Domul din Koln

TIPĂREȘTE

Aţi văzut filmul “Gladiatorul”? Acesta debutează cu o bătălie de toata frumuseţea între romani şi câteva triburi germanice, care se pare că ocupau întreaga această regiune nordică a Europei, in care mă aflu eu acum. Regiune acoperită cu păduri fără de sfârşit, al cărui lemn era atât de necesar romanilor, mai ales pentru a-şi construi o puternică flotă de navigaţie. Romanii au colonizat-o si au denumit-o iniţial Colonia (Cologne). Colonia era doar “nick-name-ul” aşezării, căci numele complet era de fapt “Colonia Claudia Ara Agrippinesium”, favoare oferită de împăratul Claudiu pentru soţia sa, împărăteasa Agripina, care, de fapt, se născuse exact prin aceste locuri. Fiind locul de baştină al unei împărătese, oraşul Colonia s-a dezvoltat într-un ritm rapid, devenind un important centru comercial, educaţional si religios.

Astăzi, cartea de vizită a oraşului Koln este catedrala sa gigantică, un edificiu impunator, chiar si pentru vremurile noastre. Oricât am încercat eu să încadrez Dom-ul din Koln într-o singură fotografie, n-am reuşit.

Constructia lui a inceput in anul 1248 si a durat, cu unele intreruperi, 600 de ani, adica până in anul 1880. Momentul finalizarii lucrarilor a fost sarbatorit in intreaga tara, aceasta catedrala, fiind la acel moment, cea mai mare cladire din lume, cu 144 m lungime, 86 latime si o inaltime a turnurilor principale de 157 m. Chiar si astazi, ea domina la un anume capitol - a ramas, cea mai mare cladire in stil gotic din lume. In Koln, Dom-ul se aflat langa podul Hohenzollernbrücke ce traverseaza Rinul. Dar, Domul din Koln, astazi a pierdut “number one”-ul din top, fiind devansat de Bazilica Notre Dame de la Paix din Coasta de Fildes si Domul din Ulm. Faţada Domului din Koln, bogat ornamentată, are suprafaţa a 4 terenuri de fotbal. De cand Bayern Munchen e campioana Europei, nemtilor le place sa compare totul cu astfel de unitati de masura sportive. Uneori printre cele doua turnuri ale sale trec norii, e romantic, e poetic, dar intemperiile i-au deteriorat aspectul, catedrala e tuciurie, si, ca si “Sagrada Familia”, ea e mereu invăluită in schele, fiind un veşnic şantier de constructie. In interior, e greu sa surprinzi detaliile tavanului, e bine sa ai la tine un zoom si un super-flah. Cum noi ajunseserăm acolo doar spre seară, în interior, am vazut multe lucruri interesante dar n-a iesit mai nimic pe cardul aparatului foto. Domul e imens, asadar e greu de iluminat. Giganticele sale vitralii ogivale lasă lumina soarelui sa patrunda in interior, astfel incat e indicat ca Domul sa fie vizitat in zilele insorite. Piaţeta pietonala din jurul catedralei e foarte animata si ai de mers, o bună bucata de vreme, pe jos, pe niste stradute. Pana nu apare Dom-ul, totul ţi se pare normal.

Când te găseşti însă dintr-o dată în faţa lui, începi să înghiţi în sec, să-ţi dai capul pe spate ca la Capela Sixtină, să exclami un "uaahh" sau un "ooooh", să ai un serios complex de inferioritate şi să te simţi mic, mic şi neînsemnat, ca un fir de nisip în faţa unei piramide egiptene.

Chiar si dupa 7 secole, catedrala te domină şi te priveşte de sus, parcă şuşotindu-ţi cu blândeţe si glumind cu tine…”ei, muritorule, sunt eu aşa, mai negricioasă la faţă, dar am văzut multe la viaţa mea, am trăit peste 700 de ani, şi mai am de gând să trăiesc încă pe-atâta, tu eşti trecător, eu sunt însă nemuritoare, ai gije de tine, fumezi cam mult, mănânci numai pe la fast-food-uri, cred că nu vei prinde nici măcar o sută de ani”.

Koln-ul e un oras ce mai ofera si o sumedenie de alte spectacole, vedete al sportului sau ale muzicii, umple seară de seară, mega-arena centrala a orasului. In momentul sosirii mele in Koln, formatia "The Killlers" isi incepea un concert pentru tineri iar in 13 aprilie a. c., urma sa aiba loc un turneu sportiv de arte martiale (MMA), la care urmau sa participe sportivi din intreaga lume, mai ales din America de Sud si de Nord si din Europa. Comerciantii din Koln, isi frecau de pe acum, palmele.

Kolnul a transformat turismul religios într-o afacere. In jurul catedralei exista zeci de magazine sau standuri cu suveniruri, hoteluri, restaurante sau cafenele, un adevarat imperiu comercial. Exista si un muzeu arheologic romano-gotic in piata Domului iar multe hoteluri sau cafenele poarta numele domului. Muzeu roman? Da! Nemti au ganduri turistice pragmatice, de genul… “Ia sa vedeti câţi turisti italieni vor veni aici in piata Domului, sa viziteze acest muzeu roman, ca sa vada cum stramisii lor, ne-au invins in lupta dreapta, în urmă cu două milenii! ".

Si Dacia a fost provincie romană, s-ar putea atrage multi turisti straini la Sarmisegetuza, acolo unde unul dintre cei mai puternici imparati romani, Traian, l-a invins pe Decebal. Drumul de la Orastie si până la cetatea dacilor, e insa infernal, plin de praf!

Cateva spectacole de animatie au loc in piata din jurul domului. Am asistat la un spectacol de levitaţie. Stiam de mult trucul ce se acunde sub hainele animatorilor ce stau ca doua statui de ceară, dar e de admirat cum cei doi călugări budişti rezistă ore în şir să stea nemişcati, imbracati doar in niste kimonouri sumare. Poate monedele de 1 sau 2 euro care zornaie in cutiuta de metal din faţa lor, îi motivează. Poţi să te fotografiezi lângă budistul de jos care stă nemişcat precum un gardian de la palatul Buckingam, dar lângă cel de sus, e mai greu, ai nevoie de o scară.

Domul din Koln, declarat monument UNESCO, e vizitat anual de 6 milioane de turişti. Si noi avem cateva monumente de acest gen in ţară, Voroneţul spre exemplu, e unul dintre ele, dar pelerinajul turistic religios pe la noi, e ceva mai anemic. Oare de ce?

In fine, turismul religios sau de orice alt fel nu e punctul meu forte, dar pentru ca am vizitat Domul din Koln datorita unui turneu sportiv, ma simt dator sa va transmit o melodie din lumea sportului...

"Hello"!

http://www.youtube.com/watch?v=VlSWyLsa_po

---

VIZUALIZĂRI: 4825 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI