIPĂREȘTE

Auzisem (citisem) multe lucruri la superlativ despre Duni, însă nu mi-am închipuit că va fi chiar atât de frumos. Am plecat cu o oarecare strângere de inimă pentru că ştiam despre problemele legate de overbooking din vara trecută. Am ales o agenţie despre care aflasem, de la unii useri ai acestui site, ca nu a avut astfel de probleme cu turiştii ei şi totul a fost mai mult decât OK.

Eu am mers cu autocarul şi, poate, la acest capitol „a scârţâit” ceva, în sensul că era un autocar cam vechi, destul de departe de nivelul celorlalte autocare cu care am fost până acum (şi am folosit acest mijloc de transport de foarte multe ori) şi categorii de turişti din cele mai „pestriţe” (cu comportamentul aferent). În altă ordine de idei, biletul la autocar mi s-a părut un pic cam scump, 65 de euro, însă preţul acesta a fost determinat, cel mai probabil, de faptul ca numai 6 persoane din întregul autocar au mers până la Duni, restul având ca destinaţie Sunny Beach şi Nessebar. Şi drumul a durat destul de mult: am plecat din Bucureşti la ora 6 şi am ajuns la Duni la 15,30.

De Paște au fost deschise doar două hoteluri din complex, Marina Royal Palace şi Marina Beach.

Iniţial, mi-aş fi dorit să stau la primul, însă, la momentul când am făcut rezervarea (15 februarie) nu mai erau disponibile decât câteva locuri la Marina Beach. Aşa că am mers la Marina Beach. Şi nu am regretat nicio clipă că nu am mai găsit locuri la celălalt.

Camera a fost spaţioasă, călduroasă, curată, mobila nouă. Am înţeles că la cele două hoteluri camerele sunt identice, doar culoarea mobilei diferă. Recepţia hotelului Marina Beach este, însă, mult mai spaţioasă decât la Royal, la fel şi restaurantul. De altfel, la Royal era mereu coadă la masă (la grătar, dar şi la alte feluri); la Marina Beach nu a fost niciodată coadă.

Mâncarea era aceeaşi. Un singur aspect aş avea de reproşat: în restaurantul de la Marina Beach era destul de frig şi, parcă nu ar fi fost de ajuns, ţineau toate uşile deschise. Dincolo, la Royal, restaurantul era încălzit. Când am constatat că la Royal era cald, am decis să mâncăm, din acel moment, acolo. Am renunţat, însă, la prima tentativă, din cauza aglomeraţiei.

Lobby-barul are locuri suficiente, în niciuna din zilele în care am fost nu s-a întâmplat să nu găsesc loc. Cafeaua la bar este foarte bună (după gustul meu). De asemenea – ceea ce nu am găsit la alte hoteluri – aici se poate servi capuccino şi cafe frape (eu sunt o mare amatoare de astfel de băuturi şi de aceea mi s-a părut important să menţionez asta).

Dintre băuturile alcoolice, personal, nu am băut decât bere (foarte bună), însă majoritatea celor care au „gustat” şi alte băuturi au spus că sunt foarte diluate.

Şi, pentru că am ajuns la capitolul mâncare, pot spune că, oricât mi-aş propune să găsesc nod în papură, nu aş reuşi: totul a fost la superlativ. Mâncare de calitate, bine gătită, varietate foarte mare.

Micul dejun: ouă preparate în diverse feluri (două tipuri de omletă, ochiuri, ouă fierte), câteva tipuri de brânzeturi, câteva tipuri de şuncă (foarte bune), cremwurşti (simpli sau cu caşcaval), clătite, cereale, iaurturi de mai multe feluri, salate, legume, fructe, croissante (simple, cu ciocolată, cu brânză), multe tipuri de pâine etc. etc.

La prânz şi cină erau două feluri de supe, pui – gătit în diverse moduri (grătar, la tavă, cu sos), la fel carne de porc, peşte (am avut chiar şi creveţi), prăjituri multe şi gustoase etc. Cel mai mult m-au impresionat sortimentele de peşte; în niciuna dintre vacanţele de până acum nu am avut o gamă atât de largă de pescărie. Masa festivă de Paște a cuprins, pe lângă ceea ce era servit de obicei, tradiţionalul miel, gătit – şi acesta – în mai multe moduri, inclusiv borş de miel.

Un alt aspect la care aş vrea să mă refer este comportamentul unor conaţionali. Mărturisesc că, până acum, când citeam despre aşa ceva, mă deranja un pic pentru că, evident, fiecare dintre noi are o latură care ar putea să deranjeze pe alţii (mai mult sau mai puţin) şi, chiar dacă noi ne închipuim că ne comportăm „ca la carte”, în realitate să nu fie aşa.

Trebuie însă să spun că mi-a displăcut profund modul repetat, sistematic, în cele trei zile cât am stat, în care se făcea mizerie la automatul de cafea. Poate părea uşor comic, însă pe mine asta m-a deranjat enorm. Zilnc erau multe, prea multe persoane care apăsau pe unul dintre botoanele automatului de cafea şi retrăgeau apoi cana cu mult înainte ca din aparat să curgă întreaga doză. Aşa că făceau o mizerie de nedescris. Sigur că angajatele restaurantului nu spuneau nimic. Erau mereu binevoitoare, amabile, cu zâmbetul pe buze şi ştergeau non stop mizeria făcută de cei care nici măcar nu aveau curiozitatea să întrebe cum funcţionează acel aparat. Aceasta a fost, practic, singura „umbră” din acest sejur.

Aş vrea să adaug câte ceva şi despre vreme, pentru că ar putea fi interesant pentru cei care vor să meargă acolo în anii următori în această perioadă (aprilie). Atunci când mi-am propus să merg la Duni am fost ferm convinsă că, fiind amplasat în sudul Bulgariei, va fi cu câteva grade mai cald decât la Bucureşti. Aşa mi s-ar fi părut logic şi aşa mi-au spus şi reprezentanţii agenţiei prin care am fost. De când am făcut rezervarea (mijlocul lunii februarie) am consultat zilnic pe un site de profil temperatura la Duni-Sozopol. Zilnic, temperatura era cu 5-6 grade mai scăzută decât la Bucureşti. Acest fapt l-am constatat şi acolo. A fost soare, însă foarte, foarte răcoare (asta ca să nu spun frig). Probabil că de vină sunt anumiţi curenţi marini care îşi fac simţită prezenţa acolo.

În încheiere aş vrea să remarc comportamentul de excepţie al personalului. Aşa cum am spus mai sus, absolut toţi erau binevoitori, foarte politicoşi, oricând la dispoziţia turiştilor. Nu am văzut absolut nici un gest al vreunuia dintre angajaţii hotelului care să trădeze că ar fi deranjaţi de ceva (deşi ar fi avut de multe ori îndreptăţirea să o facă).

---

VIZUALIZĂRI: 4133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI